EDITORIALUL EVZ: Băiatul bun, luat prizonier

Autor: Daniel Conţescu

Daniel Conţescu: „A existat o perioadă în care Răzvan Lucescu a crezut că-l poate schimba pe Mutu. L-a vizitat în Italia, l-a mângâiat pe creştet”.

Despre actuala naţională de fotbal a României ştiam că nu convinge pe nimeni, dar parcă nu o vedeam capabilă să se facă de ruşine în ultimul hal, aşa cum s-a întâmplat la Belgrad, unde sârbii ne-au dat sâmbătă o mână, dar nu de ajutor, ci de goluri.

Anul trecut, România a fost prezentă la Europene, dar este ca şi cum n-ar fi fost. Reprezintă o formaţie mincinoasă, fără stil şi personalitate, care a intrat în cartea neagră a competiţiei cu jocul ei ponosit. Cu toate astea, înfrângerile n-au fost parcă atât de dureroase precum cea de sâmbătă. A fost alungat Victor Piţurcă, care schimonosise jocul tricolorilor, şi a apărut un antrenor care are o abordare modernă a relaţiilor interumane.


Pe Răzvan Lucescu l-am crezut capabil să schimbe atmosfera îmbâcsită de la prima reprezentativă. Mandatul său de selecţioner începuse, dincolo de cele două succese trase de păr cu Lituania şi cu Ungaria, cu o infuzie de optimism. Se reinventase plăcerea de a veni la lot şi se reaprinsese dorinţa de victorie. Până în momentul în care, printre convocaţi, a apărut Adrian Mutu, pentru prima oară în mandatul lui Răzvan.

Săptămâna de dinaintea jocului cu Serbia a fost folosită de jucătorul cu statut de superstar pentru a lua la rând barurile din Capitală şi a tulbura astfel liniştea cantonamentului. Sâmbătă, la Belgrad, s-a produs previzibilul: tricolorii s-au prăbuşit într-o groapă de potenţial, de unde viitorul nu se zăreşte, iar prezentul nu există.

Căderea are legătură directă cu „mărul stricat” care este Mutu. Rar s-a putut vedea o naţională mai vlăguită şi lipsită de motivaţie decât cea a României în partida cu Serbia. Privirile chiorâşe îl ţintuiesc pe selecţioner, al cărui credit venit dinspre public şi presă este pe terminate. Răzvan a adoptat un ton permisiv cu nişte băieţi cu evidente carenţe educaţionale şi creier filiform. Încă nu s-a impus.

E confuz, bâjbâie cu zăhărelul în mână, în loc să folosească biciul. Selecţionerul nu pregăteşte nici viitorul, şi nu asigură nici un prezent demn. Iar situaţia lui Adrian Mutu, care continuă să facă ce vrea la lot, este elocventă.

A existat o perioadă în care Răzvan Lucescu a crezut că-l poate schimba pe Mutu. L-a vizitat în Italia, l-a mângâiat pe creştet, convins că atitudinea colţuroasă a lui Victor Piţurcă în raport cu vedeta nu reprezintă soluţia optimă pentru a pune mâna pe victorii şi pentru a izbuti calificări.

La lot, tehnicianul a transformat stilul cazon în zonă liberă de petreceri, dar n-a fost suficient. Golăniile lui Mutu n-au dispărut peste noapte, ci au prins viaţă în noapte.

Răzvan Lucescu e prins în chinga lui Mutu aşa cum erau, în trecut, şi Anghel Iordănescu, şi Victor Piţurcă, şi depinde de el dacă se va elibera. Naţionala a ajuns la o răscruce căreia selecţionerul trebuie să-i răspundă cu o decizie fermă.

Să pierzi cu Mutu în echipă a devenit tot atât de sigur cu a pierde avându-l, spre exemplu, pe timişoreanul Bourceanu în „primul 11”. Cu menţiunea că nu ştim dacă am fi fost învinşi chiar cu 5-0 la Belgrad, fiindcă ambiţiosul mijlocaş oferă spirit de sacrificiu în locul unor plimbări pe teren.

Poate că a venit timpul ca antrenorul să vadă dacă există viaţă şi fără Adi Mutu, ajuns în pragul vârstei de 31 de ani. Pentru că înfrângerile cu el în echipă s-au adunat cu toptanul.

CITIŢI ŞI:

EXCLUSIV EVZ: Lucescu vrea să renunţe la Mutu!

 

Spune-ţi părerea!

  • Nici un mesaj postat până acum

Lasă un comentariu

 

Trimite pe:

  • Yahoo! Messenger
  • Altele