EDITORIALUL EVZ: Nu trageţi în secuime!

Din patru în patru ani, societatea românească e bulversată de discuţii aprinse ce au în centru cererile reprezentanţilor maghiarilor/ secuilor şi reacţiile politicienilor români. E o recuzită primitivă, un ritual urmat cu sfinţenie în perioadele premergătoare alegerilor. În lipsă de idei şi de oferte concrete, politicienii români şi maghiari flutură cartea naţionalistă, doar-doar pică în plasă alegători naivi care să ia cu asalt urnele.

De data aceasta, a existat nu eveniment. Aleşii locali ai secuilor au adoptat o Proclamaţie pentru Ţinutul Secuiesc. Ei cer autonomie teritorială, ceea ce ar implica existenţa unei „regiuni cu statut administrativ specific şi dezvoltare autonomă”. Un prim pas ar fi, în opinia lor, o reformă administrativă a României, care să refacă regiunile de dezvoltare astfel încât Ţinutul Secuiesc să nu mai fie „înglobat forţat în Regiunea Centru”, ci să fie de sine stătător. Secuii vor însemne proprii (imn, stemă, drapel), miniparlament, administraţie în limba maghiară ş.a.m.d.

Suficient pentru ca politicienii români să ia foc. (Pentru întregirea tabloului, e de citat declaraţia lui Marko Bela - liderul UDMR ştie că e rost de voturi în astfel de momente: „În Ardeal, în proporţie de 25%, noi suntem proprietari şi, dacă Ardealul va deveni regiune autonomă, aşa trebuie să stea lucrurile. În secuime, 80% sunt proprietari maghiari”.)

Reacţiile? Totale, de la zăngănitul de săbii pesediste (portavoce, purtătorul de cuvânt Bogdan Niculescu-Duvăz) la delimitările liderului PNL Crin Antonescu (care a cerut Parchetului să cerceteze şi să ia măsuri ferme). Vor urma declaraţii belicoase inclusiv de la lideri PDL. E de aşteptat ca însuşi Traian Băsescu „să pună lucrurile la punct”, dacă va rezulta că poate ieşi pe plus în ziua alegerilor.

Eu cred că politicienii de la Bucureşti, dacă ar fi fost cu adevărat preocupaţi de problema maghiară, ar fi făcut în aşa fel încât România să arate bine. Să aibă drumuri care să-i îmbie către litoral sau Deltă, către Centrul Istoric al Bucureştiului, către Munţii Retezat sau către Cazanele Dunării inclusiv pe vorbitorii de limba maghiară din Ţinutul Secuiesc. Să le ofere condiţii de cazare decente, mâncare bună şi servicii cel puţin la fel de cumsecade cum sunt cele introduse cu „Tessék!”. Un astfel de efort, de îmbunătăţire a României, ar fi putut face minuni pentru toţi trăitorii României. Dar e mai simplu să dai din gură şi să arăţi fantome. P.S. Dacă mă întrebaţi pe mine, kürtös kolács-ii sunt cam scumpi. Dar sunt gustoşi. Deci, merită banii.

Puteţi comenta şi pe www.calinhera.blogspot.com.