Eşecurile lui Oprescu, dovezi de independenţă

Cariera politică în interiorul PDSR (devenit PSD) l-a ajutat să pretindă, ulterior, că este independent. Cât a fost membru de partid, nu a ocupat niciodată o funcţie înaltă în administraţie, astfel că eticheta de PSD-ist nu i s-a lipit prea puternic de frunte.

„Doctorul” şi-a dorit funcţii, inclusiv pe cea de ministru al sănătăţii, dar a fost privit întotdeauna de liderii social-democraţi, în special de Adrian Năstase, drept o ameninţare. Din acest motiv, Năstase, ajutat de Dan Ioan Popescu (DIP), a făcut eforturi considerabile pentru a-l marginaliza.

După prezidenţialele din 2004, odată cu scandalurile de corupţie cu care s-au confruntat Năstase şi DIP, Oprescu a pus umărul la mazilirea celui de-al doilea din fruntea PSD Bucureşti. Nu a făcut-o singur, ci în tandem cu Marian Vanghelie. „Doctorul” este practic cel care l-a propulsat pe Vanghelie în politica la vârful partidului. El l-a susţinut să candideze la Primăria Capitalei, în 2005, împotriva lui Adriean Videanu (PDL).

După ce a preluat şefia filialei bucureştene a PSD, Oprescu a intrat în conflict cu protejatul său, scopul lui Vanghelie fiind acela de a-l lăsa fără funcţia recent dobândită. A reuşit în cele din urmă.

La sfârşitul lui 2006, Oprescu a fost contracandidatul lui Mircea Geoană la funcţia de preşedinte al PSD. Vanghelie l-a sprijinit pe Geoană. Acesta a ieşit învingător, l-a ajutat să-l marginalizeze pe Oprescu şi să-i sufle, astfel, conducerea filialei.

Alba-neagra cu semnăturile de susţinere

Oprescu a reuşit totuşi să întoarcă înfrângerile din politică în favoarea sa, ajutându-l să acrediteze ideea că a fost „marginalizat permanent de sistem”. Primul mare succes electoral pe cont propriu a fost victoria din 2008 din alegerile pentru Primăria Capitalei. Deşi suferise, în trecut, două înfrângeri în Capitală, a candidat ca independent.

A demisionat din PSD, pe motiv că partidul l-a desemnat candidat pe Cristian Diaconescu. Intrarea sa în cursă a fost precedată de un scandal început de presă, preluat de adversarii politici şi finalizat la tribunal: a fost acuzat de folosirea unor semnături false pe listele de susţinere şi folosirea bazei de date a Spitalului Universitar pentru a obţine adeziuni.

În aprilie 2008, ziarul „Cotidianul” a susţinut că a verificat o pagină din listele cu semnături de susţinere a lui Oprescu la Primăria Capitalei, iar majoritatea celor contactaţi au confirmat că semnăturile le-au fost falsificate. Curtea de Apel Bucureşti i-a permis însă să candideze ca independent, iar scanda lul l-a victimizat,  asigurându-i victoria în faţa lui Vasile Blaga (PDL). Prezidenţialele din 2009 l-au readus public alături de unul din tovarăşii din PSD, Octav Cozmâncă.

Ieşit din PSD, fostul şef de cadre al UTC i-a devenit şef de campanie independentului Oprescu. Alături de el, un rol important în cursa pentru Cotroceni a primarului Capitalei şi-a asumat şi Aurelian Bondrea, rectorul şi patronul fabricii de diplome „Spiru Haret”.

Printr-un ONG al Universităţii, acesta i-a pus la dispoziţie atât sediul de campanie cât şi logistica necesară în teritoriu. (A contribuit Antoaneta Etves)

PROFESOR UNIVERSITAR

Scandalul lucrărilor ştiinţifice „fantomă”

Chiar dacă performanţele sale medicale nu au fost contestate, cariera academică a prezidenţiabilului independent a fost un alt subiect de controverse publice.

