Cum cântă "cocoşii" în fotbal

Centrul Tehnic poartă numele unui fost preşedinte al Federaţiei Franceze de Fotbal, Fernand Sastre. Acesta a cerut înfiinţarea centrului încă din 1976, dar primii jucători au păşit în baza-minune 11 ani mai târziu.

Centru Fernand Sastre se află în pădurea Rambouillet, întinzându-se pe 56 de hectare, dintre care 66.000 de metri pătraţi sunt ocupaţi numai de terenuri de antrenament. Aici nu sunt crescuţi copiii, ci doar şlefuite talente. Cei mai buni dintre jucătorii regiunii vin la vârsta de 13 ani şi stau aici până când împlinesc 15, moment în care mulţi fac pasul spre fotbalul mare.


RETRAS. Ascuns într-o pădure, prin centrul de la Clairefontaine au trecut vedete ca Henry, Anelka sau Ben Arfa

Centrul are de departe cei mai buni antrenori pentru juniori din Franţa, dar şi psihologi şi personal medical cu înaltă calificare. Se pune accent pe dezvoltarea fizică, dar mai ales pe progresul tehnic al jucătorilor. Personalitatea fiecărui jucător este atent studiată, iar vârsta permite alternarea temelor tehnice cu cele tactice. Astfel, pe lângă temele legate de pasă, dribling, şut sau folosirea piciorului mai slab în joc, adolescenţii sunt învăţaţi să gândească creativ, se insistă pe jocul fără minge şi se dezvoltă coordonarea cu colegii din teren.

Succesul centrului din Île de France i-a pus pe gânduri chiar şi pe britanici, care şi-au construit în urmă cu un deceniu National Football Center, destinat creşterii valorii echipei de sub 16 ani a Angliei.

Echipa de la Clairefontaine:

În 21 de ani de activitate, Clairefontaine a dat cluburilor din Hexagon şi naţionalei Franţei mari valori. Evz.ro a compus echipa All Time a academiei:

Portar

Richard Dutruel (cluburi la care a jucat: Caen, Celta Vigo, Barcelona, Alaves, Strasbourg)

Fundaşi:

William Gallas (Caen, Marseille, Chelsea, Arsenal)

Sebastien Bassong (Metz, Newcastle, Tottenham)

Philippe Christanval (AS Monaco, Barcelona, Marseille, Fulham)

Habib Bellaid (Eintracht Frankfurt, Strasbourg)

Mijlocaşi:

Gabriel Obertan (Bordeaux, Lorient, Manchester Utd)

Abou Diaby (Auxerre, Arsenal)

Hatem Ben Arfa (Lyon, Marseille)

Atacanţi:

Nicholas Anelka (PSG, Arsenal, Real, Liverpool, Manchester City, Fenerbahce, Bolton,

Chelsea)

Thierry Henry (AS Monaco, Juventus, Arsenal, Barcelona)

Louis Saha (Metz, Newcastle, Fulham, Manchester Utd, Everton)

Cluburi care investesc masiv

Olympique Lyon, Marseille, Bordeaux sau PSG sunt unele dintre cele mai scumpe echipe ale lumii. Un clasament întocmit de Forbes poziţionează Lyonul pe locul 12, cu o valoare estimată de 423 de milioane de dolari. În acelaşi clasament al bogăţiei din fotbal, Olympique Marseille este pe locul 21, cu o valoare de 240 de milioane de dolari. Niciun club din estul Europei nu apare în Top 25.

Ligue 1 este unul dintre cele mai profitabile campionate din lume, chiar dacă investiţiile nu ajung la nivelul Angliei, Spaniei, Italiei sau Germaniei. O explicaţie poate fi numărul mare al spectatorilor care vin pe stadioane.

Asistenţă la meci (media sezonului 2008-2009)

1. Manchester United - Anglia (75.304 de spectatori)

.......

