Dovada implicarii lui Vintu

M-am intrebat mereu: ce o fi fost in mintea alambicata si perversa a SOV-ului de s-a varat in aceasta afacere de „trei lulele, trei surcele” din care s-a ales cu un castig „derizoriu” pentru „valoarea si anvergura” lui, doar 6 miliarde de lei si 424.000 dolari? Cui si de ce a vrut sa-si arate muschii de stapan incontestabil al SOV Investului? Nimeni nu i-a pus la indoiala pozitia de sef si nimeni nu a indraznit sa i-o rapeasca vreodata. Atat i-ar fi trebuit!

Numai ca am toate motivele sa cred ca acest tip de „operatiune” nu a fost reprezentat doar de imprumutul acordat Grupului Cibela. Inca de la inceputul functionarii fondului, Vintu luase in considerare posibilitatea folosirii banilor fondului pentru practici de „camatarie”, fapt consemnat de catre Theodor Nicolaescu, fost presedinte al SVM Gelsor si apropiat al lui Vintu in declaratia data in fata organului de ancheta penala.

Daca s-au mai acordat si alte imprumuturi, in ce suma si cui anume este greu de dovedit. Cert este ca in SOV Invest practica „neinregistrarii” anumitor contracte era curenta - a se vedea modul in care s-au achizitionat o seama de actiuni necotate Industrialexport.
Imprumutul, creditul financiar, acordat din banii FNI SRL-ului CIBELA GROUP a fost negociat personal de Vintu cu Popa Viorel, reprezentantul CIBELEI.

In acest scop s-a semnat un contract de cesiune prin care SOV Invest, pentru FNI, cumpara cu suma de 5 miliarde de lei actiuni emise de Cibela Group. Viorel Popa, presedintele Cibelei si semnatar al contractului in cauza, a recunoscut la ancheta penala ca nu ma cunostea, nu ma vazuse niciodata si nu negociase cu mine „afacerea”.

Contractul ii fusese prezentat gata semnat cu numele meu prin aplicarea unei parafe, nu prin semnatura olografa. Ce atentie gingasa din partea lui Vintu, care nu voia in niciun chip sa ma deranjeze. In februarie 1999 eram ocupata cu mutarea sediului SOV Invest din blocul Gelsor in sediul Centrocoop din strada Brezoianu.

Tot din delicatete, banuiesc, si ca sa nu-mi cauzeze oarece disconfort moral, acordarea de credite financiare fiind interzisa fondurilor de investitii prin lege, domnul Vintu „a omis” sa ma informeze despre toata tarasenia. De ce sa ma streseze inutil?

Camatarie sa fie, dar s-o stiu si eu, coane Sorine!

Apoi, eu mai semnez (cu parafa) un act aditional prin care SOV Invest, pentru FNI, accepta sa ofere un pret mai mare pentru actiunile Cibela Group, marindu-se valoarea creditului la 480.649 USD de la 390.137 USD. Tot eu, grijulie, ii cer Cibelei, printr-o „nota”, sa predea o fila cec reprezentand garantia rascumpararii contractului de cesiune de actiuni si a actului aditional la nivelul sumei de 550.000 USD. Eu primesc, cu „semnatura”, fila de cec respectiva, dar... nu o incasez la termenul stabilit!

Ar fi fost imposibil, deoarece nu intrasem niciodata in posesia ei, ba mai mult, ii ignoram cu totul existenta. Paguba pentru fond - 550.000 USD! Sa rezumam: Eu dau un credit Grupului Cibela - 480.649 de dolari - si ii cer, ca un bun „camatar”, sa-mi returneze 550.000 USD.

Eu primesc un cec de aceasta valoare si nu-l incasez, adica ii fac „cadou” lui Viorel Popa de la Cibela, pe care nu-l cunosc, o carca de bani. Orice om cu scaun la cap si-ar pune intrebarea: DE CE? Si zau ca nu ar gasi un raspuns.

