Cum ar putea România să falimenteze Austria

Miliarde de euro, puţine speranţe

Pentru a împiedica un scenariu dezastruos pentru propria existenţă, Austria încearcă să determine Uniunea Europeană să accepte un plan de salvare a ţărilor din est cifrat la 100 de miliarde de euro. Toate acestea în condiţiile în care actualele proiecte de salvare vorbesc de împrumuturi ce însumează maxim 25 de miliarde de euro.

Responsabilii de la Viena forţează şi o asistenţă financiară acordată Ucrainei şi ţărilor din Balcani, estimată la 50 de miliarde de euro. La întâlnirea de ieri a miniştrilor de finanţe europeni, găzduită de Bruxelles, problema a fost intens dezbătută, dar nu s-a ajuns la nicio concluzie clară.

Germania, cel mai important contributor la bugetul comunitar, se opune planului de asistenţă financiară propus de Austria, temându-se că va trebui să finanţeze din buzunarele proprii “interesele naţionale” ale altora. Oficialii austrieci au avertizat însă că nu e doar o chestiune ce ţine de nevoile legitime ale statului austriac, ci, în sens mai larg, de o posibilă şi nedorită prăbuşire a ţărilor din estul Europei.

Copiii săraci ai estului, adoptaţi de Moscova

Creşterea economică din ultimul deceniu a ţărilor est-europene, alimentată de o creditare externă ieftină şi accesibilă, a fost înlocuită de o scădere accelerată a cererii pentru exporturi, de o diminuare a investiţiilor şi de incapacitatea tot mai accentuată de a accesa finanţare pe piaţa afacerilor.

De asemenea, devalorizarea monedelor naţionale din regiune ameninţă sectoarele care au împrumutat masiv în euro. EU Observer vorbeşte de o contractare alarmantă a economiilor din regiune, avertizând că Ungaria, România şi Bulgaria “merg” în trena unei Ucraine aflate în pragul colapsului.

“DAŢI-NE BANII”

Războiul financiar, faza pe tranşee

Într-un interviu publicat de Evenimentul Zilei la începutul lunii, Mihai Tănăsescu, fost ministru de finanţe şi actual consultant la Fondul Monetar Internaţional, vorbea despre “ieşirile masive de lichiditate din România” şi despre necesitatea normalizării unei astfel de situaţii prin acoperirea decalajului de finanţare. Simplu spus, avem nevoie de bani.

În condiţiile în care cea mai mare parte a finanţării provine din sectorul privat (“acaparat” în proporţie de peste 60% de sectorul bancar), temperamentul băncilor străine faţă de subsidiarele-copil din România devine decisivă. “Dacă băncile-părinte din Austria, Franţa sau Olanda vor avea o atitudine faţă de filialele din România la modul ‘daţi-ne banii’, atunci vom avea o diferenţă mai mare de acoperit printr-un împrumut. Dacă ele vor lăsa intacte liniile de creditare şi, mai mult, le vor suplimenta, atunci diferenţa va fi mai mică”, susţinea Tănăsescu.

Ultimele veşti de pe frontul de vest nu lasă însă prea multe speranţe României în ceea ce pare să devină, tot mai mult, un război financiar în toată regula. Băncile austriece, cu o prezenţă importantă pe piaţa românească, îşi vor banii înapoi. Bani pe care instituţiile de credit autohtone nu prea au de unde să-i dea.

Decât dacă Bucureştiul accesează finanţare externă. Iar în condiţiile în care băncile-mamă din Vest se gândesc serios să taie liniile de creditare către filiale, împrumutul nu va fi nici mic, nici ieftin.