Fiul lui Ion Raţiu:„Îmi plac românii, chiar şi manelele”

EVZ: Aţi fost băiat de bani gata?
Indrei Raţiu: Nici vorbă. Tata n-a avut bani dintotdeauna, abia în anii ’60 a început să-i facă, iar sistemul de impozitare englez era cumplit: veniturile lui erau cumulate cu ale mamei, era penibil pentru el, mama câştiga mai mult. Primul televizor l-a cumpărat când aveam 13 ani, era unul alb-negru. Era prin ’61-’62. Voia să învăţăm, nu să ne pierdem timpul cu televizorul. Şcoala am făcut-o în Anglia. Când eram mic, aveam guvernantă, dar nu făceam pozne, eram foarte disci pli naţi. Tata era mai distant, dar ne înţelegeam. Când am mai crescut, nu prea-i prezentam prietenele. Era periculos pentru mine, riscam să le placă şi el. Liceul a fost plătit de mama, iar universitatea de amândoi. Tata nu risipea banii. Când am intrat în presă, abia am reuşit să-l conving că ar fi foarte bine pentru mine să-mi dea maşina lui ca să merg pe teren. Apoi mi-am luat eu un Ford decapotabil.

Unde locuiaţi în Anglia?
Prima casă în care am stat, prin’52- ’56, era o gospodărie în stil românesc. Omul care se ocupa de ea se numea Ghiţă, tăia porcul în fiecare an, ţinea găini. Ţin minte că venea o vulpe care le speria. Apoi ne-am mutat la Londra, într-un fel de palat.

Concediile le petreceaţi tot printre oameni bogaţi?
Eram mare amator de schi. Tata avea viaţa lui foarte ocupată, nu-l vedeam în fiecare zi, mai ales că, de la 13 ani, am urmat şcoli cu internat. Însă două săptămâni pe an mergeam la schi. Avea prieteni bogaţi, ne învârteam printre staruri. Crăciunul era un privilegiu, pentru că sărbătoream de două ori: pe 24 şi pe 25. Tata ne obliga să spunem „Tatăl nostru” în jurul pomului, înainte de a deschide cadourile. Era un om de o credinţă profundă, dar nu foarte bisericos. Cu câteva zile înainte de a muri, i-a spus fratelui meu, zâmbind: „Ce ciudată e viaţa. În fiecare zi învăţăm ceva. Astăzi, eu trebuie să învăţ să mor”.

Mai aveţi insula din Bahamas?
Tata nu a făcut o afacere prea bună, a fost implicat un gestionar de averi. Erau acolo nişte muşte care „muşcau” rău. Casa a fost distrusă de un uragan, apoi am renunţat la insulă.

Cât de bogat a fost Ion Raţiu?
A fost bogat, dar nu era înnebunit după bani. Prima avere a făcut-o din activitatea maritimă, apoi a trecut pe afaceri imobiliare. Este şi averea cu care a venit în ţară. În ’90, avea câteva zeci de milioane de dolari.

Cum de nu v-aţi certat pe moştenire?
Tatăl meu nu a lăsat un testament, deci n-a fost împărţită. Însă a avut grijă să fie astfel administrată de familie încât eu, mama şi fratele meu să primim lunar un anumit venit. Mama primeşte ceva mai mult.

De nu aţi intrat în politică?
Să ştiţi că am fost tentat, chiar am fost invitat. Însă, pentru cine s-a născut în străinătate, e foarte greu să aprecieze toate amănuntele din viaţa politică. De fiecare dată când trec graniţa, şi o fac des, îmi pun o întrebare: intrând în ţară, mă simt mai bine ca român sau ca turist?

