De ce s-au distrus probele din decembrie 89: expiraseră

Chiar şi aşa, ele fac lumină asupra unor evenimente despre care s-au ştiut foarte puţine până în prezent. O precizare este necesară: datele MAI se referă doar la evenimente în care au fost implicate cadre ale instituţiilor aflate în subordinea Internelor. Un exemplu este Comandamentul Naţional al Grănicerilor, condus în decembrie 1989 de colonelul Petre Geantă.

“Abilitaţi” să distrugă istoria Revoluţiei

Conform documentelor, mai multe file conexate evenimentelor au fost distruse în 1993, invocându-se depăşirea perioadei de arhivare. “Potrivit prevederilor instrucţiunilor arhivistice, care s-au aplicat în Comandamentul de Grăniceri până în anul 1993, comisii abilitate au clasat şi distrus documentele ce nu făceau obiectul îndosarierii şi păstrării un timp îndelungat (exemple: registrul privind registrul de zi – timp de păstrare 3 ani; foi de stare a gărzii – un an; procese verbale, note telefonice, rapoartele ofiţerilor de serviciu şi alte documente – 3 ani)”, prevede un document MAI de la mijlocul anilor ’90.

Ceea ce miră, în context, este faptul că instrucţiunile de arhivare s-au menţinut în vigoare până la data în care filele respective au fost distruse. Mai mult, nicio instituţie de urmărire penală a statului român nu a solicitat, în perioada respectivă, verificarea documentelor care nu făceau obiectul păstrării pe termen lung. Supoziţiile sunt tardive însă, din moment ce nu vom şti niciodată ce conţineau acele rapoarte.

“PRELUAŢI VALUTA”

Ultima zi a lui Danny Huwe

Un document al Comandamentului de Grăniceri cuprinde informaţii cu privire la unul dintre morţii celebri ai Revoluţiei, jurnalistul Danny Huwe. Reporter la o televiziune belgiană, bărbatul de 42 de ani a fost împuşcat mortal în noaptea de 24 decembrie 1989, în cartierul Drumul Taberei din Capitală. Detalii despre moartea lui Huwe nu s-au aflat, oficial el fiind victima unui terorist-lunetist.

De altfel, şi documentele oficiale întocmite de cei care l-au identificat întreţin această nebuloasă: „În ziua de 25.12.1989, la C.T. Grăniceri, în afara cazărmii, a fost identificat un cadavru. Conform documentelor şi bunurilor descoperite asupra lui de trei ofiţeri din unitatea noastră, acest cadavru aparţinea ziaristului belgian Huwe Danny, care a fost împuşcat de teroriştii ce acţionau în zona şos. Panduri – Bdul. Geniului. Asupra cadavrului s-au descoperit obiecte personale, o videocameră de provenienţă japoneză şi valută după cum urmează: 111 leva; 13.510 franci; 29.641.000 dinari; 8.000 mărci; 610 lei; 936 dolari”.

Raportul primea şi o rezoluţie, pe 6 mai 1990: „preluaţi valuta”. Din datele MAI mai aflăm că videocamera folosită de Huwe în momentul în care a fost împuşcat a fost preluată „personal” de maiorul Vasile Motilică. Imaginile care conţin ultimele clipe din viaţa lui Danny Huwe n-au apărut niciodată.

Ce rămâne în urmă

Într-un alt proces-verbal din 25.12.1989, informaţiile sunt şi mai ciudate. Documentul susţine că „Huwe Danny a fost împuşcat de grupurile de terorişti care au acţionat concomitent cu foc puternic de arme automate”. Precizările sunt uluitoare pentru un act militar oficial, din moment ce ipotezele avansate nu erau confirmate de nicio dată precisă. Psihoza teroriştilor funcţiona însă perfect: degringolada era totală.

TERORISTUL

“Civilii îl maltratau şi îl scuipau”

Într-un raport al Comandamentului de Grăniceri, colonelul Nicolae Ionescu relatează un incident care a dus la moartea unui militar din dispozitivul său, notând că „a fost împuşcat din spate în lateral, în diagonală, el fiind cu faţa spre ‚inamic’, lângă gardul de beton”. Cu alte cuvinte, tirul ucigaş nu venise dinspre zona în care se aflau „teroriştii”. „Personal, nu realizez de unde s-a tras asupra cazărmii, pentru că pe partea externă a gardului de incintă nu este nici o urmă de glonţ”, mai notează colonelul.

O altă declaraţie pare ruptă mai degrabă dintr-un roman poliţist, decât dintr-un act oficial: „În dimineaţa de 25.12.1989, pe la ora 8, am primit ordin de la domnul general maior Geantă Petre ca personal să transport la morga Spitalului Militar Central cadavrul unui terorist străin. După ce l-am recuperat dintre nişte civili care-l maltratau şi scuipau, am dus acest cadavru şi l-am predat col. dr. Singer David de la morga S.M.C., care l-a depus separat de celelalte cadavre în congelatorul morgăi”.

De unde ştiau ofiţerii Comandamentului de Grăniceri ca au de-a face cu un terorist străin, din moment ce nici măcar nu identificaseră cadavrul? Ce s-a întâmplat cu corpul neînsufleţit transportat la morgă?  Întrebările rămân în suspensie.

ENIGMA

Cine a tras după 22 decembrie 1989?

Povestea dosarului Revoluţiei are rădăcini adânci, după două decenii în care întrebările au rămas majoritare în raport cu răspunsurile. “Rezolvat” în septembrie 1995, când s-a invocat finalizarea urmăririi penale faţă de Nicolae şi Elena Ceauşescu şi alte persoane cu funcţii de conducere în PCR, dosarul a fost redeschis în decembrie 2004 de procurorul Dan Voinea. Lucrurile s-au mişcat însă extrem de încet, deşi, oficial, cercetările sunt aproape finalizate. Trimiterea în judecată a responsabililor pentru crimele din decembrie 1989 a rămas o chestiune marginală.

Cele 158 de file declasificate preluate miercuri de reprezentanţii Asociaţiei 21 Decembrie 1989 urmează a fi folosite pentru formularea depoziţiilor în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, acolo unde se desfăşoară procesul Mărieş împotriva României. Mai exact, Teodor Mărieş a dat în judecată statul pentru tergiversarea soluţionării dosarului Revoluţiei. Printr-o solicitare a CEDO din iulie 2009, instituţiilor române li s-a cerut să pună la dispoziţia tuturor părţilor actele de cercetare efectuate în dosarul 97/P/1990, care conţine rechizitoriul evenimentelor din decembrie 1989.

Probleme majore s-au ivit în momentul în care Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Serviciul de Telecomunicaţii Speciale au invocat natura secretă a documentelor socilitate pentru a refuza solicitarea CEDO. Intrarea în greva foamei a lui Mărieş a pornit însă spirala declasificărilor, MAI predând deja două volume. Urmează, vineri, MApN. Singurul care refuză să se conformeze directivelor internaţionale rămâne STS-ul, care invocă “organizarea şi funcţionarea reţelelor de telecomunicaţii speciale, a căror arhitectură este în funcţiune şi în prezent”.