Costel Busuioc este strângător: „Ţin la bani, că nu se ştie“

Fostul zidar, ajuns vedetă peste noapte în urma câÅŸtigării concursului de televiziune „Hijos de Babel“, povesteÅŸte că n-a fost decât o singură dată la Opera din Madrid, pentru că cel mai ieftin bilet costă 100 de euro, iar el e nevoit încă să „Å£ină la bani“. Costel, care locuieÅŸte de doi ani în Spania, mărturiseÅŸte într-un interviu acordat exclusiv EVZ că-i e dor „de iarba verde de acasă“ ÅŸi de mâncărurile de la noi, care nu se găsesc la madrileni.

EVZ: Ai mai fost vreodată la Teatro del Arenal din Madrid, unde se desfăşoară acum Săptămâna teatrului românesc? Costel Busuioc: N-am mai fost niciodată aici. Am fost numai la Teatro Real (n.r. - Opera din Madrid). Pe George Mihăiţă ÅŸi pe domnul Mălăele îi ÅŸtiam din Å£ară. Nu puteam să nu vin să-i salut. Åži pe Domnul ArÅŸinel îl ÅŸtiu, de la televizor. AÅŸ fi vrut să-i văd duminică seară ÅŸi pe ArÅŸinel, ÅŸi pe Stela Popescu în carne ÅŸi oase. Am confirmat iniÅ£ial că ajung ÅŸi la spectacolul lor de revistă, care a fost reprezentat în Alcorcon, un orăşel-satelit din jurul Madridului, unde locuiesc mulÅ£i români. I-am păstrat aproape de suflet. AÅŸ fi vrut să-i văd. Însă trebuie să ajung la Barcelona, ÅŸi de acolo vin direct spre BucureÅŸti.

IubeÅŸti cu adevărat teatrul sau ai venit numai să te întâlneÅŸti cu actorii români?
De copil îmi place teatrul. Am ÅŸi făcut parte dintr-un teatru de amatori din TimiÅŸoara timp de câÅ£iva ani, din 1999 până în 2006. Aici, nu prea apuc să vin, un bilet la un spectacol bun e cel mai ieftin 70 de euro.

Aici, la Teatrul Arenal, toÅ£i s-au năpustit spre tine să le dai autografe ÅŸi să te pozezi cu ei. Te-ai obiÅŸnuit deja să fii în centrul atenÅ£iei?
Eu vin dintr-un mediu mult diferit de ăsta al artiÅŸtilor. TotuÅŸi, am cântat în corul bisericii ani întregi, ÅŸi lumea de la biserică mă iubea la fel de mult, eram ÅŸi acolo foarte popular. Din punctul ăsta de vedere, al popularităţii, nu e o aÅŸa de mare schimbare. Numai cu presa s-a schimbat povestea. Acum presa îmi dă o atenÅ£ie cu totul deosebită, ÅŸi asta e nou pentru mine. Cu lumina reflectoarelor ÅŸi cu camerele de luat vederi, la fel, m-am obiÅŸnuit. În perioada concursului, am stat două luni închis, iar în fiecare cameră erau câte ÅŸase camere de luat vederi aÅ£intite asupra mea... N-aveam cum să nu mă obiÅŸnuiesc, deci nu e o schimbare aÅŸa de mare în viaÅ£a mea. Mi se pare că se exagerează totuÅŸi cu interesul pentru mine. Eu rămân un om modest.

Repetă 18 ore pe zi

Cum e să înregistrezi într-un studio, cu o orchestră mare?
Păi, e fantastic. Cânt cu o orchestră din Bratislava, din Slovacia, acompaniat de nu mai puÅ£in de 87 de instrumente. Lucrăm pentru discul comandat de Sony care va fi lansat în mai, aici, la Madrid.

Ai deja programate concerte?
Voi cânta ÅŸi pentru marele public, pe scenă, live, dar încă n-am voie să spun când se va întâmpla asta. Se va organiza un turneu în România. Cei de la Sony sunt destul de restrictivi, nu prea am voie să dau informaÅ£ii ÅŸi, teoretic, n-am voie să accept interviuri fără acordul lor. Dar, acum, deh, suntem între români. Voi cânta ÅŸi în Spania.

