EDITORIALUL EVZ: Caut politician decent

Autor: Călin Hera

Călin Hera: „Chiar să nu existe în România un politician cu bun-simţ, pe care să-l ducă inima şi capul să facă ceva şi pentru ţara asta, nu doar pentru el?”.

Îmi vine să vărs. Asta e o declaraţie politică. Acesta e sentimentul general care îi încearcă pe tot mai mulţi dintre compatrioţii mei. Mă refer la aceia de care ştiu eu, n-am pretenţia să vorbesc în numele tuturor.

Nu mai văd rostul pentru care ceea ce e poreclit politică în România merită să consume energii. La ce bun să facem dezbateri, azi, despre şmecheria de ieri, cod „Boc-Nica”? Ce folos să fi discutat alaltăieri despre marea revoluţie uninominală? Ori mâine despre noul caz „Androneasca”? Ne face viaţa mai bună? Nu.


Ce dacă iese/nu iese PSD de la guvernare, dacă Hrebenciuc sau Liviu Dragnea aruncă replici fără perdea şi Radu Mazăre îşi afişează geaca din piele de şarpe brazilian la intrarea în sediul PSD?

Pe cine mai impresionează dacă, citez titluri care aleargă acum pe Realitatea TV, a) „Boc l-a demis pe Nica”, b) „Coaliţia e în impas”, c) „Guvernul se clatină” sau d) „PNL ameninţă cu moţiunea”?

Nici măcar cursul leu-euro nu mai pare impresionat de aceste giumbuşlucuri ieftine!

Discutam, zilele trecute, cu un manager al unei multinaţionale importante din România. Eu nu înţeleg, zicea omul, de ce vă plângeţi întruna, de ce vorbiţi mereu despre aceleaşi personaje şi despre acelaşi tip de întâmplări.

De ce nu sprijiniţi politicieni decenţi, curaţi, voi, ziariştii, societatea civilă, dacă tot puneţi aşa multă patimă în politică? De ce vă lamentaţi, în loc să propuneţi altceva în loc? Chiar nu există politicieni în care să aveţi încredere?

Întrebările lui nu erau retorice, erau de bun-simţ. Vădeau preocupare şi perplexitate. Erau produsul unei judecăţi sănătoase, simple, de trăitor într-o ţară normală, ajuns întâmplător într-un loc de neînţeles. Cum să-i răspunzi că asta-i oferta? Că aceia, decenţi n-au putere, iar atunci când capăta putere devin indecenţi.

Scriam în urmă cu aproape doi ani, dezgustat de impotenţa administraţiilor locale care lasă haite de maidanezi liberi pe străzi (o fetiţă din Constanţa tocmai fusese omorâtă de câini fără stăpân, iar alta, din Petroşani, „doar” rănită), că un avocat isteţ ar putea folosi această nişă: să dea în judecată primarii care nu au grijă de securitatea fizică a celor care i-au ales.

În mod surprinzător, a apărut atunci un avocat: Iulian Urban, cunoscut acum drept „omulspam”, care tocmai începea atunci o campanie de imagine proprie. A adunat cazuri (subiectul era foarte popular), a pornit un proces, şi-a crescut faima, a ajuns senator PDL, iar apoi, deloc surprinzător, povestea cu maidanezii a rămas undeva, în urmă.

Mi-am amintit de avocatul Urban astăzi, când mi-am propus să fac un alt apel: caut politician decent! Nu se poate să nu existe în România un politician cu bun-simţ, pe care să-l ducă inima şi capul să facă ceva bun şi pentru ţara asta, nu doar pentru el! Eu ştiu că există, chiar şi în Parlament. Le trebuie mai mult curaj. Ar fi urmaţi.

Sunt oare prea naiv sperând asta? Poate. Dar uitaţi-vă în jurul vostru. Sunt oraşele noastre populate numai cu canalii? Chiar nu putem scăpa din capcana „Traian Băsescu-Arţag, Mircea Geoană-Încasator, Crin Antonescu-Vă Rugăm Reveniţi, Sorin Oprescu-Cârnat, Vadim-Duhoare”?

Puteţi comenta şi pe www.calinhera.blogspot.com

 

Spune-ţi părerea!

  • Nici un mesaj postat până acum

Lasă un comentariu

 

Trimite pe:

  • Yahoo! Messenger
  • Altele