DEDESUBTURILE REVOLUŢIEI: Diversiunea „Timişoara“

Autor: Andreea Vădan

Cadre din fostul MApN, chemate să „facă ordine“ în decembrie 1989, pun crimele pe seama Securităţii şi a unor „indivizi cu pregătire, infiltraţi“.

Armata e de partea poporului!“ ÅŸi „Armata e cu noi!“ sunt doar două dintre scandările ce se puteau auzi pe străzile TimiÅŸoarei în zilele RevoluÅ£iei din decembrie 1989. Iar însemnările „Jurnalului de luptă“, depus la dosarul RevoluÅ£iei de la TimiÅŸoara, aflat în prezent la Înalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie, par să le confirme.


Potrivit înscrisurilor, trupe de Securitate, MiliÅ£ia, Securitatea în civil ÅŸi Trupele USLA ar fi acÅ£ionat, alături de militari, pentru oprirea manifestaÅ£iilor din decembrie 1989.

Jurnalul mai arată că regimul s-ar fi folosit de ofiÅ£eri de securitate ÅŸi de trupe speciale, infiltraÅ£i printre manifestanÅ£i. Scopul din umbră - „a arunca vina pe seama armatei“.

Securitatea, „infiltrată“ printre forÅ£ele de ordine

Teoria conspiraÅ£iei, paranoia ÅŸi o stare generală de confuzie. Acestea sunt concluziile raportului înaintat Parlamentului României de Ministerul Apărării NaÅ£ionale, în 1990, ÅŸi care constituie partea cea mai importantă a Jurnalului depus la instanÅ£a supremă. Potrivit acestuia, o bună parte din tot ce s-a întâmplat în acele zile la TimiÅŸoara ar fi fost cauzată de „includerea în mai multe locuri fierbinÅ£i a unităţilor militare în cadrul unor dispozitive mixte, împreună cu forÅ£ele de ordine (trupe de securitate, miliÅ£ie, USLA, grăniceri), specializate în acÅ£iuni represive, de forţă ÅŸi prin infiltrarea printre rândurile manifestanÅ£ilor a unor persoane, aparÅ£inând Securităţii“.

AceeaÅŸi sursă se „aruncă“ ÅŸi într-o caracterizare succintă a celor în jurul cărora se construise diversiunea, precizând că aceÅŸtia „acÅ£ionau cu deosebită abilitate, trăgând acoperit împotriva manifestanÅ£ilor“.

„Aveau lanterne foarte puternice“


Raportul citat este completat de însemnările unui comandant de armată, repartizat în Arad, dar chemat în acele zile în TimiÅŸoara, pentru a ajuta la stabilizarea situaÅ£iei. În nota sa de informare, Marcu Dumitru povesteÅŸte despre apariÅ£ia, la un moment dat, a unor „efective militare necunoscute“, iar descrierea ce urmează este demnă de un adevărat tratat de manipulare a maselor: „Aveau în dotare lanterne foarte puternice ÅŸi îndreptau fascicolul luminos spre balcoane, iar după aceea trăgeau asupra acestora (...). Au fost semnalate efective ale Securităţii ÅŸi MiliÅ£iei în toate punctele unde am avut efective. Nu cunoaÅŸtem misiunile pe care le aveau de îndeplinit aceÅŸti indivizi“.
 
Din acest punct, raportul se încheagă practic mai mult în jurul mărturiilor legate prin aceeaÅŸi idee centrală (oamenii au fost manipulaÅ£i ÅŸi făcuÅ£i să creadă că, de fapt, armata este cea care trage în ei) ÅŸi prin aceleaÅŸi descrieri ale unei stări de haos general. Colonelul Nicolae Predonescu raporta că „oraÅŸul TimiÅŸoara, în timpul RevoluÅ£iei, perioada 16-20 decembrie 1989, a fost caracterizat printr-o totală necunoaÅŸtere a situaÅ£iei reale, amplificată de o evidentă provocare a armatei, MiliÅ£iei ÅŸi Securităţii, efectuată de forÅ£e necunoscute nouă, concretizate în grupuri de turbulenţă cu atac direct la persoane“.

„Somare, foc în aer, foc la picioare“


În aceeaÅŸi notă se menÅ£ine ÅŸi mărturia generalului-maior Dumitru Ionescu, care, în nota cu privire la activitatea desfăşurată la TimiÅŸoara, în perioada 17- 22.12.1989, scria, într-un soi de roman apocaliptic, îmbrăcat stilistic în limbajul de lemn binecunoscut al epocii: „Datorită acÅ£iunilor unor grupuri de oameni drogaÅ£i, organizate ÅŸi dotate cu mijloace incendiare, arme de foc, cuÅ£ite, pietre, mijloace de înjunghiere prin aruncare de la distanţă etc., ÅŸi conduse de indivizi cu deosebită autoritate ÅŸi pregătire în domeniu, au creat o situaÅ£ie ce cu greu poate fi descrisă ÅŸi tot atât de greu de înÅ£eles: flăcările devastatoare, furturile, zvonurile, teroarea, haosul, anarhia, exploziile, avariile ÅŸi moartea aveau să stă- pânească populaÅ£ia ÅŸi unităţile militare, cu unele intermitenÅ£e, până în dimineaÅ£a zilei de 19.12.1989“.

AcelaÅŸi general relata că pe 17 decembrie, la ora 15.00, ar fi fost sunat de generalul Vasilea Milea, care i-ar fi comunicat că are informaÅ£ii potrivit cărora „grupuri de indivizi înarmaÅ£i ar intenÅ£iona să atace unităţile militare“. „A ordonat să se ia măsuri de apărare cu orice preÅ£. Focul, dacă va fi nevoie, să fie executat, potrivit prevederilor legale: somare, foc în aer, foc la picioare“, povesteÅŸte Dumitru Ionescu.
 
O ALTÄ‚ IPOTEZÄ‚
 
„Au acÅ£ionat elemente de diversiune ÅŸi terorism“


O altă teorie expusă în Jurnalul depus la dosar prezintă evenimentele din decembrie 1989, de la TimiÅŸoara, prin prisma „elementelor teroriste aservite intereselor ţărilor capitaliste“ care ar fi acÅ£ionat din umbră. Astfel, analiza felului în care s-au desfăşurat evenimentele din 16 ÅŸi 17 decembrie merge spre concluzia că la TimiÅŸoara „au acÅ£ionat elemente de diversiune ÅŸi terorism“. Ipoteza este susÅ£inută de o serie de povestiri desprinse din haosul acelor zile, precum cea în care mii de persoane din Gărzile Patriotice din Olt ÅŸi Dolj ar fi ajuns cu trenul în gara TimiÅŸoara. Acestea „au fost aduse la cererea Partidului pentru a reprima «manifestările agresive» ale unor grupuri de cetăţeni din TimiÅŸoara“. Unul dintre martorii la evenimente, plutonierul-major Bulgescu Stelian, raporta că luptătorii care au coborât din trenuri au fraternizat cu manifestanÅ£ii ÅŸi s-au deplasat împreună spre PiaÅ£a Operei, infiltrându-se ulterior printre aceÅŸtia.




IPOTEZĂ. Potrivit documentelor făcute publice ieri, printre manifestanţii adunaţi
în decembrie ’89 în faÅ£a Operei din TimiÅŸoara s-ar fi aflat securiÅŸti infiltraÅ£i ÅŸi angajaÅ£i ai MiliÅ£iei în civil

Spune-ţi părerea!

  • Nici un mesaj postat până acum

Lasă un comentariu

 

Trimite pe:

  • Yahoo! Messenger
  • Altele