Şi ce răspuns vă daţi?
Am evitat să cer cetăţenie română, pentru că statul nu face destul ca noi să ne simţim bine în ţară. Am locuit în SUA, Germania, Franţa, dar nicăieri n-am întâlnit atâtea probleme administrative. Dar, ca şi tatăl meu, vreau să fiu înmormântat aici. Îmi plac românii. Încă mai am de învăţat limba, am găuri imense în cultură. Suntem inteligenţi, frumoşi şi amuzanţi. Nici într-o altă ţară nu mă distrez ca aici. Sunt şi amator de manele, îmi plac mult.

Şi care sunt preferinţele. Aveţi CD-uri cu Guţă, Minune?
Nuu. Le ascult din case, maşini, ferestre deschise, când merg în vizită. Îmi place această combinaţie de muzică orientală, latină, lăutărească.

Deci suntem perfecţi.. Ei, sunt şi lucruri care nu-mi plac. De exemplu, negativismul critic - să moară şi capra vecinului. Este foarte greu să realizăm proiecte între noi. Bârfa şi ura au devenit un sport naţional.

Ce face doamna Elisabeth Raţiu?
O, mama! Are 88 de ani, e activă. Acum câteva zile s-a întors dintr-o excursie în Elveţia şi acum îşi face planuri pentru următoarea.

PLANURI PENTRU PRESĂ

„O să dezvoltăm «Cotidianul» pe on-line”

Simţiţi vreo responsabilitate faţă de falimentul ziarului „Cotidianul”, înfiinţat în urmă cu 19 ani de tatăl dumneavoastră?
Nu simt nicio responsabilitate. Ştiu că a dat mulţi jurnalişti buni, era un fel de universitate. N-a mai putut să continue, probabil că n-au găsit o formulă pentru piaţa economică. Fiind ziar de opoziţie, mereu a avut probleme. Emil Constantinescu, de exemplu, nu avea nicio idee despre libertate a presei. El considera că fiecare articol critic apărut în „Cotidianul” era o trădare. Ion Raţiu (foto) nu ar fi lăsat să moară ziarul, era foarte legat de el.

Veţi încerca să-l răscumpăraţi?
Nu ştiu dacă o să mai revină pe print, însă mă bucur că rămâne pe on-line. O să ne implicăm, vom dezvolta noi platforme. Am fost invitaţi la discuţii şi înainte de faliment. Aş reveni la ideea tatălui meu, pentru o universitate pentru jurnalişti. Dar trebuie să conving. V-am mai spus, sunt discuţii cu fratele meu şi cu Călin Husar. În ultima perioadă, ziarul a fost folosit pentru o campanie virulentă împotriva unui candidat. Voi propune să construim pe această bază on-line ceva original, o platformă care să reflecte viaţa societăţii civile.

În tinereţe, aţi fost jurnalist, cum vedeţi presa din România?
Da, primul meu job a fost în presă, am început ca ziarist. În ’67 am lucrat la BBC, am trăit în mai multe ţări. Aici avem o varietate de presă, mult mai largă decât în democraţiile mai mature. Asta se va schimba. Am suferit mult pentru faptul că, în această perioadă de tranziţie, au fost presiuni asupra presei. S-au folosit mult atacurile la persoană. De exemplu, despre mine s-a scris că am o amantă la Paris, care îmi trimite bani.

DESPRE DOMNUL CU PAPION

„Tatăl meu, Ion Raţiu, a murit fericit”

Au trecut 20 de ani de când am scăpat de comunism şi exact 10 ani de la dispariţia tatălui dumneavoastră. Cum ar fi fost văzută România prin ochii omului cu papion?
La ultimele alegeri ar fi fost foarte dezamăgit de faptul că, după două decenii, ambii candidaţi se trag din structurile FSN-ului. Niciun reprezentant al PNŢCD, simbol al partidelor din România, n-a candidat. Ar fi fost bucuros că am intrat în NATO şi în UE, el era foarte implicat în ambele proiecte. Ar fi fost modest, dar satisfăcut. Ar fi contribuit cu imaginea lui, cunoştinţele pe care le avea, ştia multe limbi străine. Pe plan economic ar fi fost foarte dezamăgit de lipsa unui echilibru, de faptul că importăm foarte mult şi exportăm foarte puţin. El ar fi promovat exportul.

