Cu microfonul dupa "D'ale lu' Mitica"

Cum reactioneaza oamenii?
Sunt emotionati. Iar oamenii de la tara ma iubesc, chiar si cei care nu sunt de acord cu felul in care prezint evenimentele ma iubesc. Cand ma vede lumea, vine sa ma ia in brate, chiar daca isi inchipuie ca nu am venit acolo ca sa le fac o bucurie, multi fiind in situatii in care ar trebui sa se fereasca de televiziune.

Cum intri pe aceeasi unda cu ei?
Sunt o natura comunicativa. Mi-e foarte usor sa ma apropii de oameni, sa intru in vorba cu ei si sa ajung chiar la confesiuni si la momente de intimitate intelectuala.

Ce „butoane” apesi?
Ceea ce fac in mod obisnuit este sa fiu foarte familiar si deschis. Nu gust stilul ipocrit. Abordez persoana abrupt si ii vorbesc de la suflet la suflet. Sunt o persoana care comunica cu sinceritate. Daca te intreb ceva si tu imi vorbesti intr-un mod care mi se pare ipocrit, o sa-ti spun: „Las-o tata, hai sa vorbim de la om la om”. Uneori nu reusesc, pentru ca unii se tin strans de imaginea pe care vor sa o prezinte, care nu este reala. Eu incerc sa-i aduc la o realitate mai sincera a lor.

Parca oamenii nu au niciun fel de problema cu camera in emisiune.
De multe ori, ii mai zic eu cameramanului: „Pleaca de aici cu camera, lasa-ma sa vorbesc cu omul!”. Adica eu cumva il acopar, e ca un dans, dar aceasta relatie ii foloseste, pentru ca il ajuta sa se deschida. Eu sunt mai putin interesat de ipocrizia pe care se pregateste el sa mi-o vanda, ci mai degraba de tipul de realitate pe care el il reprezinta, cat mai autentic. De asta si castiga emisiunea credit, pentru ca a reusit sa prezinte oamenii in mediul lor cat mai autentic.

Ti s-a intamplat sa fii amenintat?  
Am fost pus in niste situatii periculoase. Am fost amenintat cu bataia de persoane carora nu le-a convenit prezenta noastra acolo.

Mergeti cu bodyguarzi?
Am avut un sofer care mai facea si pe bodyguardul, dar ne-am dat seama ca nu e bun. Era solid, dar pe teren, cand am fost pusi intr-o situatie primejdioasa, s-a dovedit a fi un balon de sapun. Nici n-as merge cu bodyguard, pentru ca as intimida oamenii. Daca iti pastrezi calmul si esti atent, poti sa eviti situatii de violenta. Este si o chestiune de noroc, poate o sa iau bataie la un moment dat.

Odata s-au batut in emisiune doi oameni sub ochii tai...
Da, primarul cu unul dintre oamenii care ne-au chemat. In bataia cu primarul, de fata erau numai operatorul si cei care se certau. Eu le ziceam sa se potoleasca, insa primarul a scapat de sub control. N-a mai rezistat si i-a tras un pumn celuilalt. Eu m-am dus la cel lovit, care a cazut pe spate.

I-a dat doi pumni - scena n-a fost trucata. Ce sa le spun? E regretabil ca s-a ajuns la asta si nu stiam daca mai pot vorbi cu primarul. Numai dupa ce s-a asigurat ca noi n-am filmat - asa i-a spus cameramanul, care a mintit - a mai vorbit cu noi, ca altfel, poate luam si noi bataie, cine stie ce s-ar fi intamplat...

Te-a busit vreodata rasul?
De multe ori. Ma amuz usor, pentru ca sunt o persoana care rade cu usurinta. Uneori se intampla sa-l bufneasca si pe operator rasul. Nu mai putea sa mai filmeze odata, asa de tare radea. Se hatana camera.

De obicei, oamenii sunt prea prinsi de ceea ce au de spus si nu mai baga de seama ca eu rad. Eu o virez cu usurinta spre amuzament, pentru ca de multe ori cred ca e preferabil sa iei lucrurile mai in usor. Daca te lasi afectat de contactul cu duritatea lumii, te turtesti.

Ti s-a intamplat sa te cinsteasca oamenii?
Tot timpul. Si, din delicatete, nu stiu cum sa refuz. Am plecat cu un kilogram de mere odata. Si primarul a zis ca am luat spaga.

Provocare

Basescu si Tariceanu, sub lupa lui Mitica

Ai face un „D’ale lu’ Mitica” cu Tariceanu si Basescu?
Da, dar de mult ma gandesc la asta. Numai ca asta cere timp. Asa, ma duc la nea Vasile si ii bat in poarta. Dar la Cotroceni e prea complicat sa ajungi la ei, trebuie sa bati, sa trimiti scrisori. Nu cred ca as folosi tehnici de alta natura si chiar mi-ar face placere. Dar sunt greu de abordat. Pot fi si ei surprinsi prin modul de abordare.

Daca n-as putea comunica cu ei, le-as spune „hai sa vorbim, nu ma mai aburi”. Daca as spune de prea multe ori asta, as renunta, dar nu cred. E adevarat, ca sunt mai greu de desfacut, pe unii nu poti oricat ai incerca. Cred ca Basescu este un baiat cu care as putea ajunge sa comunic cu placere.

Si prin institutii sau politie, unii sunt blindati. Incerc sa ajung la fondul natural al oamenilor. Si ofer telespectatorilor un produs uman autentic. Omul e pregatit sa fie ipocrit si sa puna fals problema, pentru ca alte interese il piloteaza pe el.

