Cristi Tabără are parte de film la TVR

EVZ: Cum vă simţiţi la noul job?
Cristi Tabără: Nesperat de bine în ciuda faptului că în primă fază am întâlnit mai întâi priviri mirate, apoi priviri compătimitoare şi întrebări din astea care păreau aşa...la  limita dezastrului, parcă se aştepta apocalipsa. După care a venit valul doi, în care mi se spunea că elanul meu va ţine între 6 luni şi doi ani. După care m-am amuzat şi mi-am zis „frate asta e, când stai 30-40 de ani într-un loc, oboseşti şi ţi se pare că ţi se închid orizonturile”. Din punctul meu de vedere nu este aşa. Dimpotrivă, mi se pare că sunt foarte deschise orizonturile mele.

Ce v-a determinat să daţi 10 ani de Pro TV pe TVR?
Ştiţi ce se întâmplă? Parcă vârsta e primul argument. Am ajuns la o vârstă, 42 de ani în curând, la care poate nici deschiderea mentală nu mai e potrivită cu o televiziune comercială. Pro TV cred că va rămâne multă vreme televiziunea de vârf a segmentului comercial. Nu am nimic de comentat sau de obiectat la adresa a ceea ce face Pro TV sau la ceea ce face orice altă televiziune comercială. Aproape ajuns la 42 de ani am simţit nevoia să reaşez cumva lucrurile pe plan profesional. Televiziunea  publică, în general, este un loc de respiraţie mai largă, în care poţi face lucrurile mai aşezat. La cele comerciale totul este făcut rapid, „acum”, „hai repede”, „trebuia făcut de ieri.” Aici poţi să te aşezi un pic mai bine pe lucruri.

Aţi făcut lucruri minunate la Pro TV. Nu vă e dor de toată agitaţia din Pro?
Până într-un punct da. Îţi rămâne acolo în suflet. Ai amprenta şi sunt  lucruri pe care le poţi face şi dincoace. Dar nu mi se pare că este o aşa o mare ruptură între ce am fost şi ce am ajuns, ca să zic aşa...

Nu cred că se pune aşa problema, „ce aţi fost şi ce aţi ajuns”...
Glumesc, dar acum, sincer, vi se pare că e chiar aşa rău aici la TVR? E urât? (râde). Pro TV este un element care, cu siguranţă, va rămâne cu locul lui şi cu lumina lui. Acum e altă etapă.

Ce faceţi mai exact aici la TVR?
Deocamdată mă acomodez. Sunt în faza de acomodare. Rolul Departamentului de Film pe care l-am preluat acum este de a participa, dar, repet, decât de a participa, nu are decizia finală, la ceea ce se va da pe post. Există selecţionerii care, împreună cu negociatorii de la Departamentul de Film, participă efectiv la selectarea filmelor. Procesul în sine mai depinde de câteva zone de decizie, cum ar fi canalele, comitetul de decizie, comitetul director, eventual şi consiliul de administraţie, dacă e cazul. Şi în toate zonele astea există câte o sugestie şi, evident, se creează un pachet pe care oamenii îl vor vedea la televizor. Nu îmi revine mie decizia primă şi finală. Dar  mă gândesc, sau cel puţin sper, că vom avea un cuvânt de spus şi că pe lângă filmele existente şi care trebuie promovate mai bine, să apară şi filme de facturi diferite care să satisfacă publicul.

Am înţeles că  filmul este una dintre marile dvs pasiuni...
Da este una dintre pasiunile mele mari şi necunoscute (râde).

Am citit pe forumuri că oamenii şi-ar dori să vadă la TVR filme mai vechi, filme romantice...Ce gen de filme va difuza TVR-ul de acum înainte?
Sunt deja astfel de filme dar nu sunt foarte bine promovate. Există şi pe TVR Cultural şi pe TVR. Acum să sperăm că lucrurile se vor rearanja. Într-adevăr am văzut şi eu, pe forumuri, că oamenii îşi doresc lucrurile astea. În primul rând trebuie să diversificăm puţin paleta, să scăpăm de filmul american. E bun şi acela, dar paleta e largă. Televiziunea Română a produs foarte mult. De multe ori mult şi prost. Aşa că există zone din care se poate alege. De aceea trebuie lucrat puţin şi la partea cu promovarea şi la relaţia cu publicul, astfel încât să se obişnuiască să caute pe diversele canale ale TVR ceea ce vor să vadă, pentru că există, dar trebuie căutat, şi filme bune şi documentare bune şi alte tipuri de producţii pe care le poţi oferi publicului.

