„Eu îl votez, dar ce, face ce spun?”

Cai şi candidaţi

Trei armăsari se aleargă pe pământul nimănui, chiar la intrarea în sat. Se încordează, se ridică pe picioarele din faţă şi pocnesc brutal din copite în pieptul adversarului. Îşi înfing dinţii unul în gâtul celuilalt, şi-apoi o rup din nou la fugă. „Se mănâncă ca câinii. Ia uite ce se mai gonesc unul pe altul!”, zice moş Ion privindu-i cum se fac tot mai mici de-a lungul câmpului pustiu. Stă în mijlocul drumului, alături de alţi doi săteni.

Trei bărbaţi discută aprins despre fiecare candidat în parte, vorbind unul peste celălalt, aruncând argumente care mai de care mai pertinente. Concluzia: totul e la pământ. Un pământ care în sat a rămas nemuncit, pentru că „tineretul nu mai ştie ce-i munca” şi pentru că „Iliescu ne-a dat pământ, ne dădea câte-un sac de îngrăşământ, ne dădea subvenţii, pe când Băsescu nu dă nimic”.

Lui moş Ion îi ies pletele albe de sub bască, iar mustaţa îi atârnă dincolo de bărbie. Mă însoţeşte până la cârciumă, iar timp de zece minute, cât durează drumul, îmi povesteşte cu nostalgie despre comunism. Şi poate e de înţeles: din cei 70 şi ceva de ani ai săi, cea mai mare parte a trăit-o în fostul regim. Răsuflă greu, dar rămâne limpede la minte şi în glas: „Dacă ar rămâne Băsescu, tot aia, că doar n-am să conduc eu ţara. Eu îl votez, dar ce, face ce spun eu?”, şi râde scurt, cu înţelepciunea omului care le-a trăit pe toate.

Cârciumi goale

Cârciuma e chiar la buza satului. E de fapt una dintre cele două cârciumi din satul cu 240 de locuitori. Cea de la intrare este situată lângă şcoala generală, azi secţie de votare. Înăuntru, pustiu. Oamenii nu s-au adunat nici la celălalt local.

Şi la şcoală e linişte. Lumea nu se înghesuie chiar de dimineaţă. Mai apare câte un grup de patru sau cinci oameni, ferchezuiţi ca de sărbătoare, vorbind tare despre vreme, ca nişte britanici veritabili. Pentru că sunt convinşi că, pe oricine ar vota, satul lor tot la fel rămâne.

Speranţa celor în vârstă stă în Geoană, pe care suprinzător l-au urmărit în campanie. „Îmi place de Geoană pentru că are carte şi pentru că o să mărească pensiile. L-am votat de dimineaţă”, îmi spune cu încredere o femeie. În Poiana Pietrei, oamenii deplâng comunismul, hulesc distrugerea CAP-urilor şi a IAS-urilor, dar nu ar vrea la putere un nou Ceauşescu care să le ia vacile din ogradă. Îl vor pe Geoană şi atât, pentru a primi şi ei vreo subvenţie mai de Doamne ajută. Şi pentru asta au şi votat.