Cum a „desfiinţat” Ioan Holender Balul de la Viena

Pierderea de ultim moment l-a lăsat, însă, neclintit pe directorul Operei, Ioan Holender, care inspecta, pe la ora prânzului, muncitorii încă încrâncenaţi să lipească bucăţi din covorul roşu de dalele ude de ninsoare. „Avem peste două sute nouăzeci de piese în repertoriu în fiecare an, iar Opera a devenit celebră în lume, de fapt, pentru acest bal”, spune el, ocolind micul şantier de la intrare, care avea să devină, numai câteva ore mai târziu, locul strălucitor prin care distinşii oaspeţi aveau să treacă în fugă, mânaţi de frig şi ferindu-şi hainele preţioase de zloată.

„Nici nu le ştiu numele şi nici nu doresc să le cunosc”

Ţine în mână un ziar de bulevard şi îl agită în aer în timp ce schimbă câteva replici cu unul dintre colaboratorii săi, iar nevorbitorul de limbă germană înţelege că, deşi cuvintele „OperMaskerade” se tot repetă, nu este totuşi vorba de piesa lui Carl Nielsen.

„Din păcate da, acesta este rezultatul eforturilor pe care le face presa de scandal, care scrie şi scrie despre personajele absolut neimportante care vin la acest bal. Nici nu le ştiu numele şi nici nu doresc să le cunosc”, explică Holender, anu lând, printr-un gest scurt al mâinii, o serie întreagă de eroi ai vremii, de la Pamela Anderson şi Carmen Electra, la Geri Halliwell sau diverşi alţii care aduc Opera de Stat din Viena în fiecare iarnă pe prima pagină a tabloidelor. Poveştile au titluri deloc măgulitoare.

„Paris Hilton vine cu câinele la Viena”, „Fotbalişti şi stripteuze la Balul de la Operă...”. „Nu aceasta este menirea Operei de Stat şi nu pentru aceasta am preluat eu conducerea instituţiei în urmă cu 20 de ani. Mă ocup de momentul de început şi am încercat în aceşti ani să fac dintr-un «bal la Operă» un «bal al Operei»”, mai spune Holender, care nu ascunde câtuşi de puţin faptul că acest bal nu este tocmai copilul său de suflet, deşi de-a lungul timpului a avut grijă ca în deschiderea pe care o organizează să aibă întotdeauna adevăratele stele ale lumii, de la Domingo şi Carreras până la soprana Anna Netrebko sau tenorul mexican Rolando Villazon.

Lindsay Lohan a preferat „să meargă la cumpărături”

Presa austriacă de ieri se concentra, însă, asupra altei poveşti, demnă, de altfel, de mâhnirea lui Holender: înainte de zborul spre Viena, starleta americană Lindsay Lohan a avut o înfăţişare la tribunal, după care, în loc să se grăbească spre aeroport, „a preferat să meargă la cumpărături”.

Cel puţin aşa spune Richard Lugner, un om de afaceri pe care aveam să-l recunosc, aşa cum mi se recomandase, după camerele de luat vederi roind în jurul său, şi care, după ce şi-a consolidat atât statutul de principal finanţator al Balului Operei, cât şi pe cel de excentric provocator, şi-a făcut un obicei din a scandaliza poate cea mai conservatoare parte a societăţii vie neze, aceea cu frac şi papion, invitând în loja sa de la Operă cele mai vizibile dintre produsele pop ale momentului. De data aceasta, invitata sa a pierdut şansa unui dineu european.

„Vedetele sunt cântăreţii noştri de la Operă”

Cu o întârziere de două ore, Lohan s-a prezentat la aeroport, unde avionul companiei Britsh Airways o aştepta, nu numai pentru a o aduce la Viena, ci şi pen tru a-şi încasa o anumită taxă pentru în târziere, care se ridicase între timp la 16.000 de euro. Nici Lohan, nici Lugner nu au vrut să o plătească, aşa că actriţa şi persoanele care o însoţeau au fost rugate de reprezentanţii companiei aeriene să părăsească aeronava. Până la prânz, Lohan era deja istorie, iar Lugner îi găsise deja un înlocuitor: Dieter Bohlen, fostul membru al formaţiei Modern Talking.

