Conflictul dintre ştiinţă şi Dumnezeu, în echilibru

Ştiinţa pledează pentru echilibru

În cadrul unui şir de experimente conduse de către psihologul Jesse Preston de la Universitatea din Illinois şi de colegul său, Nicholas Epley, de la Universitatea din Chicago, s-a dovedit că persoanele care au participat la cercetare nu pot face aprecieri echidistante şi pozitive atât despre ştiinţă, cât şi despre Dumnezeu. Părerile acestora înclinau fie în favoarea explicaţiilor ştiinţifice, fie în aceea a explicaţiilor teologice.

Într-unul dintre experimente, toţi cei 129 de voluntari au citit un text în care se făcea referire la Teoria Big Bang. Ulterior lecturii, jumătate dintre participanţi au primit o explicaţie a teoriei susţinută de informaţii fondate. Celeilalte jumătăţi i s-a spus doar că „teoria a fost una extrem de controversată”.

Astfel, Preston şi Epley au observat că subiecţii care au primit explicaţii ştiinţifice pertinente au înclinat în favoarea teoriei evoluţioniste. Însă, cei cărora li s-a indus o urmă de îndoială cu privire la fundamentul cercetărior despre originea omului şi a Universului au în clinat balanţa în favoarea lui Dumnezeu.

Nu există dualitate

Preston este de părere că studiul dezvăluie faptul că mintea umană nu este duală, adică oamenii aleg o teorie în defavoarea alteia. Deci, potrivit părerilor cercetătorilor, nu există indivizi care să creadă cu aceeaşi tărie că Dumnezeu este cel care a creat lumea, dar că de evoluţia ei s-a ocupat exclusiv ştiinţa.

Însă, nu toţi cercetătorii au aceeaşi părere ca Preston şi Epley. De exemplu, istoricul Salman Hameed, de la Colegiul Hampshire, consideră că interpretările celor doi oameni de ştiinţă au la bază o „teză conflictuală”. Totuşi, Hameed nu neagă existenţa divergenţelor dintre ştiinţă şi religie, însă, conform opiniei sale, amploarea lor este nesemnificativă.

Istoricul spune că un bun exemplu în acest sens este Isaac Newton, care nu a văzut un conflict inerent între convingerile religioase şi cele ştiinţifice.

Originea disputei şi reabilitarea lui Galileo Galilei

Sunt voci avizate care consideră că divergenţele dintre ştiinţă şi biserică au fost acutizate la mijlocul anilor 1800, când au apărut tezele semnate de Andrew White şi William Drapper.

Cei doi oameni de ştiinţă, primul de la Universitatea Cornell, cel de-al doilea de la Universitatea din New York, au fost de părere că inerentul conflict dintre conceptele religioase şi cele ştiinţifice a început în 1633, când astronomul Galilei a fost arestat pentru erezie. Acesta a afirmat, pe baza observaţiilor telescopice, că Pământul se învârte în jurul Soarelui. Descoperirile sale au intrat în contradicţie cu preceptele bisericeşti, potrivit cărora Pământul este centrul Universului.

Timpul a trecut şi, în urma eforturilor susţinute ale oamenilor de ştiinţă şi ale reprezentanţilor Bisericii, Galileo Galilei a fost reabilitat.

Anul acesta a fost declarat Anul Internaţional al Astronomiei, coincizând cu aniversarea a 400 de ani de la înregistrarea primelor observaţii telescopice făcute de Galilei.

• În anul 2000, Papa Ioan Paul al II-lea a formulat o scrisoare în care prezenta formal scuze pentru toate erorile comise de Biserică de-a lungul a 2000 de ani. În textul scrisorii, Suveranul Pontif făcea referire la procesul lui Galileo Galilei, pe care l-a calificat ca „nedrept”.
• Potrivit agenţiei Associated Press, anul acesta, în mai, oficiali ai Vaticanului vor organiza o conferinţă internaţională în care va fi dezbătută teoria formulată de Galilei.