12. Olympique Marseille (52.376)

28. PSG (40.902)

37. Olympique Lyon (37.395)

49. RC Lens (29.842)

52. AS Saint-Etienne (28.171)

58. Bordeaux (26.953)

73. Nantes (24.138)

74. Rennes (24.063)

Niciun club din România nu îşi găseşte loc în Top 100.

Interes şi în ligile inferioare

Baze moderne de antrenament şi în ligile inferioare. Spre exemplu, luăm echipele care ocupă locul în divizia secundă franceză şi românească - Angers, respectiv Baia Mare. Primii au patru grupări organizate de suporteri şi sponsori foarte dezvoltaţi. Banilor veniţi de la Consiliul Local al Departamentului Maine-et-Loire li se adaugă cei de la o firmă de energie şi trei de alimentaţie.

La Angers, un abonament pentru un an costă cel puţin 40 de euro (peluză), pentru a creşte în cazul tribunei 2 (50-80 de euro) şi tribunei 1 (200 de euro). Se oferă reduceri pentru suporterii fideli şi pentru familiile acestora.


PREOCUPARE. Baza de antrenament al celor de la Angers,suporterii asistând chiar şi la şedinţele de pregătire. Sursă: angers-sco.fr

Baia Mare nu este nici pe departe cel mai sărac club de fotbal din Liga 2, dar nu are un magazin oficial (Angers şi-a deschis unul în 2008). Băimărenii au magazin de desfacere doar pe internet şi doar doi sponsori, ambii din industria alimentară. Deşi terenul de joc şi cele pentru copii arată destul de bine, facilităţile sunt departe de cele oferite la Angers.

Pe internet, forumul celor de la Angers are peste 3.500 de membri, pe când doar 68 de suporteri ai FC Baia Mare s-au înregistrat pe forum.

INVESTIŢII TOT MAI MARI

Cluburile din Franţa au ştiut să gestioneze criza financiară care a lovit fotbalul la începutul anilor 2000. Dacă în sezonul 2002-03, cluburile din Ligue 1 aveau un deficit total de peste 150 de milioane de euro, doar trei sezoane mai târziu, grupările din liga de elită a fotbalului francez înregistrau câştiguri cumulate de 30 de milioane de euro.

Cifra de afaceri a cluburilor din prima ligă s-a triplat în ultimii zece ani, ajungând de la 300 de milioane de euro la aproape un miliard. De asemenea, drepturile de televizare a primelor două ligi valorice a campionatului francez au costat, doar pentru sezonul trecut, aproape 670 de milioane de euro.

Alături de sistemul excelent de creştere şi formare a jucătorilor, dezvoltat de majoritatea cluburilor franceze, conducătorii formaţiilor din "Hexagon" nu se dau la o parte când vine vorba să plătească bani mulţi pe un jucător. De exemplu, în această vară, Olympique Lyon a cheltuit nu mai puţin de 70 de milioane de euro ca să aducă pe Stade Gerland patru jucători. Jumătate din aceşti bani au fost acoperiţi de vânzarea la Real Madrid a lui Karim Benzema (foto) - jucător crescut la grupele de juniori de la Olympique Lyon.

Ştefan Covaci şi copiii coloniilor

În ultimele decenii, echipa naţională a Franţei a fost un adevărat mozaic de naţionalităţi, jucătorii proveniţi din fostele colonii franceze punând decisiv umărul la marile succese ale "cocoşilor". Oameni de bază ai francezilor, cum ar fi Marius Tresor, Jean Tigana, Lilian Thuram, Marcel Desailly sau Partick Vieira s-au născut în diverse ţări vorbitoare de limba franceză.

În lotul selecţionat de Raymond Domenech pentru partida cu România fac parte jucători născuţi în localităţi precum Kinshasa (Steve Mandanda) sau Dakar (Patrice Evra). Cu toate acestea, francezii nu au adoptat tactica importului şi când vine vorba de selecţioneri, singurul antrenor străin al "cocoşilor galici" fiind un român. Ştefan Covaci a pregătit echipa naţională a Franţei doi ani de zile (1973-1975) şi, în ciuda faptului că nu a obţinut rezultate notabile, legendarul antrenor român este considerat principalul "responsabil" pentru succesul pe care îl va avea formaţia din "Hexagon" sub comanda lui Michel Hidalgo.

