EDITORIALUL EVZ: Antipoliticianul

Autor: Ioana Lupea

Ioana Lupea: „Mircea Geoană a răsuflat uşurat. Dacă şeful statului l-ar fi nominalizat pe Klaus Johannis ca premier, candidatul PSD şi-ar fi asigurat locul al treilea în cursa prezidenţială”.

Primarul Sibiului ar fi fost răsfăţatul camerelor de luat vederi şi ar fi monopolizat atenţia publică în procesul de formare a guvernului. Alături de el ar fi strălucit candidatul PNL Crin Antonescu, al cărui premier s-a declarat Johannis.

Iar tandemul liberal s-ar fi impus în conştiinţa multor alegători ca alternativa aseptică la septicul Traian Băsescu. Legenda Johannis ar fi stins steaua norocoasă a lui Mircea Geoană, incapabil să exprime viziunea lui asupra guvernării printr-o propunere de candidat, poate şi a lui Traian Băsescu.


Chiar dacă premierul desemnat este altcineva, tehnocratul Lucian Croitoru, Klaus Johannis - în care se reunesc trei mituri, al independentului, al domnului străin şi al neamţului eficient - va avea în continuare un rol simbolic important în campania electorală pentru prezidenţiale.

El a fost deja lansat în spaţiul public şi poate rămâne un reper la care alegătorii să se raporteze la vot, dacă până şi independentul Sorin Oprescu s-a simţit insuficient de independent şi s-a asociat cu primarul de Sibiu. Iar Traian Băsescu a subliniat public că nu are nimic împotriva acestuia şi i-a promis o colaborare viitoare.

Nominalizarea lui Klaus Johannis a accentuat o tendinţă pe care deja o căpătase campania prezidenţială. Dacă până acum candidaţii cu şanse erau reprezentanţii unor partide sau grupări politice, marca alegerilor de anul acesta este independenţa.

Traian Băsescu s-a distanţat de partide, inclusiv de al său, a cerut convocarea unui referendum pentru reducerea numărului de parlamentari şi l-a desemnat pe tehnocratul Lucian Croitoru pentru funcţia de premier. Crin Antonescu şi l-a prins la butonieră pe independentul Klaus Johannis. Mircea Geoană s-a ataşat lui Johannis în lipsa unui independent propriu. Iar Sorin Oprescu se prezintă în faţa alegătorilor cu un discurs despre o contra Românie ideală, cu partide fără putere.

Am auzit politicieni, de la PNL şi PSD în special, afirmând că partidele nu mai au soluţii şi că e vremea tehnocraţilor şi a specialiştilor din afara partidelor. Declaraţii populiste, fără îndoială. Acestea hrănesc însă periculos fantezia maselor că numai un independent ne va salva de mizeria partidelor, poate asigura o bună guvernare şi o conducere eficientă a ţării.

Fantasmă care vine probabil la unii din nostalgia socialismului ştiinţific, iar la alţii din aspiraţia pentru o guvernare depersonalizată, fără fricţiuni şi funcţionând ca un ceas elveţian.

Opţiunea alegătorilor pentru soluţii apolitice îi determină, iată, pe politiceni să joace farsa absurdă a independenţei. Politicienii care perorează împotriva partidelor şi în favoarea soluţiilor tehnocrate sabotează mai mult decât au făcut-o prin corupţie şi conflicte la vedere, autoritatea partidelor, instituţii fundamentale ale democraţiei.

Independentul este un medicament greşit pentru boala politcii proaste ale cărei cauze le cunoaştem, dar nu vrem să le îndreptăm. Iar dacă vrem totuşi să încercăm tratamentul greşit, n-avem decât să-l votăm pe Sorin Oprescu, culmea independenţei.

CITIŢI ŞI:

Preşedintele Băsescu şi-a comandat guvern la Croitoru
Contestaţia „Johannis”, la mâna lui Geoană
UDMR îşi cere preţul stabilităţii politice
Agent electoral pentru Crin
Analiştii economici îl creditează pe Croitoru
Carmen Johannis, sfetnicul din umbră
Guvernul-mamut Roman I, primul copil al haosului

ADRIAN GEORGESCU: Fără tehnocraţi!
RODICA CULCER: Tehnocraţi şi politruci
SENATUL EVZ: Hermina din Hermannstadt


Spune-ţi părerea!

  • Nici un mesaj postat până acum

Lasă un comentariu

 

Trimite pe:

  • Yahoo! Messenger
  • Altele