CRISTIAN HUBALI: Băsescu şi Boc taie salariile pentru a-şi achita campania electorală

Băsescu, Boc şi toată armata de slujitori din spatele lor trebuie să-şi recupereze banii risipiţi de la buget pentru campania electorală, doar nu vor scoate lei noi de pe cardurile lor. Plasele cu cadouri electorale trebuie plătite, tonele de litri de ţuică la fel, afişele, reclamele publicitare, şpăgile. Totul trebuie decontat. Cine i-a ajutat a beneficiat de măriri substanţiale. Ce criză? Acest cuvânt e o balivernă. Aproape că e rostit ca un imn comunist la răsăritul şi apusul soarelui tocmai de cei care s-au îmbogăţit pe spinarea populaţiei.

Banii se iau dintr-o parte, cum ar fi învăţământul, şi se dau în cealaltă, cum ar fi magistratura. Dacă e chiar criză, de ce unele salarii se măresc cu 50 la sută, iar altele se reduc cu 10-15 la sută? Pentru cei de la Curte, se pot face măriri, pentru actori, inventatori şi alte categorii există aşa-zisa tehnică de „moarte lentă”. Ele trebuie desfiinţaţe, la fel ca şi creaţia şi presa, pentru că au tupeul să critice guvernul.

Mai nou, se pune problema ca jurnaliştii să nu-şi poată vinde creaţia prin drepturile de autor, ci să fie retribuiţi doar pe cartea de muncă pentru a avea pensii mai mari.
 
În fapt, nu asta îi interesează pe politicieni, ci altceva: să determine astfel companiile private să taie şi din lefurile jurnaliştilor sau să desfiinţeze unele publicaţii. Nu ştiu cum să mai aducă bani la buget, ca să aibă de unde lua. Restul, patriotismul, criza şi poporul... sunt poveşti nemuritoare.

După mintea politicienilor, ar trebui să existe tot două ziare mari şi late ca înainte: „Scânteia” şi „Scânteia Tineretului”, care să elogieze „realizărili” ţării, astfel încât ei să-şi poată spori averile în linişte. N-ai cum să ceri ceva bun unor oameni instruiţi în comunism, obişnuiţi cu furturile şi cu nepotismele. Ei au maşini şi case luxoase, conturi pline şi pentru strănepoţi, în vreme ce spitalele adăpostesc atmosfera bacoviană, drumurile sunt compuse din hârtoape, şinele de cale ferată seamănă atât de mult cu nişte spaghete ce se unduiesc în furculiţă, iar mizeria de pe străzi şi poluarea domină întunericul în care ne aflăm.

În aceste condiţii, nu-i de mirare că tinerii nu se mai întorc în ţară. Aici erau desconsideraţi, în străinătate sunt realizaţi. În afară de muls, statul român nu-ţi oferă nimic viabil. Dimpotrivă. Se gândeşte cum să-ţi dea tot timpul în cap, ca să nu îndrăzneşti să te ridici.