Te uiti la ce-a facut Vintu si intepenesti... de admiratie

Raspunsul exista totusi. In contul acestei datorii catre FNI, Viorel Popa cesioneaza lui Sorin Ovidiu Vintu, adica tot S.O.V.-ului, dar nu Invest, actiuni la SC Vulturul Negru SA in valoare de 617.622 USD cu clauza de rascumparare in 90 de zile.

In cadrul acestui contract, persoana fizica Vintu se angajeaza sa preia „in numele si pe cont propriu datoria de 550.000 USD pe care Cibela Group o are catre FNI prin SOV Invest, pentru stingerea acestui debit”. Camataria merge mai departe: acum, lui Viorel Popa i se cere sa plateasca pentru creditul acordat de Vintu 617.622 USD si acesta plateste pana la ultimul dolar! S.O.V.-ul incaseaza peste 6 miliarde de lei si 424.100 USD, dar nu stinge, dupa cum singur s-a obligat, datoria catre FNI!

Asta da inginerie financiara! Furi 5 miliarde de la FNI, ii dai cu imprumut si te mai alegi cu o camata substantiala - un miliard, 300 milioane si 424.100 USD. Ziceam ceva de Gorgona Meduza? La ce mai foloseste? Te uiti la Vintu si intepenesti... de admiratie!

Si zeii pot gresi

Unde a gresit totusi, indeobste, infailibilul Vintu, adeptul politicii pamantului parjolit si fantanilor otravite - a se vedea disparitia tuturor documentelor SOV Invest - FNI de la inceputuri pana in 1999 si a altor inscrisuri incomode. Cred ca i-a scapat de sub control un „detaliu”: omul Viorel Popa, presedintele Cibelei. Obisnuit cu „supusii” din SOV Invest si Gelsor care mint la comanda, Vintu nu si-a imaginat ca cineva va indrazni sa dezvaluie ADEVaRUL.

Viorel Popa a recunoscut: „Nu o cunosc pe Ioana Maria Vlas, nu cu ea am negociat imprumutul, ci cu Vintu”. Mai rau, a pus la dispozitia organelor de ancheta  in care S.O.V.-ul s-a angajat in nume personal sa stinga datoria Cibelei catre FNI!

Dintr-odata, tot esafodajul de minciuni si falsuri care asigurau aparentul neamestec in treburile SOV Investului se prabuseste.
Singurul inscris care dovedeste implicarea lui Vintu in fraudarea FNI exista, chiar daca, in orbirea sa traditionala, Justitia refuza sa-l ia in considerare.

Nu stiu prin ce ghinion monumental a ajuns domnul Viorel Popa in ghearele rapace ale Vintului si doar presupun ca nu i-a fost deloc usor sa se achite de datoria contractata. Daca l-as fi cunoscut la vremea aceea, in deplina onestitate, l-as fi sfatuit sa apeleze mai degraba la camatarii din lumea interlopa care, cu toate mutrele lor patibulare si sabiile ninja din dotare, sunt incomparabil mai putin periculosi decat manieratul si stilatul domn Vintu!

Uf, am scapat de balamuc!

Cat despre mine, daca as accepta ca o ipoteza absurda, fireste, faptul ca am cunoscut intentia de frauda si am incuviintat-o prin semnaturi repetate, ar insemna sa recunosc ca in „episodul FNI” al vietii mele am suferit de un imbecilism profund coroborat cu pulsiuni sado-masochiste.

Astfel, acuzatia sustinuta patimas in expozitivul sentintei pronuntate de catre instanta de fond, care face vorbire despre „inconstienta si iresponsabilitate”, ambele incalificabile, ar fi pe deplin fundamentata stiintific. Imbecilul patologic este inconstient si iresponsabil.

Ce ne facem insa cu doctrina si Codul Penal, care-l considera pe imbecil bolnav psihic si ca urmare il exonereaza de raspundere pentru faptele sale? Daca era atat de convinsa de „iresponsabilitatea” mea, doamna judecatoare trebuia sa ma trimita direct la balamuc, nu la inchisoare! Mea maxima culpa! La cum arata si la ce se intampla in balamucurile din Romania, trebuie sa admit chiar si „contre coeur” ca instanta mi-a facut, mai curand, un bine!