Fără politică la Gărâna

„Ce-a fost asta?”

Miile de amatori de jazz n-au agreat intruziunea politicii în muzica lor. Când ministrul turismului, Elena Udrea, a ajuns în poiană - după ce s-a rătăcit cu tot cu GPS între Sibiu şi Reşiţa, sâmbătă noaptea, pe furtună - circa 7.000 de oameni care-l ascultau extaziaţi pe Abercombie au început să o huiduiască. Udrea păşea graţioasă pe pietrişul din faţa scenei, etalându-şi ţinuta ministerială: sandale cu tocuri foarte înalte, maieu decoltat, asortat cu mărgele. După câteva minute de huiduieli, referinţe la relaţia cu preşedintele Traian Băsescu, dar şi fluierături admirative, publicul l-a aplaudat frenetic pe chitaristul care, încheindu-şi reprezentaţia, a întrebat spectatorii: „What was that all about?” („Ce-a fost asta?”). I-a răspuns sunetistul, iar replica lui Abercombie a fost pe măsura vizitei inoportune: „Vom cânta în seara asta, indiferent ce dracu’ se mai întâmplă!”.

„E normal ca oamenii când se uită la un concert şi trece cineva prin faţa lor să fie nemulţumiţi şi să huiduiască”, le-a declarat Udrea jurnaliştilor despre incident. Iuliana, unul dintre miile de fani ajunşi la Gărâna, are altă explicaţie: „Aici a venit lume bună, lume sofisticată, care vrea pur şi simplu să asculte muzică. Dacă voia să-şi facă imaginea, a greşit locul”, spune tânăra. „Sunt tineri, mai intempestivi, poate nu le-a plăcut apariţia ei pe tocuri, în maieu decoltat, ei purtând mai ales tricouri cu cap de mort”, găseşte o explicaţie, amuzat, şi scriitorul Daniel Vighi. Preţ de 50 de minute, ministrul turismului a rămas în poiană, organizatorii festivalului oferindu-i un loc ferit de „ovaţii”. Când a părăsit Gărâna, în jurul orei 23.30, Elena Udrea purta papuci cu talpa plată şi un tricou al evenimentului.

SPECTACOL

Jazz pe furtună, cu artişti de Grammy

Vineri după-amiază, polonezii trio-ului condus de Andrzej Jagodzinski şi-au asumat emoţiile deschiderii festivalului în aplauzele mulţimii aşezate pe buturugi. Fondată în urmă cu 16 ani, trupa poloneză este unul dintre cele mai dinamice grupuri care promovează jazzul la nivel mondial, bifând toate marile festivaluri de gen din Europa, SUA, Asia, Australia, India, Cuba. Luând în calcul faptul că, încă din 1979, Jagodzinski a fost catalogat şi premiat drept cel mai bun pianist din ţara lui, prezenţa de la Gărâna a fost una intens aplaudată.

Programul primei seri a continuat, senin, cu celelate nume puse pe afiş. Scena a aparţinut, pe rând, tinerilor noştri artişti grupaţi în Jazz de necaz, apoi lui Terje Rypdal Grup din Norvegia, Nik Bartsch Ronin din Elveţia, acesta din urmă fiind considerat de presa de specialitate revelaţie jazzului european contemporan. Lucian Nagy (saxofon), Tavi Scurtu (tobe), Dan Bozo Mitrofan (chitară), Victor Miclăuş (bas), Maria Chioran (voce) şi Sebastian Spanache (pian) fac un jazz de anduranţă, cu un ritm dinamic. Un adevărat maraton muzical, seara de jazz de vineri s-a încheiat abia sâmbătă dimineaţa la ora 3.00.

Cu puţin înainte de miezul nopţii de sâmbătă furtuna s-a dezlănţuit la Gărâna, după ce, în faţa unei audienţe record s-au dezlănţuit, pe scenă, Platonic (Nicu Patoi şi Berti Barbera), Bega Blues Band & Friends  şi John Abercrombie Group din SUA. Urmau să urce pe scenă laureaţii cu Grammy Helge Lien Trio din Norvegia.

Ultima zi, duminică le-a fost rezervată moldovenilor de la Trigon, lui Mişi Farcaş Band – formaţie germană care-l are în centru pe redutabilul toboşar timişorean, celei mai bine vândute trupe din Austria, Fortune Cookie, şi nu în ultimul rând altui artist de Grammy, norvegianului Nills Petter Molvaer - cel mai influent trompetist de la Miles Davis încoace, laureat al mai multor premii Grammy.

Teatru japonez şi muzică barocă

În paralel cu jazzul din Poiana Lupului, la câţiva kilometri depărtare, în biserica din Brebu Nou, unul dintre cei mai renumiţi artişti ai teatrul japonez Noh, Masato Matsuura, făcea o demonstraţie pentru publicul adunat acolo. Teatrul Noh este un gen de artă dramatică tradiţională aristocratică, originară din epoca Nara, 710-794, când se juca exclusiv în temple în timpul festivalurilor religioase. Devenit celebru în Occident şi considerat un autentic samurai al secolului XXI, Masato s-a impus rapid pe scena Noh. La Paris, a fondat Dojo-ul celor două  Spirale, o şcoală în care celebri actori din întreaga lume vin să studieze desăvârşirea artei scenice.

Muzica barocă şi acordurile medievale au răsunat şi ele în acest week-end, în cadrul noii ediţii a Festivaluui de Muzică Veche organizat de Societatea Musica Antica.