Prejudiciile pe care prestaţia publică lamentabilă a ministrului tineretului le-a adus imaginii PDL sunt insurmontabile. Imaginea dispreţului pentru banul public, a incompetenţei în gestionarea lui s-au impregnat adânc în conştiinţa publică, şi, în aceeaşi măsură, pe frunţile democrat-liberalilor. De acum încolo, orice discurs al liderilor PDL legat de profesionalism, bun-simţ sau luptă anticorupţie va suna mai fals ca niciodată.
Monica Iacob Ridzi trebuia să facă acest gest mult mai devreme, când a declarat senină că nu contează câţi bani cheltuieşti pentru un proiect, important este rezultatul. Am regăsit în această frază o nonşalanţă sfidătoare, caracteristică beizadelelor de bani gata, care au ars rapid etapele în devenirea lor ca indivizi. Am remarcat o concepţie bizară despre ce înseamnă să serveşti interesul public. Din această cauză, îndepărtarea lui Ridzi din guvern nu trebuia să ţină cont de o eventuală dimensiune penală a faptelor sale.
Demisia Monicăi Iacob Ridzi este un gest tactic, nu responsabil. Dacă anul acesta nu aveam alegeri prezidenţiale, probabil că scandalul nu ar fi existat. PSD nu ar fi pus umărul la finalizarea unui adevărat rechizitoriu în parlament. Ce scop ar fi avut să stârnească cuibul cu viespi flămânde numit coaliţie de guvernământ. Ridzi însăşi a recunoscut că a renunţat la conducerea ministerului pentru că PSD şi PNL doresc să menţină acest scandal în prim-planul vieţii publice. Ea s-a referit la tergiversările din parlament, menite a amâna discuţiile asupra acestui caz pentru toamnă, cât mai aproape de alegerile prezidenţiale.
Un punct de vedere corect. Cele două partide au speculat electoral cât au putut acest scandal. Practica este larg răspândită. Şi PDL a ţinut la sertar dosarele lui Adrian Năstase suficient de mult timp pentru ca ele să fie dezbătute în parlament în campania electorală pentru alegerile europene. Actul de justiţie (ce fals sună această sintagmă!) continuă să se facă în funcţie de agenda politicienilor. Cât timp această stare de lucruri se va menţine, demisia Monicăi Iacob Ridzi nu este o victorie pentru nimeni. Nici pentru presă, nici pentru români, nici pentru democraţie. Fosta şefă de la MTS este doar o damă sacrificată în marea partidă de şah jucată de politicieni pentru putere, în care procurorii sunt nişte bieţi pioni.
Miercuri, 15 Iulie 2009. 0 vizualizări, 44 comentarii, 0 voturi
EDITORIALUL EVZ: Ridzi, o demisie insuficientă
Silviu Sergiu: „Monica Iacob Ridzi şi-a dat demisia în urma unui calcul politic pragmatic. Scandalul risca să devină o bombă cu efect întârziat, care să-i explodeze în faţă lui Traian Băsescu, în campanie”.
Monica Iacob Ridzi nu şi-a dat demisia pentru că este un politician responsabil, cu un înalt simţ civic şi cu un respect profund pentru interesul public. A plecat din fruntea Ministerului Tineretului şi Sportului pentru că i s-a spus să plece. Promptitudinea cu care preşedintele Traian Băsescu a semnat decretul de constatare a vacanţei postului şi rapiditatea cu care PDL a găsit o succesoare dovedesc regia din spatele acestui gest. Monica Iacob Ridzi a renunţat în urma unui calcul politic pragmatic. Scandalul gestionării iresponsabile a banului public risca să devină o bombă cu efect întârziat, care să-i explodeze în faţă lui Traian Băsescu, în plină campanie electorală pentru un nou mandat de preşedinte.
- Recomandă
- Dimensiune text
- Tipareste
- Comenteaza
- Conversie PDF
Trimite pe:
Spune-ţi părerea!
Nici un mesaj postat până acum