Florin Călinescu ar ieşi cu puşca în stradă

„Sunt ţări care se poartă jenant cu noi”

V-ar fi tentat un post de europarlamentar?
Deloc, pentru că acolo chiar e un joc mult mai perfid şi mai dur, după părerea mea. N-aş suporta să văd că un grup parlamentar, în întregul lui, ar fi marginalizat pe criterii simple. Cortina de fier a fost înlocuită cu alta, mult mai dură din punct de vedere economic şi politic. Om fi noi în Comunitatea Europeană, dar e limpede că sunt ţări ca Anglia, Germania, Franţa, Italia sau Austria care se poartă într-un mod destul de jenant cu România, Bulgaria şi alte ţări considerate de mâna a doua.

Aveţi de gând să mai candidaţi la viitoarele alegeri legislative?
Nu. Dacă cetăţenii din judeţul Argeş nu m-au vrut, nu cred că cei din Timiş sau Mureş vor avea altă părere peste patru ani. Nu sunt ca Daciana Sârbu, Nicolae Văcăroiu sau Octavian Ştireanu să mă mut întâi la Vaslui, pe urmă la Constanţa şi pe urmă în Argeş.

În ţara noastră, lucrurile se schimbă în timp îndelungat

Până acum am avut trei preşedinţi, în anii democraţiei. Care dintre ei consideraţi că a fost cel mai bun?
Nu am avut preşedinte care să poată fi subiectul acestei întrebări. Ce pot să spun este că nu poţi fi preşedinte democratic, când tu ai supt la o ţâţă comunistă. Poate, tot aşa, peste 20-30 de ani, când o să pricepem exact cu ce se mănâncă, lucrurile se vor schimba. E greu pentru un om care a crescut într- un spirit etatist, coordonat de un partid unic, să priceapă mecanismele foarte volatile şi sensibile ale economiei de piaţă.

SUSŢINĂTOR

„Gigi, pericol pentru abecedar şi limba română”

Dacă nu ar exista consecinţe, pe cine aţi împuşca fără regrete?
I-aş împuşca pe cei care te atacă şi te tâlhăresc ziua în amiaza mare pe stradă, în casă, în camera de hotel, pe plajă, în vacanţă. Pe cei care atentează la proprietatea personală, violează şi pe pedofili. Dacă un tâlhar încearcă să-i ia unei femei poşeta din maşină la semafor, mi s-ar parea perfect normal şi acoperitor să primească un glonţ între ochi.

În câteva rânduri aţi fost de partea unor persoane importante reţinute de autorităţi, în cadrul unor emisiuni televizate. De ce?
Treaba e simplă. În afara criminalului evident aflat cu satârul într-o mână şi cu capul victimei în cealaltă, care trebuie reţinut pe loc, dacă nu avem de-a face cu un pericol public dovedit, clar, eu cred că oamenii trebuie cercetaţi şi judecaţi în stare de libertate. Justiţia nu trebuie să ne acorde prezumţia de nevinovăţie. Noi purtăm în permanenţă această prezumţie, în portofel. Este ca oxigenul. E absolut jenant. Te uiţi la Gigi Becali, la Tender, la Penescu, care ar reprezenta pericole publice. Gigi poate fi un pericol pentru abecedar şi limba română, Tender pentru cântar, iar Penescu pentru kilul de zahăr şi kilul de ulei, dar nu pentru societate. Ce pericol public sunt ei? De ce m-am băgat în astfel de cazuri? Mă bag pentru oricine.

Cum aţi caracteriza actuala politică românească?
Din păcate, n-aş avea ce să caracterizez decât prin „Chestiunea zilei”. Că politică românească nu mai există de mult. Politica românească s-a înfiripat undeva după Primul Război Mondial, iar odată cu cel de-al Doilea Război Mondial a fost băgată la canal şi deacolo în colo s-a teminat. Poate peste 20-30 de ani vom putea vorbi şi despre o politică românească, deşi până şi politica se globalizează. Când vom trăi în America, având un singur preşedin te, o miliţie, o armată, o direcţie economică, vă daţi seama că şi ţara noastră va ajunge doar o provincie. Şi în SUA sunt state bogate şi state sărace. O să fim un fel de Oklahoma.

