EDITORIALUL EVZ: Un pistol la tâmpla judecătorilor

În realitate, greva (ilegală, dar cine să constate acest lucru?) este rezultatul unei competiţii în interiorul corpului judecătorilor şi procurorilor. Diverşii lideri sindicali ai breslei - în frunte cu pantraguelica doamnă Pivniceru - sunt în competiţie pentru un loc în Consiliul Superior al Magistraturii sau la Înalta Curte. Dar niciodată, în campaniile electorale pe care le-am urmărit, nu am văzut o competiţie atât de murdară.

Alegătorii - judecători şi procurori - sunt momiţi cu bani şi influenţă. Publicul spectator este minţit cu cea mai mare neruşinare şi i se transmite că bătălia se poartă numai şi numai pentru nobilele principii ale independenţei justiţiei.

Puterile executive şi legislative sunt şantajate cu boicotarea alegerilor prezidenţiale. În plus, ar putea urma un val de greve ilegale - imposibil de stopat atâta timp cât cei care ar trebui să judece refuză să-şi facă datoria. Singura soluţie care se conturează este ca justiţiabilii români să se adreseze CEDO. Dar efectele sunt perverse.

Cel condamnat ar fi statul român, iar despăgubirile le-ar plăti contribuabilii, nu cei direct vinovaţi - judecătorii şi procurorii. Acest protest este punctul culminant al unei lungi serii de abuzuri şi obrăznicii. Oamenii obişnuiţi au parte de procese nesfârşite, cu amânări peste amânări.

Justiţiabilii au observat decizii contradictorii de la un tribunal la altul, deşi cazurile erau cât se poate de asemănătoare. Sentinţele blânde au fost pentru corupţi. Iar procesele s-au judecat cu celeritate atunci când magistraţii s-au adresat magistraţilor pentru a decide dacă tagma lor merită tot felul de sporuri şi creşteri salariale.

Soluţia ar fi ca executivul şi legislativul să se alieze şi să suspende, temporar, o parte din libertăţile de care beneficiază justiţia. Să reintroducă, pentru doi, trei, patru ani, un control asupra sistemului şi să înceapă un proces de epurare al coruptei caste a magistraţilor. Să democratizeze şi să cureţe justiţia cu pistolul la tâmplă, exact aşa cum a procedat generalul MacArthur în Japonia de după cel de-al Doilea Război Mondial.

Ştiu că acest lucru ar fi trebuit să se întâmple în România încă din 1990. Atunci era momentul ca miliţienii şi securiştii care au absolvit Dreptul la şcoala de bătaie de la Băneasa să fie daţi afară.

Acum este târziu, iar implicarea politicului poate avea consecinţe periculoase. Dar ar trebui ca oamenii aceştia să audă zgomotul armei încărcate lângă tâmpla lor, pentru că se pare că nimic altceva nu-i poate opri să sfideze zilnic societatea românească.