„Ar trebui să se înţeleagă că la balul acesta vedetele nu sunt Paris Hilton şi celelalte care vin, vedetele sunt cântăreţii noştri de la Operă”, întoarce Holender sensul lucrurilor, aruncând în derizoriu gloata furibundă care a călcat totul în picioare în urma nou-anunţatului star, Dieter Bohlen, de la covorul roşu şi până în lojă, în încăpăţânarea de a surprinde acel ceva care avea să demonstreze că până şi la Operă comercialul are locul său.

Domnii au râs, deschizându-şi cu mâinile nasturii fracurilor negre, iar doamnele s-au retras pe margini, ferindu-şi poalele largi ale rochiilor de nou-izbucnita furtună.

INVITAŢI

„Nu organizăm chermeze pentru oameni de afaceri”

Prinţul Marcus von Anhalt, unul dintre oamenii de afaceri germani cu renume de playboy (interesant nu numai pentru că titlul său nobiliar e doar o poreclă, dar şi pentru că este fiul adoptat al actriţei de origine maghiara Zsa Zsa Gabor), a păşit în sala de bal la braţul incredibilei Katie Price (supermodelul britanic Jordan), care le este oaspete zilele acestea milionarilor austrieci Irene şi Alexander Mayer.

În loja principală, preşedintele austriac Heinz Fischer şi soţia lui, Margit, aplaudau deschiderea gândită de cel care a fost numit, mai în glumă, mai în serios, cel de-al doilea om în statul austriac, Ioan Holender. „Vin probabil cei mai importanţi oameni de afaceri europeni aici”, admite Holender, „dar aceasta nu este o casă de afaceri, este o casă de artă, nu facem evenimente pentru oameni de afaceri, cu excepţia cazului în care aceştia doresc să participe, ca spectatori, la actul artistic”.

Faptul că evenimentul este transmis la televizor e, în opinia sa, un dezavantaj. „Românii, dacă este să ne referim acum numai la ei, deşi fenomenul este general, nedreptăţesc la fel şi filarmonica vieneză, considerând concertul de la 1 ianuarie apogeul activităţii sale muzicale. Or, nu-i aşa. Aceste spectacole sunt aşa de populare pentru că se transmit la televizor. Dacă nu s-ar transmite la televizor, tot circul ăsta nu ar mai avea loc”, mai spune Holender.

CEL DE-AL 11-LEA BAL

Robert Dornhelm, printre invitaţii de onoare

Ioan Holender, care, după 20 de ani de mandat, a devenit cel mai longeviv director al Operei de Stat din Viena, organizează balul doar de 11 ediţii. “Am fost implicat în organizare abia din anul 2000, când Opera de Stat a devenit o instituţie independentă. Depindem sută la sută de stat, dar suntem o societate independentă în ramura bugetului. Când s-a luat această decizie, guvernul mi-a cerut să mă ocup eu, în totalitate, de bal”, explică Holender.

Dacă succesul spectacolelor de deschidere organizate în anii trecuţi era asigurat de nume mari, precum Carreras sau Domingo, anul acesta oaspeţii au fost întâmpinaţi de 14 solişti din ansamblul Operei vieneze, care au cântat arii din 14 opere celebre. Cei care i-au reproşat lui Holender, de-a lungul timpului, că a “românizat” Opera din Viena, ar avea acum un nou argument: dintre cei 14 par ti cipanţi, şapte au fost români. Printre ei, soprana Teodora Gheorghiu.

Baritonul Ioan Holender a cântat şi el o strofă din „Liliacul”, mulţumind publicului, din rândurile căruia îl aplauda şi vărul său, celebrul Robert Dornhelm, unul dintre puţinii regizori de origine română nominalizat vreodată la Oscar.

STATISTICI

Românii, pe locul zece în topul turiştilor din Viena

Atraşi de baluri, de legendele Vienei sau pur şi simplu de proximitate şi de promisiunea costurilor reduse, românii sunt unii dintre cei pe care se bazează agenţiile austriece de turism atunci când îşi formulează strategiile anuale. Potrivit unei statistici a Asociaţiei Vieneze de Turism (WienTourismus), numărul nopţilor de cazare ale românilor în Viena a scăzut, în 2009, cu 13% faţă de anul precedent.

