După 20 de ani, locurile peste care au trecut tanchetele revoluţiei

Autor: Oana Dan

Pe 21 decembrie 1989, într-o zi care a rămas consemnată în istoria vremii drept una nefiresc de caldă pentru o lună de iarnă, Nicolae Ceauşescu a căutat, pentru ultima dată, sprijinul bucureştenilor de la balconul Comitetului Central al Partidului Comunist din actuala Piaţă a Revoluţiei.

Mulţimi perfect ordonate de muncitori purtând tablouri cu tovarăşa şi pancarte prin care transmiteau solidaritatea cu PCR şi dezaprobarea faţă de acţiunile unor „elemente huligane” şi „bande teroriste” din Timişoara, au umplut fosta Piaţă a Palatului.

Sigur pe el, Ceauşescu şi-a început discursul în care, după ani de sărăcie şi rafturi goale prin magazine, promitea majorări de pensii şi ajutoare sociale. Printre uralele şi scandările mulţimii s-au putut auzi, mai întâi răzleţ, apoi din ce în ce mai tare, huiduieli şi fluierături. Dezarmat, dictatorul pe care mulţi jurnalişti străini l-au descris drept un om mărunt şi lipsit de verticalitate, cu părul în dezordine şi o privire dezorientată, a rămas cu mâna dreapta ridicată în aer, încercând să spună câteva cuvinte la microfon. Imaginea cu buzele schimonosite de frică şi de mirare a făcut înconjurul lumii, iar, în acea clipă Televiziunea Română a întrerupt emisia pentru scurt timp.


Imagini care nu au fost transmise atunci la televizor, dar au apărut mai târziu, arătau un grup de muncitori de la Turbomecanica ce au început să strige „Timişoara, Timişoara”! într-o parte a pieţei. Din altă parte se auzeau huiduieli „Jos Ceauşescu”! Totul a culminat cu explozia unei petarde, pe care mulţi au luat-o drept o împuşcătură. Mulţimea s-a spart, a început să fugă pe străzi eliberând piaţa. Apropiaţii lui Ceauşescu l-au retras de la balcon. Acesta este considerat punctul în care butoiul cu pulbere a explodat şi în Bucureşti. Câţiva oameni mai curajoşi i-au îndemnat pe ceilalţi să meargă spre Intercontinental. Centrul oraşului a fost inundat de grupuri de oameni care fugeau, unii să se pună la adăpost, alţii să se organizeze pentru ceea ce urma. Evz vă propune o întoarcere în timp cu 20 de ani, în câteva puncte fierbinţi ale revoluţiei.

A doua zi, evenimentele s-au precipitat. Sub presiunea momentului,  ministrul Apărării s-a sinucis, iar Ceauşescu a preluat conducerea Armatei. Dimineaţa a luat parte la ultima şedinţă a Comitetului Central al partidului. Apoi a făcut o ultimă încercare de a se adresa oamenilor adunaţi, încă de la ivitul zorilor, în Piaţa Palatului. Reacţia mulţimii la apariţia lui în balconul clădirii CC a fost de ostilitate aprinsă. Neobişnuit să fie huiduit, Ceauşescu s-a retras, înţelegând că se schimbă cursul istoriei. La scurt timp, demonstranţii au forţat uşile clădirii. Nicolae şi Elena s-au refugiat pe acoperiş şi au fugit cu un elicopter spre Snagov, având ca destinaţie Târgovişte.  La Titu, pilotul a aterizat, iar cei doi au oprit succesiv două Dacii pentru continuarea călătoriei. La destinaţie, însă, au fost arestaţi.


* Mişcaţi cursorul de pe imagine în stânga, ori dreapta

Peste 500.000 de volume din colecţia Bibliotecii Centrale Universitare s-au transformat în cenuşă în acel decembrie, după ce clădirea a fost distrusă de tancuri şi a ars. La începutul lunii februarie 2006, Evz a scris despre generalul Mircea Mureşan, decorat de Ion Iliescu pentru meritele din timpul revoluţiei, care atunci a comandat regimentul de tancuri din Pantelimon, aflat în poziţii de luptă în Piaţa Palatului. Clădirea BCU a fost incendiată de proiectilele trase de militari, în schimbul de focuri cu aşa-zişii terorişti. Până recent rector al Universităţii Naţionale de Apărare, Mureşan s-a bucurat de titlul „luptător pentru victoria Revoluţiei române din decembrie 1989”, prin care a obţinut gratuite pe calea ferată, la metrou şi în mijloacele de transport de suprafaţă din Capitală.
Clădirea bibliotecii a fost refăcută după 1990 cu sprijinul UNESCO. Astăzi, Biblioteca Centrală Universitară este un reper cultural al Capitalei şi adăposteşte unul dintre cele mai importante fonduri de carte din ţară. De asemenea, are şi cele mai moderne săli de lectură.