Protest boem

O viata, trei neveste, multe meserii

Reporterul situatiilor obisnuite are el insusi o viata cel putin la fel de palpitanta ca a personajelor pe care le intervieveaza in emisiunea „D’ale lu’ Mitica”, de pe TVR 2. Are 54 de ani, a fost casatorit de trei ori, iar pana in 1989 a lucrat ca ospatar, miner, cantaragiu, merceolog si era la un pas sa se angajeze ca fochist.

„Era forma mea de protest fata de regim. Imi alegeam locurile de munca asa incat sa am timp sa fac ce imi placea: sa citesc si sa scriu”, spune el. De altfel, frecventa cenaclurile in perioada comunista si, daca ar fi vrut sa urmeze o facultate, ar fi dat la Litere.

„Eu nu m-am luptat cu regimul, insa am fost traumatizat, am suferit, pentru ca era inacceptabil. Forma mea de protest era solidaritatea, prietenia. Ceea ce face Divertis - eu tin minte ca eram cu prietenii mei si faceam astfel de poante tot timpul, noi glumeam pe seama regimului. Mergeam pe munte, ascultam muzica si era o incercare de a construi un altfel de viata, care sa nu semene cu monstruozitatea colectiva”, marturiseste el.

„Am avut neajunsuri in sensul ca, tatal meu fiind militan, copiii trebuiau sa fie un model pentru ceilalti, iar eu nu eram modelul pur de copil de militian”, continua reporterul.

A intrat in presa in 1990, la revista „Argument”, a Sindicatului Fratia. Inainte de TVR, a lucrat la „Flacara” si la Pro TV, a facut reportaje pe teme sociale pentru o firma timisoreana, dar a scris si scenarii pentru desene animate.

VIATA LA TARA

Oamenii de la sat tin cu mai multa putere de fibra morala valoroasa

Sunt mai sinceri oamenii la tara?
Nu sunt sigur ca sunt mai sinceri. Ei pot sa spuna cu o aparenta sinceritate o minciuna. Ca sa ma puteti intelege, ar trebui sa va dau un exemplu. Un cetatean era megies cu altul si la marginea dintre hotare crestea un prun. La un moment dat, oamenii s-au luat la bataie. Cand unul dintre ei a ajuns la concluzia ca motivul real este ca prunele unuia au cazut pe terenul celuilalt, iar celalalt a venit sa le culeaga, el se ataseaza de acest adevar.

Cand imi povesteste mie cum s-a intamplat, el este sincer in sensul ca atasamentul lui este atat de puternic - pentru ca in mintea lui s-a construit imaginea asta in felul acesta, incat cand mi-o spune mie se jura pe Dumnezeu, aduc Biblia si se jura si unul, si celalalt.

Eu am facut reportaje si la oras. Oamenii de aici sunt mai rodati in contactele cu ceilalti, parca sunt mai lustruiti, nu au acelasi relief in felul in care se manifesta oamenii de la tara si sunt mai putin patimasi. Oamenii de la tara mi se par ca traiesc cu mult suflet, cu multa pasiune conflictele.

Iti dai seama cand te mint?
Nu intotdeauna. Te mint in fata, se uita in ochii tai si spun altceva decat s-a intamplat cu adevarat. Nu sunt psiholog, dar omul ala o spune cu atata patos si cu atata sinceritate, sunt in stare sa se jure si pe Biblie ca asa stau lucrurile. Avand nevoie sa-si stearga din memorie anumite amanunte, pentru ei ceea ce dicteaza e ceea ce le prieste lor.

Adevarul pe care ei mi-l propun este mistificat din intentia lor de a trage adevarul pe potriva interesului lor. In sensul acesta, ei mint, dar priceperea lor de a minti este mai putin sofisticata decat a celor de la oras si nu au aceeasi lejeritate de a minti.

Ei mint, pentru ca au interes, eu chiar am fost uimit de capacitatea omului de la tara de a spune minciuni, pentru ca el o face cu multa naturalete, incat te face sa crezi ca spune adevarul. Eu incerc sa-l deplasez, ca sa spun asa, din dispozitivul in care este pregatit ca sa-mi livreze minciuna prin fel de fel de jocuri: fac o gluma, incerc sa-l demobilizez din instalatia de a produce minciuna pentru interesul pe care il are.

Cum e realitatea din sate fata de cea de la oras?
Cotroceni e mai departe de satul lor, dar oamenii sunt la curent cu ce se intampla. Viata la tara este extrem de densa, este centrata pe proprietate, acolo sunt mult mai putini bani si au alta valoare. Pensiile sunt extrem de mici si acolo, pozitia unui prun sau cate nuci face vecinul sunt chestiuni care capata o greutate foarte mare.

La tara, banii fiind putini, e important cum ii obtii sau daca pentru a-i obtine trebuie sa faci compromisuri morale. Si acolo se face rabat de la morala, si acolo morala sufera de uzura, dar nu ca la oras. Oamenii de la sat tin cu mai multa putere de fibra morala valoroasa. De multe ori, televiziunea, prin programele proaste, afecteaza persoanele mai fragile moral.

Oamenii in varsta de la tara au o acuratete morala, tin la respect. Permeabilitatea tineretului la reziduurile vietii moderne face ca uneori si la tara aceasta autentica sensibilitate la valorile morale sa aiba de suferit.