Un Mihai Tatulici plasat în dreptul unui râu căruia nu-i ÅŸtie numele („Ce râu e ăsta?“, „SuceviÅ£a“, îi strigă cineva din off) cheamă miniÅŸtrii, prefecÅ£ii, primarii ÅŸi preÅŸedinÅ£ii de consilii judeÅ£ene la raport. Emisiunea e cu public, poporul e reprezentat. Localnicii strânÅŸi pe pod sunt invitaÅ£i să comenteze, să intervină, să-ÅŸi spună păsul, să tragă la răspundere autoritatea. „Dacă e ministrul X prin zonă, să vină aici“, face apel, poruncitor, că e prin televiziune, reporterul cu ani buni de experienţă de teren. Demnitarii sunt aliniaÅ£i în dreptul râului căruia Mihai Tatulici nu-i ÅŸtie numele ÅŸi dau raportul: atâtea localităţi au fost inundate, atâÅ£ia oameni evacuaÅ£i, atâtea bunuri salvate, atâÅ£ia metri cubi de apă vin pe o albie de lăţime etc. Li se cere socoteală, răspund conÅŸtiincios ÅŸi detaliat ca prim-secretarii la „Reflector“. Nu ÅŸi-au îndeplinit planul, să-ÅŸi facă autocritica. Gheorghe Flutur e în apele lui, ca-n vremea aviarei. În timp ce oficialii oferă naÅ£iunii informaÅ£ii statistice despre inundaÅ£ii, râul căruia Mihai Tatulici nu-i ÅŸtie numele mai ia o casă. Reporterii ÅŸi puternicii locului sunt însă mulÅ£umiÅ£i. NaÅ£iunea a văzut la televizor că se lucrează. Sunt eroii unei lumi fără eroism.
O altă reprezentaÅ£ie în care recunoaÅŸtem stilul prim-secretar. Sorin Oprescu în pasajul PiaÅ£a Universităţii. Îmbrăcat lejer, primarul general s-a întâlnit cu proiectantul, arhitectul ÅŸi camerele de luat vederi deasupra unei hărÅ£i. Proiectantul răspunde spăşit întrebărilor demnitarului, cu mâinile împreunate în faţă. Sorin Oprescu arată pe hartă, cere explicaÅ£ii, dă indicaÅ£ii. „Ea se rabatează ÅŸi se urcă pe perete. Åži dacă mergem pe spaÅ£iul unui căruÅ£?“, imaginează primarul-prim-secretar un lift în pasajul în care nu s-a mai miÅŸcat decât praful de luni întregi. „Se poate“, încuviinÅ£ează proiectantul, frângându-ÅŸi mâinile. „O să găsiÅ£i ceva care să se potrivească“, încheie autoritar Oprescu, cerându-le proiectantului ÅŸi arhitectului ca pasajul să fie gata în două luni ÅŸi jumătate. Inaugurări, rapoarte, tăieri de panglici, primarul general al Capitalei a deprins repede ÅŸi bine „stilul prim-secretar“. BucureÅŸtenii sunt mulÅ£umiÅ£i: au senzaÅ£ia că se întâmplă ceva, deÅŸi nu se schimbă nimic. Å¢ara îi invidiază.
DeÅŸi retro, stilul prim-secretar va rămâne în tendinÅ£e. El asigură demnitarului practicant prestigiul unui om de acÅ£iune, cu autoritate, ziariÅŸtilor eroi de-o zi, iar populaÅ£iei, raÅ£ia de aparenţă necesară supravieÅ£uirii.
CitiÅ£i ÅŸi: Elena Udrea, în balerini albi la inundaÅ£ii
Luni, 04 August 2008. 0 vizualizări, 14 comentarii, 0 voturi
EDITORIALUL EVZ: Stilul „prim-secretar“
Ioana Lupea: "Se poartă şi prin Capitală, şi pe la inundaţii. E vintage, deci în tendinţe. Se poate improviza şi în balerini albi, ca Elena Udrea la Moldoviţa".
A revenit în modă stilul „prim-secretar“. Se poartă ÅŸi prin Capitală, ÅŸi pe la inundaÅ£ii, e accesibil tuturor demnitarilor, indiferent de rang, ÅŸi cu succes garantat de transmisiunile în direct. Stilul prim-secretar e vintage, deci în tendinÅ£e. Practicat în comunism, a suferit doar mici ajustări impuse de capitalism ÅŸi tehnologie. O Å£inută casual, un aer competent-îngrijorat- ferm, eventual cizme din cauciuc, o hartă ÅŸi multe indicaÅ£ii preÅ£ioase sunt mai mult decât suficiente pentru obÅ£inerea stilului „prim-secretar“. Se poate improviza ÅŸi în balerini albi, ca Elena Udrea la MoldoviÅ£a. DeÅŸi cămăşile Paul&Shark ale lui Traian Băsescu au fost, sunt ÅŸi vor fi mai convingătoare. Atinse de nostalgie, până ÅŸi televiziuni de dată recentă au reacÅ£ionat favorabil având în recuzită piese de rezistenţă ca Mihai Tatulici.
- Recomandă
- Dimensiune text
- Tipareste
- Comenteaza
- Conversie PDF
Trimite pe:
Spune-ţi părerea!
Nici un mesaj postat până acum