EDITORIALUL EVZ: Nenea Boc de la guvern

Nenea ăla a mai vorbit de câteva ori la televizor, de atunci. Încă n-a spus ceva mai memorabil, dar are timp. E bărbat de stat. E ministru. E ilustru. E Radu Berceanu. El va reforma statul român. Va face să treacă mai uşor criza economică. Va face minuni. Împreună cu alţi neni şi cu cel puţin o tanti: nenea Videanu, nenea Blaga, nenea Flutur, nenea general Gabriel Oprea, tanti Elena. Şi cu nenea Boc la înaintare, ca într-o deschidere clasică „1. e4 e5” într-o partidă de şah. Nenea Boc e pionul din gambitul regelui. Regele din republica semi-ultra-prezidenţială.

Traian Băsescu a început noul mandat exact aşa cum au prevăzut că o va face toţi aceia care au votat împotriva lui. Vocea răguşită, deci mai domol-înţelepată, vrând-nevrând, i-a păcălit doar pe aceia care au vrut să se lase păcăliţi. Parodia negocierilor pentru alcătuirea noului guvern vechi, lozincile avântate, rozul superior, toate acestea sunt, cum se zice, fumate.

Şi totuşi, sceneta se joacă. Tipică pentru ceea ce va urma e alcătuirea majorităţii din parlament: prin dezbinarea celorlalţi. La ce-s bune partidele, dacă nu-s controlate? Există, în fiecare, oameni care pot fi cumpăraţi. S-au găsit repede traseiştii necesari şi mici sau mari pucişti.

Marea împăcare, un accident retoric în discursul oficial, e una de tip „Ciocu’ mic!” sau, versiunea Oana Badea (demnitar PDL, care se produce zilnic la Realitatea TV), „Cui nu-i convine, să ia un colebil şi-i trece!”. Dezamăgiţi vor fi, unii mai devreme, alţii mai târziu, doar aceia care s-au iluzionat că va fi mai bine, că preşedintele reales va fi mai responsabil, că noul lui mandat va fi unul pentru istorie, nu pentru ambiţiile lui personale.

Ei vor fi dezamăgiţii bine informaţi, ei vor fi dezamăgiţii bine intenţionaţi. Ce poate urma? Vreau să zic, ce poate urma bun? Banii de la FMI vor acoperi incompentenţa guvernării. Graţie lor, se vor plăti salariile şi pensiile. Ţara nu se va prăbuşi. Mai mult, încă se mai poate fura. Deci, e de bine. Cui îi va fi prea silă, va putea alege, în continuare, să emigreze. Sau îşi va face provizii de colebil. Şi asta e de bine.

Statul nu se va reforma, sunt prea multe costuri. Şi asta e de bine, pentru că povestea cu reformarea statului va putea fi folosită încă odată, înainte de viitoarele alegeri.

În fine, la un moment dat, criza economică mondială va deveni istorie. Doi-trei ani după aceea, va trece şi la noi. Probabil, chiar în mandatul lui Traian Băsescu. Deci, e minunat, nu doar bine.

Cât despre Emil Boc, premier, el se reinventează mereu. Adică, este, mereu, egal cu el însuşi. Acum va avea „un guvern mai mic decât cel avut cu PSD”. Cel puţin aşa a declarat ieri, după negocierile dure cu grupul dependenţilor. A vrut să zică altceva. Dar asta i-a ieşit.