Licean la „Spiru Haret”, debutează în revista „Vlăstaru’” la 18 ani, după care se înscrie la Facultatea de Filosofie şi Litere din Bucureşti, timp de trei ani avându-l profesor pe Nae Ionescu. Mai târziu urmează cursurile Facultăţii de Matematică, iar în mai 1940 îşi susţine doctoratul în filosofie cu teza „Schiţă pentru istoria lui Cum e cu putinţă ceva nou”. În acelaşi an pleacă la Berlin, ca referent la Institutul Româno-German, unde rămâne până în 1944, când se reîntoarce în ţară.
Prigoana roşie
Datorită instrucţiei şi convingerilor sale, regimul comunist îi impune domiciliu obligatoriu la Câmpulung-Muscel, în perioada 1949-1958. Apoi, îl condamnă la 25 de ani de muncă silnică, cu confiscarea averii, în urma unui simulacru de proces care a vizat „Grupul Noica”. După şase ani de detenţie la Jilava este eliberat şi lăsat să lucreze drept cercetător la Centrul de Logică. Constantin Noica se stinge din viaţă la 4 decembrie 1987, în localitatea Păltiniş de lângă Sibiu, lăsând în urmă o laborioasă activitate publicistică. După 1989, Gabriel Liiceanu a coordonat reeditarea integrală a operelor filosofului.
"Nu există fericire curată decât după 60 de ani, când nu mai vrei nimic, când nici un calcul impur nu te mai încearcă şi când totul e permis (dacă mai poţi) şi totul e din nou nevinovat, ca în ceasul prunciei.",
Constantin Noica, filosof
Spune-ţi părerea!
Nici un mesaj postat până acum