Pe Răzvan Lucescu l-am crezut capabil să schimbe atmosfera îmbâcsită de la prima reprezentativă. Mandatul său de selecţioner începuse, dincolo de cele două succese trase de păr cu Lituania şi cu Ungaria, cu o infuzie de optimism. Se reinventase plăcerea de a veni la lot şi se reaprinsese dorinţa de victorie. Până în momentul în care, printre convocaţi, a apărut Adrian Mutu, pentru prima oară în mandatul lui Răzvan.
Săptămâna de dinaintea jocului cu Serbia a fost folosită de jucătorul cu statut de superstar pentru a lua la rând barurile din Capitală şi a tulbura astfel liniştea cantonamentului. Sâmbătă, la Belgrad, s-a produs previzibilul: tricolorii s-au prăbuşit într-o groapă de potenţial, de unde viitorul nu se zăreşte, iar prezentul nu există.
Căderea are legătură directă cu „mărul stricat” care este Mutu. Rar s-a putut vedea o naţională mai vlăguită şi lipsită de motivaţie decât cea a României în partida cu Serbia. Privirile chiorâşe îl ţintuiesc pe selecţioner, al cărui credit venit dinspre public şi presă este pe terminate. Răzvan a adoptat un ton permisiv cu nişte băieţi cu evidente carenţe educaţionale şi creier filiform. Încă nu s-a impus.
E confuz, bâjbâie cu zăhărelul în mână, în loc să folosească biciul. Selecţionerul nu pregăteşte nici viitorul, şi nu asigură nici un prezent demn. Iar situaţia lui Adrian Mutu, care continuă să facă ce vrea la lot, este elocventă.
A existat o perioadă în care Răzvan Lucescu a crezut că-l poate schimba pe Mutu. L-a vizitat în Italia, l-a mângâiat pe creştet, convins că atitudinea colţuroasă a lui Victor Piţurcă în raport cu vedeta nu reprezintă soluţia optimă pentru a pune mâna pe victorii şi pentru a izbuti calificări.
La lot, tehnicianul a transformat stilul cazon în zonă liberă de petreceri, dar n-a fost suficient. Golăniile lui Mutu n-au dispărut peste noapte, ci au prins viaţă în noapte.
Răzvan Lucescu e prins în chinga lui Mutu aşa cum erau, în trecut, şi Anghel Iordănescu, şi Victor Piţurcă, şi depinde de el dacă se va elibera. Naţionala a ajuns la o răscruce căreia selecţionerul trebuie să-i răspundă cu o decizie fermă.
Să pierzi cu Mutu în echipă a devenit tot atât de sigur cu a pierde avându-l, spre exemplu, pe timişoreanul Bourceanu în „primul 11”. Cu menţiunea că nu ştim dacă am fi fost învinşi chiar cu 5-0 la Belgrad, fiindcă ambiţiosul mijlocaş oferă spirit de sacrificiu în locul unor plimbări pe teren.
Poate că a venit timpul ca antrenorul să vadă dacă există viaţă şi fără Adi Mutu, ajuns în pragul vârstei de 31 de ani. Pentru că înfrângerile cu el în echipă s-au adunat cu toptanul.
CITIŢI ŞI:
EXCLUSIV EVZ: Lucescu vrea să renunţe la Mutu!
Popescu: „Nu se doreşte schimbarea în fotbal”
“Poporul sârb merita această calificare”
DEZBATERE EVZ: Cum salvăm naţionala?








Spune-ţi părerea!
Nici un mesaj postat până acum