EDITORIALUL EVZ: Dictatura judecătorilor

Despre resuscitarea spiritului legii prin modificarea Constituţiei, adică despre principiul lustraţiei conţinut implicit în Legea Ticu şi în legile complementare, descoperit şi sancţionat de Curte, nu se vorbeşte. Dacă buchiseşti Constituţia, hotărârea este legală. Contextul deciziei şi conţinutul motivaţiei atrag însă atenţia că judecătorii nu s-au pronunţat independent de evenimentele din societate şi că au rămas loiali cel puţin breslei. Verificările CNSAS tocmai ajunseseră la colegii magistraţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, acolo unde lucrează în prezent (ce bizar şi ce coincidenţă!) soţia judecătorului Petre Ninosu. Cum să explici altfel decât prin context că, în urmă cu un an, Curtea găsea atribuţiile CNSAS constituţionale? Sau că şia extins competenţa, fără motivaţie, declarând întreaga lege neconstituţională acum, şi nu cu ocazia precedentelor sesizări? Indicând parlamentului procedura de urmat, Curtea s-a amestecat în treburile legislativului şi a instituit „dominaţia judecătorilor“.

Curtea Constituţională a decis că foştii torţionari sunt compatibili cu orice funcţie publică, şi asta la un an după ce regimul totalitarist comunist a fost declarat de preşedintele României de la tribuna parlamentului drept criminal. Cu toate acestea, primii doi oameni în stat, Băsescu şi Tăriceanu, s-au ferit ca dracu’ de tămâie de orice apreciere la adresa hotărârii. Probabil şi pentru că de Curtea Constituţională depinde puterea celor doi în stat. Tot Curtea urmează să se pronunţe curând asupra dreptului de veto al preşedintelui la numirea unui ministru. Şi cum nu este obligată să fie consecventă deciziilor sale anterioare, ni s-a demonstrat cu vârf şi îndesat, de data aceasta ar putea decreta că şeful statului are ultimul cuvânt în privinţa numirii Noricăi Nicolai în funcţia de ministru al justiţiei. Sau nu. Orice este posibil. În acest „orice este posibil“ rezidă şi potenţialul de şantaj al Curţii Constituţionale, pe care o Constituţie ambiguă şi anacronică a transformat-o (cu premeditare?) în arbitru suprem. Dacă, într-o bună zi, onor Curtea Constituţională sesizată legal hotărăşte la fel de legal şi pe baza precedentului neconstituţionalitatea comisiilor de fond funciar?

Decizia Curţii ne arată nu că legile sunt proaste, aşa cum au încercat mulţi să demonstreze în acest caz, ci că Legea fundamentală nu mai poate susţine arhitectura instituţională a statului de drept.