FOTBALUL ÎN FRANŢA

Jocul a ajuns în Franţa în 1872, la un singur an de la disputarea primei finale a Cupei Angliei. Marinarii englezi jucau deja fotbal în porturile din nordul Franţei, însă în acel an, aceştia au decis să formeze un club, în Le Havre. Tot în 1872 s-a disputat primul meci internaţional (Anglia - Scoţia) şi a fost stabilită circumferinţa oficială a mingii de fotbal.

Fotbalul nu a fost luat prea mult în seamă în Franţa sfârşitul secolului al XIX-lea, jocul fiind practicat, în general, în şcoli, unde a fost introdus de profesorii de limba engleză. Dacă în Anglia fotbalul este perceput ca un sport al maselor, în "Hexagon" el a fost practicat în special de persoane care proveneau din clasele superioare ale societăţii. Profesionismul a dăunat şi el fotbalului francez, iar rugby-ul (care a reuşit să reziste mult timp ca sport amator) a devenit tot mai popular printre francezi.

Cu toate că sportul a continuat să trăiască în haos şi în primii ani ai secolului XX, Franţa a fost una dintre primele ţări afiliate la FIFA (1908). Fotbalul a rămas totuşi "oaia neagră" a sportului francez până în perioada interbelică. Atunci au fost formate numeroase cluburi, de multe ori ele fiind susţinute financiar de marile corporaţii locale, cum a fost cazul lui Peugeot, care a investit în FC Sochaux. Fotbalul francez a devenit profesionist în 1932, însă jocul nu a prins rădăcini prea adânci în cei şapte ani de existenţă înaintea izbucnirii celui De-al Doilea Război Mondial, în ciuda faptului că ţara a găzduit a treilea turneu final al Cupei Mondiale, în 1938.

Sfârşitul secolului XX - anii de glorie ai fotbalului francez

După război, fotbalul francez a început să prindă aripi, fiind ajutat şi de importul masiv de antrenori din Marea Britanie. Mai întâi, Stade de Reims a disputat două finale ale Cupei Campionilor Europeni, ambele pierdute în faţa legendarului Real Madrid al anilor '50. Cu toate acestea, cluburile franceze au trebuit să mai aştepte aproape două decenii până să se lupte din nou pentru o cupă europeană, însă nici Saint-Etienne (învinsă de Bayern Munchen în finala Cupei Campionilor în 1976), nici Bastia (în ultimul act al Cupei UEFA din 1978) nu au reuşit să aducă primul succes continental pentru francezi.



Prima mare victorie a selecţionatei "cocoşului galic" a venit în 1984, când Michel Platini a condus, din teren, selecţionata Franţei spre primul ei titlu european - turneul final fiind găzduit chiar de Franţa. La nivel de cluburi, Franţa a cucerit doar două trofee importante: Liga Campionilor, câştigată de Olympique Marseille în 1993 (foto), şi Cupa Cupelor - Paris Saint Germain (1996). În 1998, Cupa Mondială s-a întors, după o pauză de 60 de ani, în "Hexagon". Francezii au câştigat primul trofeu mondial cu o echipă din care făceau parte Zinedine Zidane, Laurent Blanc, Didier Deschamps sau Marcel Desailly. Doi ani mai târziu, "cocoşii" au triumfat şi la Campionatul Mondial, iar în urmă cu trei ani, Franţa a ajuns din nou în finala Cupei Mondiale, pe care au pierdut-o însă, la loviturile de departajare, în faţa Italiei.

CITIŢI ŞI:

Europenii se luptă pentru un loc în Africa de Sud
Bătălia sud-americanilor
Adrian Mutu nu şi-a însoţit colegii la cumpărături
Au zburat cu un avion nefolosit de 12 ani!
Răzvan şi cu finii lui, speranţa românului