De ce nu “văd” orbii fondurile europene

Ieri s-au desfăşurat la Bucureşti, pentru prima dată, lucrările Comisiei Forumului European al Dizabilităţii, “un fel de parlament european al dizabililor”, cum a explicat pe înţelesul ziariştilor Sergiu Ruba. În fapt, EDF este un organism al Uniunii Europene consacrat drepturilor omului, politicilor destinate persoanelor cu handicap.

Reuniunea a fost organizată în România tocmai pentru că şi pe acest segment ţara are angajamente europene nerespectate, iar oficialii europeni se arată îngrijoraţi de situaţie. Principala problemă aflată în discuţie a fost nerespectarea Convenţiei ONU asupra dizabilităţii. Documentul a fost semnat de România în 2007 dar nici până azi n-a fost ratificat de parlament.

Prin computer sau “traducători”

“Cum se înţelege, domnule Ruba, un orb cu un surd în Parlamentul ăsta al dumneavoastră?”, îl întreb perplexă pe “şeful” nevăzătorilor. Omul începe să râdă şi răspunde scurt: “Păi cum, simplu: prin calculator!”.

Şi se apucă să-mi povestească cum “s-a îndrăgostit aşa un orb de o surdă, comunicând pe internet, ea văzând şi scriind, el scriind şi auzind la un program special care-i citeşte tot ce scrie pe monitor. După ce s-au căsătorit au început să se pipăie şi nu le-a mai trebuit calculatorul”, conchide amuzat de dilema mea domnul Ruba. Bine, zic, dar aici, la Parlament, cum vă înţelegeţi?. “E, aici avem nevoie de intermediari, cum ar veni la nivel internaţional, de traducatori”, admite şugubăţ omul.

După ce mi-a demonstrat că până şi orbii au găsit cale de înţelegere cu surzii, Ruba revine în politica românească unde nici partidele de oameni valizi nu se înţeleg între ele, darmite orbii şi surzii cu guvernul.

“Domnule, până în 2005 am avut o colaborare bună cu guvernele, dar de atunci încoace deloc. Nu reuşim deloc să ne întelegem. Anul trecut în octombrie am mers în audienţă la ei şi le-am explicat că numai noi suntem 88.000 de orbi şi chiori, plus familiile noastre. Dacă se face ceva bun, vizibil pentru nevoile noastre atunci şi ei vor fi votaţi. Degeaba!”.

Cam acelaşi lucru a spus domnul Ruba şi de la prezidiu, câteva minute mai târziu, când grecul Yannis Vardakastanis, preşedintele EDF, a întrebat ce fonduri structurale europene au fost accesate de ONG-urile pentru persoane cu handicap din România. “Nimic!”, i-a răspuns sec Sergiu Ruba, “ONG-urile din România nu au niciun fel de experienţă, participare şi nici nu sunt încurajate de autorităţi să se implice în Comisia pentru Implementarea Fondurilor Structurale din România. Pentru noi faptul că ONG-uri similare din alte ţări europene au obţinut astfel de progrese este o informaţie nouă şi ni se pare lăudabil. Organizaţiile noastre scriau proiecte, atunci când existau fondurile europene de preaderare, şi eu am scris câteva proiecte şi am câştigat finanţări pentru orbi, pentru surzi şi pentru persoane cu handicap fizic, dar acum cinci ani. De atunci nu reuşim să mai avem un dialog constructiv cu guvernele. Asociaţia noastră a câştigat finaţări europene recent, dar pe baza unor proiecte făcute în câteva judeţe cu Agenţii de Ocupare a Forţei de Muncă. Nu la nivel naţional”.

România, ţara unde “nu se mişcă nimic”

Şocată de răspuns, o reprezentată a ONG-urilor din Italia i-a replicat românului: “Dar să ştiţi că în toate ţările, guvernele nu sunt nerăbdătoare să vă primească în diverse structuri naţionale de decizie, dar acest lucru se cere. Iar dacă dumneavoastră ne semnalaţi apoi că aţi fost refuzaţi sau chiar şi că nu aţi primit deloc un răspuns, atunci există posibilitatea ca EDF să notifice Comisia Europeană iar aceasta să întrebe guvernul dumneavoastră ce se întâmplă? Nu e vorba de ceva opţional, e un drept care vi se refuză!”, a pus lucrurile în ordine italianca.

Preşedintele EDF a admis şi el că situaţia din România, se pare unica ţară membră UE care nu le acordă acest tratament egal persoanelor cu handicap, va fi luată drept “un caz test, pe care o să lucrăm foarte serios în continuare, de vreme ce aici pare că nu este niciun progres. Nicio mişcare. Mâine sper să ne întâlnim cu premierul României şi vom monitoriza situaţia. Iar dacă nu se mişcă nimic vom informa Comisia Europeană că în România nu este respectat articolul 16 din Convenţia ONU asupra dizabilităţii”. Premierul Emil Boc nu a confirmat întâlnirea cu preşedintele EDF.

Bulgarii, ungurii şi restul Europei

Conform acestui articol 16 din Convenţia ONU, persoanele cu handicap au dreptul la reprezentare nediscriminatorie în organismele naţionale care implementează fondurile structurale europene. EDF atrage atenţia României că Bulgaria a atras recent 20 de milioane de euro pentru îmbunătătirea situaţiei persoanelor cu handicap şi înlesnirea accesului acestora la piaţa muncii, şi acest lucru ar putea fi făcut şi de România.

Şi situaţia persoanelor cu handicap din Ungaria pare mai bună ca la noi, de vreme ce acolo ONG-urile de profil au déjà reprezentanţi în Comisia pentru implementarea fondurilor structurale.

Foldesi Szolllosi, reprezentanta ONG-urilor din Ungaria, spune că nici acolo lucrurile nu merg foarte bine în privinţa drepturilor persoanelor cu handicap, dar că măcar guvernul lor a înţeles că fondurile europene trebuie accesate pentru că e un mijloc de a-ţi face temele europene fără să cheltuieşti bani naţionali.

Până acum, pare că spaniolii sunt cei mai activi în accesarea fondurilor europene pentru persoanele cu handicap. Conform declaraţiei Anei Palaias, reprezentanta din Spania, s-au accesat fonduri de peste 300 de milioane de euro care s-au constituit în programe de incluziune socială pentru 126.000 de persoane cu handicap din Spania.

Nici grecii nu se lasă mult mai jos, preşedintele EDF a declarat ieri că din 1999 de când sunt membri cu drept de vot în comisia pentru fondurile structurale din Grecia au reuşit să cheltuiască peste 50 de milioane de euro pentru accesibilitate, training în folosirea computerului, servicii de internet şi televiziune pentru persoane cu handicap.

Sfatul tuturor eropenilor prezenţi ieri la Bucureşti pentru întrunirea EDF către români: “vă trebuie specialişti care să poată accesa fondurile europene. Nu vă lăsaţi descurajaţi de refuzul guvernelor, pentru că peste tot politicienii şi tehnocraţii sunt la fel. Voi trebuie să insistaţi să vă cereţi drepturile şi mai ales să vă specializaţi în chestiuni ce ţin de practicile europene”.