Cum îÅ£i începi o zi obiÅŸnuită? Mai faci acum altceva în afară de muzică?
Nulucrez niciunde acum. Mă ocup numai cu muzica. Iau ore de canto, cânt solfegii ÅŸi exersez mereu. Sunt finanÅ£at ÅŸi de aici, ÅŸi din România, nu de Ministerul Culturii, ci de cineva privat, dar n-am voie să-i dau numele, pentru că încă nu mi-a dat banii. Cei care mă finanÅ£ează se pare că sunt mulÅ£umiÅ£i de cum evoluez. Dar eu vreau să fiu eu mulÅ£umit.

Câte ore studiezi pe zi?
Mă trezesc la ÅŸapte de dimineaÅ£a ÅŸi lucrez până la două noaptea, depinde de cât de mult rezist. Nu mi-am adus familia aici, ai mei au rămas în România. E destul de greu, dar, pe de altă parte, sunt conÅŸtient că trebuie să mă ocup exclusiv de muzică. Nu pentru că nu mi-aÅŸ permite să-i aduc, dar e mai bine aÅŸa, să pot sta singur ÅŸi să-mi văd serios de treabă. După disc, voi lua totuÅŸi hotărârea dacă-i aduc sau nu aici.

Ce-Å£i place cel mai mult în Spania?
Mie cel mai mult în Spania îmi place Opera. Nu merg însă la Operă pentru că e costisitor. Cel mai ieftin bilet este de la 100 de euro, pentru un loc, undeva sus. E foarte scump, am fost o singură dată la Operă în doi ani de când sunt în Spania. Sincer, nu-mi pot permite să merg la Operă atât cât mi-aÅŸ dori. Å¢in de bani, că nu se ÅŸtie.

Cum îÅ£i întreÅ£ii vocea? Ce mănânci? Ce feluri preferate ai?
Mănânc tot aÅŸa ca ÅŸi înainte. Nu mănânc nuci ca să nu mă îngraÅŸ. Cel mai tare, din felurile spaniole, îmi place peÅŸtele. Åži mai au o supă minunată, se cheamă „supa castellana“, făcută cu pâine ÅŸi cu usturoi, dar nici cu asta nu mă răsfăţ prea des că mă tem să nu mă îngraÅŸ. Dar mâncăruri ca la noi nu-s aci. Acasă, mănânc cu poftă ciorbă de burtă, ciorbă de văcuţă. Dintre fripturi, îmi place porcul. Mănânc ÅŸi multe fructe. Îmi gătesc de obicei singur, la mine în apartament. Mă descurc singur cu toate.

Ce-ţi lipseşte cel mai mult de acasă?
Mi-e dor de pădurea din România, noi avem izvoare. La noi acasă este iarbă. Aici nu prea este verdeaţă. DeÅŸi eu nu prea-s umblat, ÅŸtiu că, din toată Spania, numai în Asturia mai găseÅŸti ceva verdeaţă. În România este apă, este iama...

UN LUPTÄ‚TOR

Drumul spre glorie

Costel Busuioc s-a născut în urmă cu 33 de ani, în satul Goruni, din judeÅ£ul IaÅŸi. A absolvit opt clase primare, iar la 14 ani a plecat de acasă pentru a-ÅŸi câÅŸtiga existenÅ£a. A ajuns în TimiÅŸ ÅŸi a lucrat la diverse familii, ca băiat bun la toate: avea grijă de animale, făcea curat în curÅ£ile oamenilor. Ulterior, a spălat vagoane în Gara de Nord din TimiÅŸoara ÅŸi a lucrat ca maseur la un azil. S-a căsătorit cu Dana ÅŸi au împreună patru copii: Tabita (8 ani), Daniel (7 ani), Sara (4 ani) ÅŸi Rebecca (2 ani).

Pentru a asigura o existenţă decentă familie sale, în urmă cu doi ani, Costel a plecat să lucreze ca zidar, în Spania. Familia lui locuieÅŸte încă în Ghilad, judeÅ£ul TimiÅŸ. Încurajat de colegii de muncă, s-a înscris la preselecÅ£ia pentru „Hijos de Babel“ (un concurs pentru imigranÅ£i, organizat de televiziunea publică spaniolă), la care au participat peste 4.000 de candidaÅ£i. A fost selectat printre finaliÅŸti, iar vocea sa extraordinară i-a adus imediat laudele ÅŸi voturile publicului iberic.

