EDITORIALUL EVZ: Ce-ţi mai place să te iei de presă, Geoană!

Luni seară, politicianul al cărui scaun pare că s-ar clătina a limpezit numeroase aspecte, din care reţinem, cât putem şi noi, următoarele: poartă cravată roşie, ca să nu se işte alte discuţii; Traian Băsescu vrea să transforme Republica România în Republica Argentina din timpul lui Peron, scop în care mâncătorul din palmă Miron Mitrea ar fi împins spre şefia celui mai mare partid de opoziţie; fiind un om educat, preşedintele PSD nu crede în vraci, nici în flacăra violet şi nu a spus niciodată că a fost influenţat de astfel de situaţii; trăim într-un mediu incandescent (ceea ce e un pic în contradicţie cu realitatea exterioară, dar poate că Mircea Geoană n-a văzut ştirea cu oul crud care îngheaţă mintenaş în tigaie); ne-o spune cu tot regretul, se constată tabloidizarea presei, care caută senzaţionalul cu orice preţ.

Locuind într-o ţară care a irosit ocazia de a fi condusă de Mircea Geoană, ne îngăduim să risipim şi noi spaţiul rezervat editorialului dintr-un ziar influent cum este „Evenimentul zilei” pentru a-i da dreptate deocamdată liderului PSD - tabloidizarea este o temă extrem de serioasă.

Mircea Geoană se înşală însă atunci când generalizează fenomenul tabloidizării, fiindcă ziarele aşa-zis serioase şi, respectiv, cele populare de la noi nu se calcă pe picioare, având teme, abordări şi exprimări profund distincte. Chiar dacă nu vezi titlul ziarului, îţi poţi da seama dintr-o privire dacă e vorba de un jurnal „quality” sau un tabloid. Câte mai sunt, ziarele care costă peste un leu nu caută cu orice preţ senzaţionalul, precum cele care costă câţiva bani.

Problema apare atunci când glăsuieşte Mircea Geoană, care transmite la fel de multă emoţie ca un tabloid viu! Cu toate acestea, Domnia Sa este mult mai prezent în presa „reference” - face excepţie publicaţia distanţată de zona politică - decât în ziarele respectând atitudinea şi principiile cunoscute odinioară în SUA ca apanaj al „jurnalismului galben” (să-i spunem „presa colorată” de la noi).

În cazul în care presa serioasă s-ar fi tabloidizat, un personaj cu reacţii mereu senzaţionale cum e învinsul alegerilor din decembrie 2009 s-ar fi bucurat de titluri de genul: „Geoană trimite românii pe Lună cu satelitul”; „Geoană, când vin compensatele prin poştă?”; „Mircea, cât îţi mai ţii soacra în casă?”; „Geoană, te-ai mai dus pe la Vîntu?”; „Uite cine o să fie în locul lui Geoană!”.

Cum astfel de titluri n-au apărut în presa de calitate din România, nu putem identifica felul în care se manifestă tabloidizarea, altminteri, un fenomen care a prins de minune în televiziune, invadând buletinele de ştiri generale şi cele sportive ş.a.
 
Apoi, una e să cauţi senzaţionalul şi alta să-l tot provoci. În fine, se impune o precizare: cu adevărat senzaţional ar mai fi doar ca Mircea Geoană să-şi păstreze funcţia în partid după toate enormităţile pe care le-a zis şi făcut.