Aveţi vreun plan să vă implicaţi oarecum şi în mai buna promovare a filmelor?
Da, aş vrea să mă implic şi în asta, pentru că altfel o bună parte din munca departamentului se pierde şi nu e cazul. A fost, spre exemplu, de curând difuzat filmul „Dune”, cu un minim de promovare - (nu că nu ar mai fi fost difuzat pe alte posturi până acum), şi atunci am avut un fel de sentiment de frustrare şi mi-am zis „nu e posibil aşa ceva, trebuie făcut ceva”. Dar astea sunt chestiuni care se reglementează din mers. Nu poţi să spui că e un dezastru iremediabil.

Pe lângă ceea ce faceţi acum, vă mai implicaţi în alte campanii?Alte proiecte?
Campanii politice sub nicio formă (râde). Campania „Dăruieşti şi câştigi” s-ar putea să îmi lipsească dar, poate convingem TVR-ul ca de la anul să facă o astfel de campanie. Poate una legată de Crăciun, de alte evenimente, sau poate de Paşte,  care este cea mai mare sărbătoare a Creştinismului.

Cum se îmbină teologia cu diversitatea „job-urilor” de până acum? Cât vă ajută?
Foarte mult, pentru că esenţa teologiei este de a-i aduce pe oameni cât mai aproape de Dumnezeu şi pentru asta trebuie să comunici cu ei. Şi, ca o extensie, munca din televiziune e similară cu munca dintr-o parohie. E o parohie foarte mare, cu câteva milioane bune de enoriaşi. Poţi să preiei o parte din mijloacele pastorale şi să le aduci în televiziune, iar în ceea ce priveşte filmul, există atâtea pelicule mari care nu sunt altceva decât îmbinarea dintre teologie şi televiziune. Şi apropo de forumuri, m-am amuzat când un prieten de-al meu mi-a arătat, după ce am ocupat eu postul din TVR, un post pe un forum: „Doamne şi ăsta e absolvent de Teologie, sper să nu mai văd Iisus din Nazareth pentru a mia oară”.

Aţi spus că această funcţie este o nouă provocare pentru dvs. De ce consideraţi că a fost momentul unei noi provocări?
Pentru că în zona managerială nu am mai activat până acum. Am fost coordonatorul evenimentelor la care am lucrat, dar nu la un asemena nivel şi nu cu o asemenea responsabilitate. Şi partea asta care ţine de partea managerială este foarte interesantă.

Planuri secundare pe lângă TVR?
De o vreme încoace am renunţat la ideea de a face planuri pe termen lung şi mediu şi am ajuns la concluzia că cel mai bine este să faci planuri pe termen scurt şi mediu. Lumea s-a schimbat atât de mult încât planurile pe termen lung au tendinţa să se frângă şi să producă decepţii, pe când cele pe termen scurt şi mediu sunt cele mai potrivite şi atunci încerc să fac ceea ce am de făcut cât mai corect. Momentan sunt la TVR, sper să fie bine şi pentru public şi pentru TVR şi pentru mine.

Veţi mai apărea, ca invitat, pe sticlă pentru a ne mai recomanda o carte sau orice altceva?
Nimic nu e exclus. Vom vedea. Nu aduce anul ce aduce ceasul. Cum am spus, planurile pe termen scurt s-ar putea să dea mai multe roade.

Apropo de filme şi cărţi... Ce film preferaţi şi ce carte  şi film ne recomandaţi azi?
Am o aplecare pentru filmele istorice. Există un film care mi-a plăcut foarte mult. Este un film rusesc, se numeste Ostrov şi este regizat de Pavel Lunghin. E adevărat că este un film cu tentă religioasă dar nu are legătură cu faptul că am terminat Teologia. Este un film care cred că ar mişca pe oricine are o oarecare legătura cu Dumnezeu  şi are ceva conştiinţă. Îl recomand. Şi dacă ar fi să recomand o carte generaţiei tinere, aş alege „Jack Eden” a lui Jack London, dar fără să ia în serios finalul.