EDITORIALUL EVZ: PDL Honorius causa

Autor: Călin Hera

Călin Hera: „Partidul lui Traian Băsescu e gol pe dinăuntru şi zdrăngăneşte pe dinafară. Golul a fost umplut de fiul lui Prigoană”.

Partidul lui Traian Băsescu e gol pe dinăuntru şi zdrăngăneşte pe dinafară. Desemnarea scandaloasă a fiului lui Silviu Prigoană drept candidat pentru Colegiul 1 din Bucureşti nici măcar nu e primul exemplu.

E doar o dovadă a unei lipse (de cadre, de idei, de respect pentru activiştii oneşti ai partidului). La cei 22 de ani, Honorius Prigoană are CV. Are o diplomă la o universitate din Chicago (DePaul), un filmuleţ pe youtube în care citeşte un discurs în faţa Senatului statului Illionis, un Lamborghini Gallardo şi o amendă administrativă pentru conducere fără permis, prezenţe în reviste de scandal şi o foarte bună părere de sine. Şi încă ceva: e fiul lui Silviu Prigoană şi a adunat, personal, semnături pentru candidatura Elenei Băsescu, fiică, pentru Parlamentul European. Avea vreo şansă Virgil Tudorache în faţa lui?


Virgil Tudorache e cealaltă tânără speranţă a PDL. Fin al lui Gigi Becali, fost preşedinte al filialei PNG Bucureşti, pe care a mutat-o în PDL, de câteva luni, a fost implicat în afaceri bizare cu terenuri în jurul Bucureştiu lui, a fost unul dintre liderii scandalului Ştefăneşti, când s-au cumpărat voturi, la propriu, în celebrul duel Rabacoc-Pârvu, a ajuns consilier al viceprimarului Răzvan Murgeanu (PDL) şi a apucat să-şi depună, ieri, candidatura pentru Colegiul 1, pe care şi-a retras-o două ore mai târziu, după o discuţie cu premierul Emil Boc, „care este un domn foarte finuţ”. Greu de ales, nu?

Dar sunetul a gol are deja istorie, fie şi numai dacă ne raportăm la geneza şi structura actualului guvern Boc, doldora de figuri repetabile în buclă, preluate din toate guvernele în care s-au aflat pedelişti. Noutăţile sunt doar tip Monica Iacob-Ridzi, fiica Elena Băsescu, fiul Honorius Prigoană sau finul Virgil Tudorache (am uitat de dom’ Costel!).

PDL e un partid gol pe dinăuntru pentru că s-a întins mai mult decât îl ţinea pătura. Poţi manipula campanii electorale, poţi fi campion la demagogie, poţi cumpăra suficienţi parlamentari încât să ai o majoritate. E degeaba, raportat la istorie şi la vorbele mari pe care nu ţi-a fost ruşine să le rosteşti atunci când te afli la momentul adevărului. Atunci când trebuie să şi faci ceva. Şi nici măcar nu e doar sunetul a gol!

Abia s-a reales preşedintele, şi poporul pedelist a început să colcăie. Ce înseamnă popor pedelist? În niciun caz acei cinci milioane de oameni care au votat cu bună-credinţă pe 6 decembrie. Poporul pedelist sunt ei, nomenclatura pedelistă, care intenţionează să concentreze toată puterea şi să controleze cea mai mare parte a resurselor, toate, dacă se poate, în mâinile protejaţilor, fiilor, finilor. Iar subiectul Roşia Montană va mai oferi numeroase surprize.

Nomenclatura partidului lui Traian Băsescu e cea mai bună definiţie a acestui regim, care seamănă, în multe privinţe, cu „odioasele” regimuri PSD (Iliescu şi Năstase). Ultimul exemplu e oferit de cuvioasa doamnă Elena Udrea, despre care câteva publicaţii occidentale au scris că e percepută a fi pe cât de sexy, pe atât de coruptă (cu foto!). Aşa cum îi stă bine unui demnitar de tip pedelist/pesedist, Elena Udrea vede în aceste articole afectarea imaginii României! „Menţionez că nu am pozat niciodată în lenjerie intimă”, mai spune doamna ministru. Pfoa!

Puteţi comenta şi pe
          www.calinhera.blogspot.com

CITIŢI ŞI:

Familia Prigoană, noul clan al politicii româneşti

 

Spune-ţi părerea!

  • Nici un mesaj postat până acum

Lasă un comentariu

 

Trimite pe:

  • Yahoo! Messenger
  • Altele