DEZBATERE EVZ: Cine îl învaţă pe elevul român: profesorul, părintele sau primarul?

Autor: Alina Vătăman, Vlad Stoicescu

Noua Lege a Învăţământului promite schimbări majore în sistemul educaţional românesc şi regândeşte relaţiile dintre şcoală, părinţi şi comunitatea locală.

Ce şi-au propus iniţiatorii a fost realizarea unui echilibru la nivelul decizional al fiecărei unităţi de învăţământ, astfel că părinţii, oamenii de afaceri şi reprezentanţii comunităţilor locale devin parteneri pe toată perioada celor 11 ani cât este învăţământul obligatoriu. Unde se termină legea, încep însă temerile cadrelor didactice care se tem de politizarea excesivă a sistemului şi acuză tentativa de “tribalizare a învăţământului”.

Întrebarea rămâne, ca o marcă specifică fiecărui început de an de şcolar şi de reformă: încotro se îndreaptă educaţia românească?

De la 1 septembrie 2010, când intră în vigoare noua lege, prezenţa părinţilor în şcoli va avea caracter de obligativitate, ei fiind parte activă în luarea deciziilor, ca membri ai consiliului de administraţie. Alături de consiliul profesoral şi de director, ei vor conduce practic unitatea de învăţământ.


Consiliul de administraţie cuprinde directorul şi un număr par de membri, din care 50% cadre didactice şi 50% reprezentanţi ai autorităţilor administraţiei publice locale, ai părinţilor şi, după caz, ai agenţilor economici cu care unitatea de învăţământ respectivă are relaţii de colaborare.

OPTIMISM

Potrivit actului normativ, disciplinele şi activităţile cuprinse în curriculumul la decizia şcolii (CDS)/curriculumul în dezvoltare locală se stabilesc de consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ, pe baza consultării cadrelor didactice prin consiliul profesoral, a elevilor prin consiliul consultativ al elevilor, a părinţilor prin comitetul reprezentativ al părinţilor, precum şi a reprezentanţilor comunităţii locale şi, după caz, a agenţilor economici cu care unitatea de învăţământ are relaţii pentru pregătirea practică a elevilor.

Asta înseamnă că atât părinţii, cât şi administraţia locală şi agenţii economici îşi vor putea exprima drept de decizie pentru aproximativ 30% dintre disciplinele predate la clasă.

“În cazul în care parteneriatul este unul real, lucrurile vor merge bine, cu siguranţă”, este de părere Gheorghe Dancea, directorul Şcolii cu clasele I-VIII din Cuza-Vodă, Constanţa. Acesta adaugă că, din acest punct de vedere, legea va fi mai uşor aplicată în mediul rural, unde “oamenii se cunosc între ei şi colaborează mai bine”. În plus, şcolile vor avea posibilitatea de a se plia pe specificul zonei, iar elevii vor putea învăţa lucruri pe care să le folosească imediat după absolvire. Ideea nu este una cu totul nouă, ea datând din perioada în care la cârma Educaţiei se afla ministrul Marga. Şi atunci şcoala era cea care propunea o serie de discipline pentru CDS, acestea fiind votate în cadrul consiliului de administraţie.

Ne vor dicta cum să predăm

Profesorii nu sunt însă de acord cu mare parte din lege, dar, mai ales, cu această echitabilitate dictată.

“Vom ajunge să ne spună ce să predăm, câte teme să dăm. Singurul aspect pozitiv este că părinţii vor veni mai des la şcoală, dar, cu siguranţă, din consiliul de administraţie vor face parte aceiaşi părinţi care se implicau în viaţa şcolii indiferent de lege. Mulţi părinţi nu dau pe la şcoală cu lunile şi este greu de crezut că, în aceste condiţii, ar putea contribui la realizarea unei alte programe şcolare”, spune pentru evz.ro S.A., profesor de istorie.

O reacţie virulentă vine din partea lui Laviniu Lăcustă, profesor şi lider sindical din Iaşi care acuză “politica pumnului în gură” practicată de Guvernul Boc şi avertizează că aplicarea legii educaţiei ar fi “un dezastru”. “Ceea ce face această lege este să politizeze şi mai mult sistemul de învăţământ, prin implicarea autorităţilor locale în procesul de decizie asupra disciplinelor predate. Se continuă politica de tribalizare, iar sentimentul meu este că toţi profesorii se vor radicaliza”, crede Lăcustă.

Tema e una ce merită dezbătută

Până unde ar trebui să meargă comunitatea în controlul avut asupra procesului de educaţie?


Dacă prezenţa părinţilor în consiliile de administraţie ale şcolilor ar putea fi semnul normalizării relaţiilor dintre instituţiile de învăţământ şi beneficiarii săi, implicarea politicului ar putea amorsa o bombă extrem de periculoasă.

În condiţiile în care sistemul educaţional este deja sufocat de implicarea politicului, cât de benefic credeţi că este acest “parteneriat” propus de Guvernul Boc între profesori, părinţi şi politicieni?


CITIŢI ŞI:

Revoluţie în şcoli: comunitatea va impune materii de studiu

Spune-ţi părerea!

  • Nici un mesaj postat până acum

Lasă un comentariu

 

Trimite pe:

  • Yahoo! Messenger
  • Altele