Experienţa A/H1N1

Cu ambulanţa spre „Balş”

M-am întors din Olanda cu gripă porcină, lucru pe care l-am aflat la In stitutul „Matei Balş”, unde am ajuns cu Salvarea. Ideea ambulanţei a apar ţinut, recunosc, mamei. Neştiind nici la ce spital să apeleze, nici cum să ajungă acolo cu maşina, a sunat la 112 să întrebe cum se procedează cu un posibil caz de gripă nouă.

Experienţa spitalului

Întregul tratament a constat în administrarea unui antiviral de două ori pe zi. „Da, doar atât”, mă văd nevoită să spun de cel puţin cinci ori pe zi la telefon, ca răspuns la întrebările prietenilor. Chiar dacă în cameră nu mirosea a spital, atmosfera era îngrozitor de depri mantă.

Liniştea de pe holuri era întreruptă din când în când de un hohot de râs venit din partea asistentelor sau de zgomotele băieţilor din salonul vecin care, în ciuda protestelor personalului, se încăpăţânau să asculte mu zică. „Unde vă credeţi? Nu e discotecă aici!”, erau admonestaţi mereu de un glas autoritar.

Lămurită la medicul de familie

După ce m-am externat, am mers la medicul de familie pentru explicaţii suplimentare. Cum cei de la Institutul „Matei Balş”, din Bucureşti, mă trimiseseră acasă fără prea multe lămuriri, în afară de rezultatul favorabil al analizelor, era normal să mai am întrebări: Să continui un tratament pe cont propriu? Sunt mai expusă acum altor boli având organismul slăbit? Şi mai ales: ar trebui sau nu să mai aştept până să mă întorc printre oameni?

Medicul de familie m-a primit optimist, glumeţ chiar, grăbindu-se să dea mâna cu „VIP-ul din lumea medicală”, cum m-a numit când a aflat motivul vizitei. În ciuda încredinţărilor lui că ieşirea în lume, după care tânjeam, nu ar fi reprezentat un pericol nici pentru mine, nici pentru cei din jur, am mai rămas două zile în casă.

Prietenii au evitat-o

Oricum, nu aveam cu cine să ies: prietenii mei fie erau suspect de ocupaţi pentru o zi de vacanţă, fie îmi sugerau să mai stau câteva zile să mă întremez. Am aflat după o vreme că fu sesem mărul discordiei în casa unei prietene, pentru că aceasta încălcase directiva părinţilor de a aştepta cel puţin o săptămână înainte de a se expune pericolului presupus de contactul cu mine.

Teama, mai contagioasă decât orice virus

Panica şi isteria nu sunt însă soluţii viabile. Cu toate că am urmat tratamentul şi ar trebui să fiu ferită de acest virus, nu pot să-mi înfrânez un fior când văd din ce în ce mai mulţi oameni cu feţele acoperite la metrou. Lumea se teme, iar teama este mai contagioasă decât orice virus.

În fine, sunt şi aceia care cred că boala aceasta ar fi la modă şi o iau în glumă. Am văzut, printre cei cu priviri ascuţite şi urechile ciulite pentru a preîntâmpina tusea vecinului, şi tineri care purtau măşti chirurgicale ca simplu accesoriu vestimentar.

Aceştia sunt uşor de recunoscut, pentru că nu-şi acoperă decât gura şi bărbia, lăsând nasul descoperit, pentru a nu dăuna confortului personal.

Joaca de-a gripa bună şi gripa rea

Îmi aduc aminte de un articol, pe care l-am citit când eram internată, despre petrecerile tematice de gripă porcină din Anglia. Se pare că specialiştii englezi prevăzuseră o mutaţie a rădăcinii virusului, care l-ar fi făcut mai periculos.

Prin urmare, britanicii doreau să se îmbolnăvească în vară, să contracteze forma uşoară a gripei, pentru ca apoi să fie imuni la o posibilă manifestare mai virulentă.

Preţul gripei noi

Oricum ar fi, din experienţa mea pot spune că această boală nu reprezintă o tragedie. Dacă e depistată şi tratată de specialişti. Pe mine m-a costat doar cinci zile de izolare şi câteva priviri temătoare aruncate de cei din jur.

MĂRTURIE

Vindecată după cinci zile de spitalizare

Lorena s-a întors pe 21 iulie din Olanda, unde a participat la o conferinţă internaţională. „Când am aterizat la Otopeni, eram deja răcită, după o plimbare târzie pe plajă, în penultima zi. «Poate ai gripă porcină?»”, a sugerat mama şi am izbucnit amândouă în râs. Doar nu era să mă îmbolnăvesc tocmai eu!”, povesteşte fata debutul întregii poveşti.

Până a doua zi însă, simptomele începeau să semene cu cele de pe afişele din aeroport: febră, tuse seacă, secreţii nazale apoase, oboseală şi dureri musculare. S-a prezentat la medic, iar diagnosticul a fost clar: gripă porcină.

Din acea clipă a început odiseea spitalului şi a tratamentului pentru boala pe atunci atât de rară în România.

„Simţeam că pământul se învârte cu mine. Revedeam în minte ştirile din ultima vreme: zeci de mii de bolnavi şi sute de morţi în întreaga lume”, îşi aminteşte Lorena. Întregul tratament a constat în administrarea de antivirale de două ori pe zi, a povestit tânăra.

După cinci zile de spitalizare, rezultatele analizelor au arătat că tânăra s-a vindecat şi putea pleca acasă. Experienţa din spital rămâne, însă, mai puternică decât virusul însuşi - feţe mascate, analize repetate, cinci ore în aşteptarea unei pastile pentru gât. „Şi doamna Geta, care dezinfecta salonul, în fiecare dimineaţă, îmbrăcată ca un cosmonaut”, glumeşte ea.