Totuşi, turiştii români ocupă un onorabil loc 10, cu 272.000 de nopţi de cazare, clasându- se astfel după Germania, Austria, Italia, SUA, Marea Britanie, Spania, Franţa, Elveţia şi Rusia. Conform aceleiaşi statistici, românii au cheltuit, din ianuarie până în noiembrie 2009, doar pentru cazare, peste 8,5 milioane de euro, la care se adaugă costurile pentru cele 38.000 de nopţi de cazare din luna decembrie. În 2008, potrivit aceleiaşi surse, România se clasa pe locul al optulea.

BILANŢ

Balurile, o afacere de milioane de euro

În timp ce, pentru Ioan Holender, Balul Operei nu-i un motiv de prea mare mândrie, alţii au bilanţuri pozitive şi speră ca viaţa acestuia să fie cât mai lungă. Camera de Comerţ a Vienei se aşteaptă ca, în sezonul acesta (2009/2010), cei peste 300.000 de participanţi la cele 450 de baluri vieneze să cheltuiască aproximativ 33 de milioane de euro numai pe biletele la bal, rezervări de mese sau consumaţie. Pentru o garderobă nouă de bal, pantofi şi bijuterii se cheltuiesc, în total, cam 18 milioane de euro anual.

Peste 60 de milioane de euro anual

Balurile, cărora evenimentul de la Operă le dă tonul, reprezintă o afacere bună şi pentru micii întreprinzători, de la saloanele de coafură şi cosmetică până la cele de accesorii, care se aşteptau la încasări de aproximativ 8 milioane de euro. Patronii de restaurante raportează la finalul sezonului câştiguri de 5 milioane de euro, iar firmele de taxi sunt mai bogate, la final, cu 3 milioane de euro. Potrivit unui bilanţ al Camerei de Comerţ a Vienei, sezonul balurilor aduce capitalei austriece venituri de circa 67 de milioane de euro.

Fiecare vizitator la bal cheltuieşte, în medie, 215 euro, iar cifra devine semnificativă abia dacă judecăm totalul de aproximativ 300.000 de persoane care participă anual la balurile din Viena. „La început de an, veniturile de pe urma balurilor sunt un factor extrem de important, în special pentru branşe precum saloanele de coafură şi frizeriile sau firmele de taxi“, explică Brigitte Jank, preşedinta Camerei de Comerţ a Vienei. La acestea se adaugă şi promovarea de care se bucură capitala Austriei de pe urma acestor evenimente.

Numai anul acesta, de la Balul Operei au relatat 14 echipe de televiziune din Austria şi Germania, iar imagini ale televiziunii austriece (ORF) au fost preluate de mai multe reţele internaţionale. La miezul nopţii, cronicile serii erau transmise de mai toate marile canalele de ştiri, de la CBS la Euronews.

E drept că mai toate semnalau absenţa lui Lohan, aşa că opinia lui Holender rămâne neschimbată: „Există, desigur, un beneficiu de imagine, această instituţie este mult mai cunoscută în urma acestui val de promovare, însă, totodată, imaginea Operei are de suferit. Oricum, n-am niciun amestec, este vorba de campanii de imagine pe care şi le fac anumiţi oameni de afaceri care-şi cumpără bilete, ei organizează conferinţe de presă şi dau mesaje pentru care nu sunt responsabil. Ca şi la spectacolele de Operă, nici cine vine la bal nu mă interesează”.

„Criza nu are importanţă”

În aceste condiţii, discuţiile despre criza economică nu-şi mai au rostul, chiar dacă în urmă cu ceva vreme presa română cita declaraţii ale directorului Holender, care părea a pune în discuţie oportunitatea ediţiei din acest an, având în vedere contextul economic.

„Evenimentul a fost vândut, aşa cum au fost vândute toate celelalte în ultimii ani, iar situaţia economică europeană nu are nicio influenţă asupra balului. Altceva am vrut să spun atunci când am pus în discuţie ediţia din acest an, şi anume că se fac în fiecare an investiţii de peste două milioane de euro pentru un bal care se desfăşoară într-o clădire ce nu are această destinaţie. Mă întreb dacă nu ar fi mai bine să fie mutat într-un edificiu construit pentru baluri, cum ar fi Hoffburg. La fiecare ediţie avem un câştig net de aproximativ un million de euro, dar patru săptămâni suntem foarte influenţaţi şi foarte strâmtoraţi. Mai ales în ceea ce priveşte repertoriul. O săptămână întreagă suntem închişi şi totuşi este vorba de o instituţie culturală”, explică Ioan Holender.

CITIŢI ŞI:

Balul Operei Vieneze - Made in Romania