EDITORIALUL EVZ: Cui îi e frică de Negoiţă?

Serios vorbind, mingea a ajuns în terenul opoziţiei majoritare. De dragul discuţiei, să nu considerăm că asistăm la un bambilici politic, ci la un joc ingenios de imagine.
 
Puşi în faţa încropelii Negoiţă, oficializată ieri, parlamentarii care au susţinut varianta Johannis au două opţiuni: să tărăgăneze procedurile până după prezidenţiale sau să joace în forţă şi să voteze rapid împotriva acestui cabinet. (E, practic, imposibil ca lista cu pricina să ob ţină un vot majoritar.)
 
Orice cale ar urma, guvernul Boc-interimar va mai vieţui măcar până pe 6 decembrie, iar retorica electorală va rămâne încă în familia lozincilor gen „noi vrem guvern şi stabilitate, ceilalţi pun interesul electoral deasupra celui naţional”.

Toate discuţiile pleacă de la răspunsul pre vizibil la întrebarea: „Ce va face Băsescu dacă parlamentul va trânti şi a doua propune re de premier?”. Nicio surpriză: va dizolva parlamentul şi va provoca, astfel, alegeri parlamentare anticipate, a spus-o deja.

E un motiv suficient de puternic pentru ca parlamentarilor de umplutură să le tremure nădragii. Ce ne facem, fetelor, dacă ne dizolvă?

Unul a spus deja că el nu vrea anticipate, că a cheltuit 30.000 de euro pentru campania de anul trecut şi că a făcut asta pentru o proiecţie de patru ani, nu de unul. Este vorba despre Ioan Ghişe (PNL). E prototipul politicianului care doreşte tărăgănarea procedurilor, susţinută de PSD şi PNL. E varianta cea mai călduţă, întrucât le oferă parlamentarilor o oarecare linişte, aceea de a nu-şi pierde încă fotoliile şi de a negocia, eventual între tururile de scrutin, alte majorităţi. (Există, totuşi, o veste bună pentru ei: chiar dacă referendumul lui Băsescu ar fi votat favorabil, e practic imposibil ca următoarele alegeri să fie pentru un parlament unicameral, cu 300 de deputaţi în loc de 471.)

Tărăgănarea înseamnă însă un pas înapoi. Parlamentarii PNL, PSD şi UDMR, plus minorităţile, au câştigat numai atunci când au jucat în forţă, adică atunci când au acceptat propunerea lui Crin Antonescu de a merge până la capăt cu soluţia Johannis. A trage de timp acum înseamnă doar a preda ini ţi a tiva (pierdută deja în mare parte). Înseamnă că parlamentarii sunt aşa cum îi descrie Traian Băsescu: laşi, interesaţi în primul rând de propriile lor persoane.

Dacă nu renunţă la ideea tărăgănării, Crin Antonescu şi Mircea Geoană arată că n-au în spate oşti puternice şi loiale, îl văd pe Băsescu învingător, nu cred într-adevăr că vor câştiga şi, deci, nu rezistă la tăvăleală. A juca tare înseamnă să transmită convingător ideea că vor să rupă apele.

Crin Antonescu spunea că l-ar dezavantaja o prezenţă mică la vot, care ar face ca „autocarele PSD şi PDL” să conteze. Dacă vrea mobilizare şi victorie, ar trebui să aibă în jurul lui oameni care chiar şi-o doresc.