EDITORIALUL EVZ: Geoană moşeşte renaşterea PSD

 
Vă amintiţi, probabil, din primii ani în care fiul de ilegalist prelua se frâiele în stat, cum îi urau oamenii în necunoştinţă de cauză pe pionierii mediului privat: nişte hoţomani care se îmbogăţesc pe spinarea poporului. Apoi, sub destoinica guvernare a stângii postdecembriste, poporul, care începuse să mai priceapă rolul privatizării într-o economie de piaţă, a avut, brusc, revelaţia că artizanii trecerii unor dinozauri de stat sub pălărie particulară chiar sunt nişte găinari.

Au trecut două decenii şi premisa că privatizarea are, pe aceste meleaguri, conotaţii nefaste continuă să fie populară şi în rândurile opozanţilor stângii. Nu mai departe de anul trecut, Traian Băsescu presupunea că Mircea Geoană a discutat la Moscova despre privatizarea Romgaz, ceea ce, puteau deduce cei care nu cunoşteau dedesubturile afacerii, tot rău ar fi.

Fascinant înainte de Congresul PSD este însă că privatizaţii, ilegaliştii sau personajele negative din foarte actualul catren proletcultist al lui A.E. Baconsky („Trece-o noapte şi mai trece o zi/ Se ascute lupta între clase/ Iar chiaburii se arat-a fi/ Elemente tot mai duşmănoase”) sunt la conducerea partidului! Răsturnarea dogmatică nu-l face însă pe Ion Iliescu să fie mai puţin virulent cu cei care pregătesc renaşterea unui partid pe care îl zămislise vârstnicul om de stânga.

Dintr-o anumită perspectivă, modul în care Mircea Geoană moşeşte renaşterea PSD pare să îi dea dreptate lui Ion Iliescu. Şi nu numai lui. Ci şi candidatului Adrian Năstase, care avertizează că percepţia partidului în ochii opiniei publice ar avea de suferit dacă ar fi nevoie să se renumere voturile după congres.

Aşijderea candidatului Miron Mitrea, acesta vorbind despre o posibilă boicotare a congresului în cazul în care echipa din jurul lui Mircea Geoană îşi mai asumă dubla postură de organizator-jucător şi falsifică alegerile. Dorinţa disperată a lui Mircea Geoană de a-şi păstra scaunul măcar la partid, după ce jilţul de şef al statului a zburat de sub el într-o singură noapte, îmbracă forme dintre cele mai interesante, conform celor ce se autodenunţă ca adepţi ai unui congres curat.

Fraudele ar fi diverse şi subtile. Delegaţii ar fi puşi să-şi dea adeziunea în scris, iar unde nu merge, ar fi înlocuiţi cu oameni de o loialitate controlată pecuniar. Controversata normă de reprezentare ar fi difuzată în teritoriu şuşotit, încălcând cele convenite la şedinţa Consiliului Naţional, şi în dispreţul statutului.

La aceste „mişculaţii”, vorba lui Ion Iliescu, se adaugă şi un strop de sprijin mediatic, acolo unde se poate, adică la imparţialii oameni de televiziune seduşi de renaşterea stângii. „Jocurile de culise” ale echipei lui Mircea Geoană înaintea congresului dezvăluie, înainte de toate, o teribilă ironie: partidul care pleca anul trecut de la guvernare anticipând nişte fraude ale adversarului apelează acum tocmai la aceste mijloace rafinate împotriva unor duşmani din interior. Spuneţi-i cum doriţi, dar pare că-şi fură propria căciulă.