Cu cine credeţi că ar fi votat?
Ooo, ar fi fost pus în faţa unei mari dileme: să voteze pentru un urmaş al FSN-ului. I-ar fi fost greu să creadă că persoanele de la început şi-au schimbat principiile fundamentale. Faptul că au candidat doar Mircea Geoană şi Traian Băsescu l-ar fi încurcat rău de tot. Dar ar fi votat sigur. Pe cine?? Dumnezeule, e greu să mă pronunţ. Emil Constantinescu ar fi avut posibilitatea de a consolida poziţia PNŢCD, dar nu a avut forţă de conducere.

Este democraţia de azi, din R mânia, cea la care visa domnul Raţiu?
Pentru Ion Raţiu, democraţia noastră era imperfectă şi trebuia să rămână aşa, ca în Anglia, America. Un moment foarte important pentru el a fost mineriada, când ortacii erau în parlament şi cereau demisia guvernului. Tatăl meu le-a zis: „Dacă doriţi să schimbaţi guvernul, foarte bine, dar nu în Parlamentul României”. În acel moment, mulţi dintre noi am trecut un prag în ceea ce priveşte democraţia. Era posibil s-o cotim spre ruşi. Însă l-ar fi durut foarte tare că, din ’90 încoace, avem structuri democratice, dar dacă în fiecare an alegem un mic dictator, nu am avansat.

Exclus de Constantinescu în mod deliberat

A luat cu el multe dezamăgiri?
El a murit fericit, chiar dacă a avut dezamăgiri. N-a aşteptat să vină în ţară. A tot sărit avioanele. Am vorbit mult timp despre asta. Nu îşi închipuia că o să se întâmple aşa repede. Expresia lui favorită era: „Pot să spun, cu toată tăria, că am avut norocul să văd istoria reintrând în matcă”. A fost dezamăgit de bâlbâielile pe calea primenirii unei lumi scăpate de comunism. Dezamăgit de modul în care s-au petrecut lucrurile în interiorul PNŢCD. A fost în mod deliberat exclus de Emil Constantinescu. El ar fi luptat pentru democraţie, pe temele care slăbesc democraţia noastră. Votul intern al partidului pentru a decide cine să candideze a fost pus la vânzare. Pentru el era de neconceput. Se ştia că are mulţi bani.

Ce politicieni vă plac?
Am avut întâlniri cu mulţi. Cu Geoană am cinat. Nu a reuşit să se impună. Este perceput ca omul lui Iliescu. Tatăl meu l-a cunoscut pe Iliescu. Eu, nu. Pe Băsescu l-am cunoscut într-un vagon de dormit şi era înconjurat de mulţi oameni, ziceai că el conduce trenul. Apreciez felul lui mai rustic, de fost navigant, limbajul simplu, populist, atractiv. Dar am teamă că reacţiile lor în situaţii extreme vor fi de autocraţi.

INDREI RAŢIU

Născut la Londra, stabilit în Transilvania

• Indrei Raţiu (foto) s-a născut pe 12 iulie 1946 la Londra.
  
  
• A studiat la Bryanston School şi St John’s College Cambridge, unde a obţinut un masterat în limbi moderne.
  
  
• A lucrat în mai multe domenii: presă, management, consultanţă.
  
  
• În 2004 s-a mutat în România, pentru a restabili casa Raţiu în Transilvania.
  
  
• În prezent locuieşte la Turda şi, împreună cu soţia sa, Pamela, coordonează Centrul Raţiu pentru Democraţie.
  
  
• Cu prima soţie, Ioana, are un băiat de 24 de ani, care a rămas la Paris cu mama sa.
  
  
• În România, mai este implicat în afaceri imobiliare şi în activităţile Fundaţiei Raţiu.