Cum a petrecut Curzio Malaparte pogromul | MULTIMEDIA

Scenariul lui Răzvan Rădulescu şi al lui Alexandru Baciu are ca punct de pornire trei pagini din romanul „Kaputt”, al lui Curzio Malaparte. Corespondent de război, fascist şi favorit al lui Benito Mussolini (apoi trecut de partea comuniştilor), Malaparte n-a consemnat în „Corriere della Sera” despre ororile petrecute atunci, a făcut-o însă mai târziu, în romanul său, cumva „întru salvarea conştiinţei”.

În zilele acelea, scriitorul s-a folosit de toate pârghiile pe care i le întindea poziţia sa privilegiată pentru a-l găsi pe doctorul evreu Josef Gruber (Iureş), care i-ar fi putut trata o alergie. „Dintr-o realitate certă a pornit o ficţiune despre ceea ce i s-ar fi putut întâmpla lui Malaparte la Iaşi, în timpul pogromului. Eu aveam iniţial o altă variantă a scenariului, dar proiectul ar fi eşuat, pentru că ar fi trebuit să plătim sume uriaşe pentru drepturile de autor şi apoi şi costurile de producţie s-ar fi ridicat mult”, explică Radu Gabrea. 

Românii au făcut exces de zel

Cercetările celor doi scenarişti arată că în aceeaşi perioadă se petrecuse un alt eveniment: castelul lui Roznovanu, prietenul lui Ion Antonescu, fusese devastat de trupele româneşti, după ce Roznovanu însuşi se oferise să-i găzduiască pe soldaţi. Antonescu a reacţionat dur şi toţi cei felicitaţi pentru „cum au stăpânit problema cu evreii” – inclusiv colonelul Niculescu-Coca (jucat excelent de Claudiu Bleonţ) – au fost sancţionaţi din cauza colecţiei de vinuri distruse.

„Ei se îngrijorează cum să iasă din asta, fără a avea conştiinţa că au făcut ceva oribil cu o zi înainte. Culmea e că a fost adevărat istoric”, spune regizorul.

Din toată această poveste, armata română iese cea mai şifonată. Soldaţii şi comandanţii lor sunt deopotrivă nedisciplinaţi, grobieni, slugarnici. „Pogromul a fost făcut din exces de zel şi ca să le arătăm aliaţilor că ne merită şi că noi îi merităm pe ei şi a avut o implicare minimală din partea germană – doar şase observatori”, remarcă Răzvan Rădulescu, apăsând butonul roşu pe un subiect extrem de controversat.

„Adevărul este încă destul de ceţos”

N-a fost niciodată clarificat nici numărul evreilor exterminaţi atunci, iar extremele merg de la 2 500, după unele rapoarte, la 12 000, după altele. „Adevărul despre lucrurile acestea, încă destul de ceţos, a trecut prin cel puţin trei mistficări. Un film care să restituie adevărul despre asta ar fi eşuat. Aşa că ne-am gândit să facem un film despre singurul adevăr posibil, şi anume că un pogrom se numeşte aşa pentru că a reuşit. Dacă te duci în Iaşi la două zile după un astfel de eveniment, nu vezi nici un picior de evreu. Atât. Un fel de stranietate prin lipsă”, explică Rădulescu. Prin acest oraş straniu, Malaparte se plimbă chinuit de o banală alergie, în timp ce istoria tocmai consemna o grozăvie; e întruparea perfectă a egoismului uman, care ignoră marile drame, preocupat de micile sale alergii.

O altă opţiune a realizatorilor a fost să stimuleze imaginaţia spectatorului în loc să-i servească scene de-a gata. „Am făcut filmul în forma asta, mizând pe ideea că oroarea este mai mare atunci când eşti lăsat tu să ţi-o imaginezi decât atunci când ţi-o arătăm noi. De exemplu, în cartea lui Malaparte, cadavrele cad peste el din tren. E o scenă foarte greu de făcut şi pe care, oricum am fi realizat-o, ar fi părut înscenată”, spune Radu Gabrea. Fie pentru că filmele despre Holocaust l-au antrenat deja pe spectator cu puneri în scenă ale ororilor, fie pentru că într-adevăr lipseşte climaxul, la final rămâi cu senzaţia că acel ceva pe care-l aşteptai nu s-a întâmplat.

Dialoguri în germană şi italiană

„Călătoria lui Gruber” a fost un exerciţiu de multilingvism pentru întreaga echipă. Personajele vorbesc în germană, italiană şi română. Claudiu Bleonţ a fost distribuit şi pentru că ştie bine germana, iar Alexandru Bindea (Guido Sartori, consulul italian de la Iaşi), şi pentru că a absolvit Liceul Italian. Singurul care nu vorbea nici una dintre cele două limbi era chiar protagonistul, Florin Piersic Jr.. „Era cel puţin ciudat că Radu Gabrea m-a ales, însă el mi-a spus că totul va fi bine şi m-am liniştit. Am făcut exerciţii de limbă cu reportofonul în mână, timp de o lună. La un moment dat, era antipatic, pentru că mă tot întreba „de ce n-ai repetat pentru azi” sau „de ce ai greşit cuvântul ăsta?”. Erau unele scene foarte lungi, care, dacă greşeai un cuvânt, se duceau de râpă”, povesteşte Piersic.

Pelicula, filmată timp de 28 de zile la Iaşi şi la Bucureşti, are un buget de circa 750.000 de euro. „Călătoria lui Gruber” va rula de mâine la Union, Cinema Patria, Liberty Center.