* Mişcaţi cursorul de pe imagine în stânga, ori dreapta

Pe 21 decembrie după-amiaza, tot mai mulţi tineri au ieşit din case pentru a continua ceea ce începuse la Timişoara.Centrul Capitalei s-a umplut rapid, de la Piaţa Kogălniceanu, până la Piaţa Unirii şi Piaţa Romană. Se pregătea rezistenţa pentru prima noapte albă din Bucureşti. A doua zi, la 7 dimineaţa, dinspre Piaţa Victoriei, pe fostul bulevard Ana Ipătescu (actualul Lascăr Catargiu) muncitorii au venit în camioane către centru. Toţi cei care lucrau pe marile platforme industriale din Militari, Pipera, Republica s-au îndreptat spre centru, purtând steaguri fără stema Republicii Socialiste Române.Ei au spart barajele de scutieri care împiedicau trecerea spre Piaţa Palatului.



* Mişcaţi cursorul de pe imagine în stânga, ori dreapta

Demonstranţii au organizat o ofensivă puternică pe Bulevardul Magheru, în apropierea Hotelului Intercontinental şi în faţa fostului restaurant Dunărea. Aici este ridicată o baricadă şi se ţin discursuri mobilizatoare, sunt incendiate maşini, se nasc sloganuri, sunt comemoraţi morţii din Timişoara, şi, mai presus de toate, mor oameni, necedând trupelor trimise să spargă mulţimea. De-abia în jur de miezul nopţii baricada revoluţionarilor este spartă. Sunt aduse macarale care o distrug. Oamenii fug, pentru a se regrupa în alte zone.


* Mişcaţi cursorul de pe imagine în stânga, ori dreapta

Ofiţeri ai Unităţii Speciale de Luptă Antiteroristă şi soldaţi au fost mobilizaţi în Piaţa Palatului, în faţa Ateneului Român pentru a restabili ordinea. Noaptea de 21 spre 22 decembrie a fost extrem de sângeroasă. De la căderea serii s-a tras asupra mulţimii de pe clădirile din jurul Pieţei Palatului, de pe străzile laterale (în spatele Hotelului Hilton mulţi ani au fost vizibile urmele de gloanţe pe clădiri). Pompierii au atacat mulţimea cu jeturi puternice de apă. În acelaşi timp, maşinile de Miliţie erau umplute cu oameni arestaţi şi duşi la Jilava. Luptele de stradă au continuat până în jurul orei 3, dimineaţa. Peste aproape două ore, străzile au fost curăţate de sânge.


* Mişcaţi cursorul de pe imagine în stânga, ori dreapta

A doua zi, străzile oraşului au fost invadate încă de dimineaţă de oameni. În jurul orei 10:00 Piaţa Universităţii era plină şi oamenii cereau Armatei şi Miliţiei să treacă de partea lor. În acelaşi timp, în sediul Comitetului Central, Nicolae Ceauşescu lua decizia de instituire a „stării de necesitate” şi interzicea, printr-un decret, ca prin oraş să circule grupuri mai mari de cinci persoane. Străzile sunt flancate de tancuri, tanchete, miliţie, ofiţeri din trupele speciale, scutieri. La aceeaşi oră s-a aflat vestea morţii ministrului Apărării, Vasile Milea. Ceauşescu a vrut să se adreseze mulţimii adunate în Piaţa Palatului, dar s-a retras rapid, din cauza ostilităţii cu care a fost întâmpinat.


* Mişcaţi cursorul de pe imagine în stânga, ori dreapta

Clădirea, victimă colaterală a revoluţiei, a fost parţial distrusă de tancurile Armatei şi 500 de lucrări au fost afectate. Nici până astăzi muzeul nu a fost refăcut în totalitate.  Din cauza împuşcăturilor şi a incendiilor care au izbucnit, cel mai mult a avut de suferit aripa de nord a clădirii (actuala Galerie de Artă Europeană), care a fost în proporţie de 80% distrusă.

Foto 1989: Agerpres
Foto 2009: Codrin Prisecaru

Spune-ţi părerea!

  • Nici un mesaj postat până acum

Lasă un comentariu

 

Trimite pe:

  • Yahoo! Messenger
  • Altele