În ianuarie 2008, ziarul „Cotidianul” îl acuza pe Oprescu că „a devenit profesor universitar după ce a plastografiat dosarul pe baza căruia şi-a obţinut titlul. Concluzia ziarului: lucrările ştiinţifice pe care pretinde că le-a publicat nu se regăsesc în revista «Chirurgia».”

Potrivit „Cotidianul”, o cercetare la Biblioteca Centrală Universitară, unde se afla colecţia revistei „Chirurgia”, a demonstrat că opt articole pe care Sorin Oprescu susţine că le-a publicat între anii 1978 si 1994 nu se se află în numerele respective.

„La paginile unde ar trebui să înceapă lucrările sale se află fie începutul altor lucrări, scrise de alţi medici, fie sfârşitul unor articole, unde se precizează bibliografia utilizată. Din nou, nici în acest caz, numele lui Oprescu nu se regăseşte printre autori”, se afirmă în articolul respectiv.

Oprescu s-a apărat afirmând că a trecut lucrările vizate în dosar în baza unei adeverinţe primite după ce şi-a dat articolele spre publicare.

„Între momentul când o dădeai la publicat şi timpul când se publica puteau să treacă 10-11 luni, dar trebuia să fie pe parcursul aceluiaşi an. Nu treceau dintr-un an în altul sau nu ţi-o mai publicau niciodată, dar atunci nici nu-ţi mai dădeau hârtie să ţi-o publică”, a spus Oprescu.

„SISTEM CLIENTELAR”

Şi-a pierdut aproape toţi consilierii într-un an

Mandatul de primar general al lui Sorin Oprescu a fost presărat cu „hopuri” de imagine. Cele mai grave acuzaţii pe care edilul-şef le-a avut de înfruntat au venit tocmai din partea unui fost consilier: Adrian Thiess.

„De aproape un an de la preluarea acestei instituţii, Capitala este pe punctul de a fi predată voit sau nevoit fostului sistem clientelar”, a acuzat Thiess, odată cu demisia de la primărie. Acesta ceruse, în zadar, demiterea directorului general al Administraţiei Străzilor, Alina Roman, precum şi a consilierilor de imagine Marie Jeanne Ion şi Nadina Nedelea.

Primarul-general a insistat, totuşi, să le păstreze în echipă, chiar dacă şi-a pierdut astfel fostul colaborator din campanie. Marie Jeanne Ion şi Nadina Nedelea au pierdut, în cele din urmă, contractul de colaborare cu Oprescu, însă abia în preajma momentului în care acesta şi-a anunţat candidatura la preşedinţie.

La un an după ce a preluat fotoliul de edil, Sorin Oprescu a rămas aproape fără toţi membrii staffului care l-a ajutat să câştige primăria Bucureştiului.

CONFLICT

„Plimbat” la DNA de Nicolăescu

Înlăturat, în anul 2005, de la conducerea Spitalului Universitar de proaspătul ministru liberal al sănătăţii, Eugen Nicolăescu, Sorin Oprescu a încercat să-şi recapete funcţia prin intermediul justiţiei şi bazându- se pe sprijinul colegilor săi din spital, care au organizat demonstraţii publice de simpatie.

Tot în justiţie avea însă să-l atace şi Nicolăescu. Acesta a depus două plângeri penale împotriva lui Sorin Oprescu - una la Departamentul Naţional Anticorupţie şi alta la Parchetul Judecătoriei Sector 5, în legătură cu utilizarea fondurilor spitalului.

Reclamaţiile vizau felul în care Sorin Oprescu a gestionat banii Spitalului Universitar de Urgenţă Bucureşti şi faptul că a depăşit bugetul alocat unităţii sanitare. Acuzaţiile lui Nicolăescu au fost însă date uitării după ce Oprescu a pierdut definitiv, în justiţie, funcţia de la spital.


CITIŢI ŞI:

Sorin Oprescu, chirurgul devenit primar la a treia strigare
CV-ul lui Sorin Oprescu
Profil în imagini
Declaraţii memorabile
Declaraţia de avere a lui Sorin Oprescu