Când îi iei copilului animal de companie. Vezi ce e potrivit în funcţie de vârstă

Copiii mici, risc de conflict cu pisicile

Înainte de toate trebuie să ştiţi că un astfel de patruped aflat în preajma copilului nu poate avea decât o influenţă benefică asupra lui. Recomandarea este să nu fie adoptată o pisică, dar nici un câine, dacă ai un copil foarte mic. Motivele sunt multiple: pe de o parte, din cauza faptului că probabil nu vei avea suficient timp să te ocupi de creşterea animalului în paralel cu cea a copilului.

Pe de altă parte, copiii mici, cu inocenţa caracteristică, au tendinţa să se joace chinuind animalul. Multe pisici nu vor accepta un asemenea tratament fără să riposteze şi de aici poate apărea conflictul. Aşa că mai bine alege un acvariu cu peşti sau un papagal în colivie, vietăţi care să beneficieze de un anumit ecran protector, faţă de bunele intenţii’’ ale copilului.

Între 10 şi 12 ani, vârsta ideală pentru adopţie

Lucrurile se pot schimba însă dacă ai un copil mai mare, care poate diferenţia deja binele de rău, sentimentele, senzaţiile şi îşi poate asuma răspunderea îngrijirii unui animal de companie. Aceasta poate fi chiar prima sa responsabilitate majora.

Vârsta optimă la care un copil întelege şi îşi asumă această responsabilitate este de 12 ani la băieţi şi de 10 ani la fete. Vei constata cu surprindere că prichindelul tău, indiferent dacă este fată sau băiat, va intra perfect în rol: va şti mai bine decât tine când trebuie să  mergeţi la veterinar pentru vaccinări sau ce sortiment de hrana trebuie să-i cumpăraţi de la magazin.

Îngrijirea patrupedului nu trebuie privită ca o activitate care îl deturnează pe copil de la pregătirea temelor pentru şcoală sau de la activităţile sale gospodăreşti. Vei observa că, în scurt timp, micul animal va deveni cel mai apropiat ‘’confident’’ a copilului, care se va confrunta cu o situaţie cu totul inedită, deoarece, pentu prima dată, o fiinţa vie va depinde de el.

Negocieri cu copilul

Mare atenţie la ‘‘negocieri’’: stabiliţi toate responsabilităţile înainte de a lua animalul în familie. Obligaţiile copilului nu trebuie preluate de familie. Uneori, dar nu prea des, îl poţi ajuta înlocuindu-l în îndeliplinrea unor obligaţii stabilite, însă numai pentru motive întemeiate. Ai însă grijă ca aceste obligaţii să nu se transforme într-o modalitate de pedepsire a copilului.

Copiii cu animale de companie au risc mai mic să aibă probleme cu legea

Numeroase studii au aratat că foarte mult personalităţi din diverse domenii provin din familii în care au crescut alături de un animal de companie, cel mai frecvent un câine sau o pisică. Nu garantăm aceeaşi şansă şi pentru copilul tău., dar poate că acest lucru te va pune pe gânduri şi va fi un argument în adoptarea unui companion.

În plus, trebuie să şti că rata infractorilor proveniţi din copii care au avut sau au crescut lângă o pisică este apoape nulă. Adoptarea trebuie făcută însă înainte de vârsta adolescenţei. Această este perioada în care apar cele mai multe probleme, fie din cauza lipsei de preocupare sau a prezenţei unui anturaj dubios, fie din cauza deprinderii unor obiceiuri dăunătoare (tutun, alcool, droguri etc). Din păcate, aceste sfaturi nu mai sunt valabile după ce copilul devenit adolescent a căpătat deja anumite înclinaţii negative.


Ce animal alegeţi pentru un copil bolnav

Şi un copil cu probleme de sănătate poate avea foarte multe de câştigat dacă are alături de el un animal. Alegerea depinde foarte mult de manifestările bolii copilului. Se poate începe gradat, mai întâi cu un hamster. Observă copilul, urmăreşte cum se poartă cu animalul, cum îl atinge. Dacă nu sunt probleme, mergi mai departe, luându-i un câine sau o pisică. Când achiziţionaţi pisica sau câinele, nu înlăturaţi însă hamsterul pentru că micuţul s-ar putea să se fi ataşat de el şi va suferi.

Alegerea unui câine sau a unei pisici depinde şi de implicarea părinţilor. Ideal ar fi un câine, pentru că este mai comunicativ faţă de pisică, însă cum copilul nu va putea prelaua sarcina îngrijirii lui (să-l scoată afară regulat), decizia depinde şi de părinţi, care trebuie să-şi asume această grijă.

Mâţele, mai uşor de întreţinut

Pisicile sunt mai comod de întreţinut decât câinii însă mâţele sunt mai introvertite şi mai dificile decât companionii canini. În ceea ce priveşte rasa câinelui potrvită pentru un micuţ cu probleme, medicii recomandă un labrador, pentru că are o capacitate de comunicare mai bună, şi nu un câine de talie mică. Aceştia din urmă sînt mai agitaţi şi latră mai mult.

Un copil cu probleme are nevoie de un câine calm şi echilibrat care trebuie ales cu grijă. La aceeaşi rasă de câine veţi întâlni însă caractere diferite. Cel mai bine ar fi ca animalul să fie ales dintr-o crescătorie şi să nu fie foarte mic (o lună-două), pentru că este foarte greu de apreciat caracterul. Mult mai bun este un câine de 6-8 luni , care poate fi apreciat mai exact în ceea ce priveşte caracterul cu ajutorul unui crescător.

Şi pisicuţele tot de la crescători ar trebui alese pentru că aceştia oferă garanţii privind săntătatea lor. Din punct de vedere tehnic, crescătorul de pisici este o autoritate înregistrată la forurile internaţionale, cu o denumire care apare pe actele pisoiului şi care se poate obţine numai prin depunerea unor cereri la Asociaţia Felină Romană, care o depune mai departe la Asociaţia Felină Internaţiopnală. Numai aceştia sunt crescători profesionişti, la noi existând  12 crescătorii înregistrate oficial.