SECURITATE ŞI CORUPŢIE

„Meseria de spion mi s-a părut fascinantă”

Aveţi legături cu serviciile secrete?
Chiar cu toate, prin natura meseriilor mele. Am avut discuţii şi contacte cu persoane din acest sistem. Înrolat nu sunt, n-am fost, n-am făcut poliţie politică. Atunci când am candidat pentru Senat, am şi semnat pe proprie răspundere. Înainte de 1989 am fost personajul unor tentative de racolare. Nu m-a schingiuit nimeni, nu m-a torturat nimeni, am fost doar vag ameninţat. Ba că o să-mi fie greu la repartiţie dacă refuz, ba că aş putea avea unele avantaje, dar nimeni nu m-a obligat să semnez. Şi nici nu m-am dus eu cu entuziasm ca să mă înrolez, asta nu s-a întâmplat. Nu neg, însă că meseria de spion mi s-a părut întotdeauna fascinantă, adică să faci spionaj în slujba ţării tale.

Credeţi că fenomenul corupţiei este cea mai gravă problemă cu care se confruntă România?
Corupţia e în toate. Nu cred că România se află în fruntea, la mijlocul sau la coada vreunui clasament. Depinde de cantitate şi de aspectele particulare, culturale, etnice şi aşa mai departe. Americanul Madoff a furat 50 de miliarde de dolari, iar toată corupţia din ţara noastră n-ar reuşi această performanţă. E un subiect, discutăm despre el, dar la noi e o corupţie mică. Uite, discutăm de 730.000 de euro dispăruţi de la Ministerul Tineretului şi Sportului. Ce să-ţi spun! Jumătate de milion şi alţi miniştri şi alţi potentaţi, poate chiar români au făcut să dispară milioane.

Cu alte cuvinte, trăim o stare de normalitate?
Corupţia, până la urmă, este o stare umană. Pentru că suntem bărbaţi, dacă vrei să cucereşti o femeie, trebuie mai întâi s-o corupi, nu? Mai cu un parfum, mai cu o rochie, mai cu o vorbă bună, tot corupţie se cheamă. Nu trebuie înţeles că corupţia vizează numai politicienii sau pe bugetarii care trebuie să-ţi dea o aprobare. Noi corupem şi ne lăsăm corupţi de dimineaţă până seară. Ne ducem copiii la şcoală cu mărţişoare şi flori pentru doamna învăţătoare, la doctor cu sticla, cu ţigări sau cu plicul, seara mai dam o masă ca să obţinem ceva sau în semn de mulţumire după ce am obţinut. E o stare naturală. Şi actoria este o parte a tertipurilor prin care corupi. Şi tot exemplul cu femeile este grăitor. Te machiezi, te parfumezi, te piepteni, e o întreagă pregătire. Apoi, îi spui că e frumoasă, deşi poate că nu e chiar aşa frumoasă, îi spui c-o iubeşti, deşi poate că n-o iubeşti chiar atât de mult - faci totul ca să o aşezi la orizontală. După aia, sigur, se pot înnoda sentimente complexe. Ne jucăm unii cu alţii, de dimineaţa până seara, ca să obţinem ceva.

V-aţi vedea în postura de ministru, poate al culturii şi cultelor?
Cred că m-aş descurca. A fi administrator într-un domeniu cunoscut nu cred că e aşa o mare problemă. Trebuie să ai doar bun-simţ - atâta tot - pentru a administra corect nişte resurse infime.

Dacă nu deveneaţi actor?
Mi-ar fi plăcut să fiu fermier. Sunt pe cale să edific o fermă. Îmi plac vacile, găinile, oile, caii.

Ce ar trebui să facem ca să o ducem mai bine?
Ar trebui ca poporul nostru să fie mai responsabil, pentru că dacă ăsta este poporul, asta este şi politica. Atâta timp cât nu suntem interesaţi decât la nivel de bârfă de cei care ne conduc, restul sunt vorbe de clacă. Când poporul o să-şi spună cu adevărat problema „cine şi cum” se ocupă de destinele lui, vor avea loc schimbări. Atâta timp cât cetăţenilor alegători nu le pasă, de ce le-ar păsa politicienilor, care de cele mai multe ori sunt aleşi cu un procent jenant.

CINEMATOGRAFIE

13 filme şi un serial TV

• „Lumini şi umbre”, partea I şi a II-a – 1981-1982
• „Întunericul alb” – 1982
• „Clipa de răgaz„ – 1986
• „Enigmele se explică în zori” – 1987
• „Balanţa” – 1992
• „Asfalt Tango” – 1993
• „O vară de neuitat” – 1994
• „Nostradamus” – 1994
• „E pericoloso sporgesi” – 1994
• „Prea târziu” – 1996
• „Maria” – 2003
• „Băieţi buni”, serial TV – 2005
• „Poveste de cartier” – 2008.

Foto: Mediafax