„CÅNT CU PASIUNE“

Primul album va conţine arii şi muzică uşoară

Vei veni şi de Paşte acasă?
Pe 27 aprilie discul trebuie să fie gata. Numai dacă termin discul o să vin ÅŸi de PaÅŸte, dar nu se ÅŸtie... Să înveÅ£i muzică aÅŸa grea, într-un pic de timp, nu e deloc uÅŸor.

Ce arii înregistrezi pentru acest disc?
Voi cânta din „Tosca“ lui Puccini, pe disc vor fi doar două arii de operă. O să mai fie „Macchinetta“ ÅŸi „Santa Lucia“, cântecul tradiÅ£ional napolitan. Va fi mai multă muzică uÅŸoară lirică, deci combin cele două genuri. Cânt cu multă pasiune ÅŸi cu sentiment pentru acest disc. E extraordinar, e o mare provocare, mai ales că niciodată nu am cântat cu o orchestră cu 87 de instrumente. În seara asta mă întâlnesc cu dirijorul orchestrei.

LocuieÅŸti singur? Nu-i deranjezi pe cei din jur cu cântatul?
Locuiesc cu chirie, singur, pentru că într-adevăr fac gălăgie. Clădirea unde stau acum e în construcÅ£ie, eu sunt singur la etaj, iar jos e un magazin. Partea bună e că în stânga ÅŸi în dreapta nu stă nimeni. În magazin sunt cumpărători ÅŸi oricum e gălăgie. AÅŸa că fac în voie vocalize, îmi formez respiraÅ£ia, cânt solfegii, arii, învăţ melodii noi. Pot să tun ÅŸi să fulger, nu mă aude nimeni acasă ÅŸi am nevoie de izolarea asta.

Ce mesaj de susţinere te-a atins cel mai mult?
„Costel, nu ne interesează cum ai cântat, dar ne bucurăm din inimă, ne-ai făcut mândri să ne simÅ£im români“, am primit vorbele astea pe un e-mail. Era semnat de un grup de români din Spania, habar nu am de unde au găsit adresa mea de email. M-a ajutat mesajul ăsta, pentru că numai un cântăreÅ£ ÅŸtie ce groaznic se simte când greÅŸeÅŸte pe scenă. Mie, de emoÅ£ie, n-a putut să-mi iasă ce-am vrut, ÅŸtiam că am greÅŸit ÅŸi eram cu moralul la pământ. De aceea a contat foarte mult să găsesc acel mesaj pe internet. Îi datorez totul lui Dumnezeu. El mi-a dat vocea, el mi-a dat ÅŸansa asta extraordinară. Copiii, soÅ£ia au suferit cel mai mare ÅŸoc emoÅ£ional în urma succesului meu. Eu eram convins în noaptea Galei că voi pierde, pentru că m-am încurcat ÅŸi am cântat fals din „Traviatta“, eram prea emoÅ£ionat.

„Nu am cum să-l depăşesc pe Pavarotti“

Dintre cei trei mari tenori, cine a rămas modelul tău? ÎÅ£i propui să-i depăşeÅŸti?
Mie îmi plăcea vocea lui Pavarotti, dar la Domingo apreciez mult tehnica vocală, ÅŸi la fel tehnica lui Jose Carreras. Dar vocea dumnezeiască pentru mine rămâne a lui Pavarotti. De depăşit, nu pot să-i depăşesc pe vreunul. Nu am cum să-l depăşesc pe Pavarotti. Ei au avut ani ÅŸi ani de muncă în spate. Am de recuperat enorm. Nu ÅŸtiu, de fapt, dacă se mai poate vorbi de recuperare, pentru că anii pe care i-am pierdut, în muzică, nu mai pot să-i mai recuperez niciodată. Am deja 33 de ani. Dar pot să învăţ să cânt lejer, să mă simt bine pe scenă. Tehnica vocală ÅŸi teoria se recuperează însă cel mai greu.

Ce gen de muzică spaniolă îÅ£i merge mai la suflet?
Îmi place sarsuella ca muzică, îmi place ÅŸi flamenco, îmi place „paso doble“/varianta „two steps“ spaniolă. Sarsuella e ca ÅŸi cum ar fi opereta la noi, e foarte frumoasă. Am în plan să cânt ÅŸi sarsuella în viitor.

Ai vrea să te întorci acasă?
Cu Sony sunt obligat să fac trei discuri. Nu ÅŸtiu când o să vin acasă. Dumnezeu ÅŸtie. Sunt de doi ani în Spania.


LA MADRID. George Mihăiţă şi Horaţiu Mălăele, alături de Costel Busuioc