Cum s-a îmbogăţit peste noapte un paznic de liceu

Dă vina pe „Pinalti”

I-a pus Dumnezeu mâna în cap, dar tot este nemulţumit. Corbu spune că va ataca cu recurs la Marea Cameră a CEDO sentinţa prin care a sărit deodată din tagma săracilor în cea a bogaţilor.
 
„Corect era să primesc 600.000 de euro. Mi-au dat 154.000 de euro şi spun că-s fericit. Aiurea! Nu mi s-a făcut dreptate”, afirmă ieşeanul.

Bărbatul a fost despăgubit pentru un teren şi o casă din municipiul Piatra Neamţ care au fost confiscate de stat, succesiv, între 1961 şi 1979. Corbu s-a judecat şi încă se mai judecă în mai multe dosare cu autorităţile nemţene pentru că acestea îi recunosc dreptul asupra unei suprafeţe mai mici decât cea pe care a cerut-o.

„Unul dintre principalii vinovaţi pentru situaţia mea este primarul Gheorghe Ştefan”, spune, cu năduf, ieşeanul despre duşmanul său nr. 1.

Îşi ia casă şi maşină

La momentul discuţiei cu reporterul EVZ, Corbu era de serviciu, fiind paznic la un liceu ieşean, şi studia un ziar de anunţuri în care încercuia meticulos diferite oferte imobiliare.

„Nu pot fi ipocrit să spun că nu am o satisfacţie, dar nu totală, pentru că meritam mai mult. Am primit vestea nasol. În ceea ce priveşte banii, în primul rând o să-mi iau o maşină şi un apartament pentru că acolo unde stau nu se poate trăi omeneşte. Banii greu au venit, uşor se vor duce”, afirmă Corbu.

Locuinţa lui constă dintr-o cameră de cămin muncitoresc, un coşmar perpetuu. Pe holurile lungi, gunoaiele nu dispar niciodată, manelele răsună încontinuu, iar băile comune sunt în capătul culoarului. Aşa e traiul paznicului îmbogăţit peste noapte.

Singuratic şi urmărit de ghinion

„Vreau şi eu să intru în rând cu oamenii”, adaugă bărbatul, care a avut o viaţă grea. Fără nevastă, fără copii, Constantin Corbu spune că a avut „ghinion în viaţă”.
 
De meserie este inginer electronist, dar după Revoluţie calificarea sa nu a mai fost căutată, aşa că s-a descurcat cum a putut. A lucrat muncitor la Coca-Cola, iar de 9 ani este paznic, serviciu la care nu are de gând să renunţe, chiar dacă îi vor mai rămâne nişte bani.

De altfel, nici nu s-a lăudat la serviciu ca să nu-l asalteze nimeni cu cereri de împrumut. „Nu ştiam. Bravo lui! Mi-a spus în urmă cu un an-doi că are un proces de la CEDO şi atât”, spune una dintre profesoarele la liceul unde lucrează Corbu.

Conform sentinţei, guvernul trebuie să-i achite banii în termen de 3 luni, apoi paznicul cel viteaz se poate apuca de cumpărături. Nici vecinii de bloc nu ştiau de lovitura lui Corbu: „E un tip aşa, mai singuratic”, a spus o vecină de culoar fără să bănuiască faptul că de câteva zile împarte holul cu cineva care, mai în glumă, mai în serios, ar putea cumpăra tot etajul.

E un pic procesoman

Constantin Corbu este însă şi un tip mai special şi recunoaşte acest lucru: „Sunt un pic cam procesoman. Timpul meu liber este alocat în bună parte proceselor. Sunt doctor în proceduri”.

Pe lângă dosarele în care, în sfârşit, a câştigat, Corbu a mai depus notificări şi se judecă pentru alte două terenuri, şi-a dat în judecată foştii angajatori, Poliţia Rutieră, iar la CEDO e o prezenţă constantă. Până acum a depus câteva zeci de acţiuni, majoritatea fiind respinse.

Mai are însă şi altele pe rol, inclusiv unele împotriva mai multor avocaţi din Baroul ieşean care nu şi-ar fi făcut treaba ca lumea în dosarele sale. „Nu-s obişnuit cu binele”, trage Corbu concluzia despre viaţa sa şi fuge înapoi în post pentru că a venit directorul şi nu vrea să primească observaţie.

72 DE SENTINŢE

De ce este pârâtă România la Strasbourg

• În 72 dintre hotărârile date în 2009 împotriva României, CEDO a constatat încălcarea dreptului la un proces echitabil, prevăzut de articolul 6 din Convenţie.
  
  
• În 26 dintre cazuri a fost vorba despre neexecutarea hotărârilor judecătoreşti interne, iar în alte 18 cazuri hotărârile CEDO s-au referit la durata excesivă a proceselor.
  
  
• În 15 dintre hotărârile împotriva statului român, CEDO a reclamat încălcarea articolului al 3-lea din Convenţie, respectiv dreptul de a nu fi supus torturii, tratamentelor inumane sau degradante, fiind vorba despre condiţiile de detenţie din penitenciare.