Croazieră pe Bosfor, printre palate şi fortăreţe

EMINONU. De la yacht-uri la vapoare, turiştii se delectează cu frumoasele vase ce se odihnesc în port

Imediat după ieşirea din port, în partea europeană a Istanbulului, pe malul Bosforului se întinde Dolmabahce, un palat inedit pentru arhitectura orientală a oraşului.


DOLMABAHCE. Mândria sultanilor otomani din secolul XIX este unul dintre cele mai vizitate locuri din Istanbul

Construit într-o îmbinare de stiluri europeane, de la baroc şi rococo la neoclasic, palatul ridicat din ordinul sultanului Abdulmecit I ar putea să rivalizeze cu reşedinţa regilor Franţei din secolul al XVII-lea. Ba mai mult, ghizii chiar se mândresc că Dolmabahce „este mai frumos decât Versailles-ul”.

Mult mai tânăr decât cel pe care vrea să îl concureze, Dolmabahce a fost înălţat la jumătatea secolului al XIX-lea, într-o perioadă în care Imperiul Otoman se dechidea tot mai mult influenţelor occidentale şi încerca să scape de eticheta de stat înapoiat. Totodată, sultanul Abdulmecit I voia să le arate europenilor că statul său nu merita numele de „omul bolnav al Europei” şi că dispunea de suficienţi bani pentru a-şi permite să construiască o bijuterie din marmură, aur şi cristal. De pe vas, turiştii văd faţada din marmură de 284 de metri, dar şi opulenta Poartă Imperială, în faţa căreia se află garda de onoare.

Călătoria pe apele strâmtorii face un salt peste secole, iar pasagerii ajung faţă în faţă cu uriaşul pod Bosfor, lung de un kilometru şi jumătate şi lat de 40 de metri. Terminat în anul 1973, podul suspendat a fost prima legătură permanentă dintre Europa şi Asia.


PODUL BOSFOR. Construit pentru un scop practic, podul a devenit acum şi un obiectiv turistic

Turiştii de pe feribot se înghesuie pe ambele laturi ale vasului pentru a prinde cu obiectivele lor construcţia cu piloni din oţel, însă este greu pentru aparatele de fotografiat să îi prindă ambele capete în aceeaşi poză.

Pilonul european al podului Bosfor este „împlântat” în cartierul Ortakoy. Iniţial un mic sat, Ortakoy este acum un cartier cosmopolit unde locuiesc, în afară de turci, comunităţi de turci, greci, armeni şi evrei. Simbolul zonei este o moschee construită în stil neo-baroc, ridicată pe ţărm la comanda sultanului Abdulmecit I, care i-a însărcinat să realizeze planurile tot pe cei doi arhitecţi armeni care proiectaseră palatul Dolmabahce.

Peste apă, la baza celuilat pilon al podului, se află palatul Beylerbey, o reşedinţă imperială de vară construită în 1865. Aici s-a oprit în 1869, împărăteasa Eugenie a Franţei, soţia lui Napoleon al III-lea, în drumul său spre Canalul Suez, care tocmai avea să fie deschis. Cu această ocazie, ea a fost pălmuită de mama sultanului pentru că a îndrăznit să intre în palat la braţul sultanului Abdulaziz. Totuşi, împărăteasa a fost atât de încântată de eleganţa palatului încât a comandat o copie după fereastra din salonul pentru oaspeţi pentru dormitorul ei din Palatul Tuilleries.

Lăsând în urmă podul Bosfor şi poveştile sale, feribotul ajunge la unul dintre cele mai frumoase cartiere ale metropolei, unde se găsesc cele mai scumpe proprietăţi imobiliare din oraş. Vile din lemn cochete, multe dintre ele din secolul al XIX-lea, străjuiesc malul european şi se întind pe colinele împădurite ale Istanbulului. De la distanţă, vilele cu obloane şi verande colorate par case pentru păpuşi într-o lume miniaturală de basm.


PESTRIŢ. De la roz la maro, vilele sunt vopsite în cele mai inedite culori

Câte o ambarcaţie „parcată” în faţa casei înlocuieşte maşina şi lasă la vedere frânturi din bunăstarea tihnită a norocoşilor care au o casă de vacanţă chiar în oraşul în care locuiesc. Grădini luxuriante, terase şezlonguri şi măsuţe elegante şi balcoane largi întregesc farmecul locului.


LUX. Locuitorii din Istanbul se relaxează aici în weekend-uri

Feribotul ajunge apoi la puternica fortăreaţă a Europei (Rumeli Hisari), construită pe un deal de Mehmed al II-lea Cuceritorul în 1452, înainte de a începe asediul Constantinopolului. Scopul era de a împiedica ajutorul venit de pe Marea Neagră din partea coloniilor genoveze. Cu ajutorul a mii de muncitori, fortăreaţa a fost terminată într-un timp record de patru luni şi 16 zile.

Trei turnuri mari cu creneluri, numite după trei viziri ai sultanului, păzesc strâmtoarea în cel mai îngust punct al ei, unde de la un mal la celălalt sunt numai 660 de metri. Ziduri groase în zig-zag brăzdează colina acoperită de vegetaţie, iar un steag al Turciei se ridică mândru din mijlocul turnului central.

Însă fortăreaţa Europei nu a fost primul paznic al acestui punct strategic. Încă de la sfârşitul secolului al XIV-lea, sultanul Baiazid I „Fulgerul” ridicase în partea anatoliană fortăreaţa Asiei (Anadolu Hisari), pentru blocada pe care o plănuia împotriva Constantinopolului.

Ultima oprire a călătoriei este satul de pescari Anadolu Kavagi, unde pasagerii au două ore la dispoziţie pentru a explora castelul Yoros. Deşi urcuşul până la el se face pe un drum pieptiş, efortul le va fi răsplătit chiar şi celor mai comozi dintre călători: de pe ruinele cetăţuii se zăreşte Marea Neagră ce se deschide la capătul Bosforului.


CAPĂTUL CĂLĂTORIEI. Marea Neagră se vede, albastră, în depărtare

Deoarece nu există taxă de intrare, vizitatorii se pot cocoţa în voie pe zidurile din cărămidă, ce datează din epocă bizantină. Prin râpele sale adânci, faleza abruptă, apa albastră şi clară şi ierburile uscate, locul aminteşte de înfăţişarea sălbatică a unora dintre insulele greceşti.


ALBASTRU ŞI VERDE. Panorama ce se deschide din vârful colinei merită osteneala de a urca până la cetate



LA CETATE. Din fortăreaţa bizantină nu au mai rămas decât ziduri

Pentru acest colţ de lume s-au luptat de-a lungul timpului bizantinii, genovezii şi otomanii, iar un lanţ masiv era întins aici de-a lungul Bosforului pentru a bloca accesul navelor duşmane, asemănătorul celui de la Cornul de Aur.

Deşi sătenii din Anadolu Kavagi erau pescari, se pare că unii dintre ei au făcut piraterie şi aprindeau focuri pentru a dezorienta vasele, atacându-le apoi în locuri strâmte. Acum, ocupaţiile locuitorilor au redevenit paşnice, iar peştele mâncat la restaurantele de lângă ponton, pe malul Bosforului, încheie cu gust călătoria.