Foamea trimite copiii la spital

Autor: Dan Sofronia

Sărăcia în care se zbat mii de familii din judeţul Neamţ, promiscuitatea sau neglijenţa de care au dat dovadă părinţii a făcut ca 274 de copii, cu vârste de până la trei ani, să ajungă la spital anul trecut după ce au suferit de foame.

Micuţii aveau o greutate cu mult sub media normală pentru vârsta lor, din cauză că regimul alimentar era deficitar, iar ei ajungeau să fie diagnosticaţi cu cu malnutriţie proteino-calorică.

„Malnutriţia este cauzată de problemele de alimentaţie ale copilului. Este vorba despre un dezechilibru între înălţime şi greutate. Boala arată faptul că aceşti copilaşi sunt prost alimentaţi, motivele fiind lipsa resurselor financiare ale părinţilor dar şi neglijenţa lor, pentru că, în multe cazuri este vorba şi despre asta. Totuşi, în urma unei bune colaborări între părinţi şi medic, aceşti copii pot recupera foarte bine”, a declarat medicul de familie Mihaela Covrig.


Sarcini nedorite sau timpurii

Locul unde ei ajung pentru a se reface, proces care durează şi câteva luni, este Secţia Pediatrie a Spitalului Judeţean din Piatra Neamţ. Acum se află în această situaţie 17 copii, care au câteva luni sau maximum un an şi jumătate. De îngrijirea lor se ocupă medicii şi două asistente - una pe tura de zi şi una, noaptea şi nu părinţii naturali.

Fiecare dintre pacienţi are o poveste tristă, aveau şi alte boli, au apărut pe lume în urma unor sarcini nedorite sau timpurii, din moment ce mamele lor erau minore. „Îi ţinem maximum 60 de zile, dar în situaţii excepţionale şi mai mult. Nu rupem legătura cu părinţii, îi chemăm la vizite săptămânal, iar dacă nu se prezintă, anunţăm asistentul social de la primăria de unde domiciliază. Iar externarea o facem doar atunci când ne convingem că sunt cât de cât în siguranţă, apelând la ajutorul autorităţilor“, a declarat asistenta şefă, Marina Apetrei.

Două mame pentru 17 copii

Toţi cei 17 copii au nevoie de îngrijiri speciale, cu atât mai mult cu cât au vârste fragede. Cele două asistente spun că mamele care au un fiu sau doi şi care se plâng că le e greu nu ştiu ce vorbesc. „Suntem câte o singură asistentă pe tură şi o infirmieră. Este greu, pentru că trebuie să-i supraveghezi atent pe toţi. La masă efectiv alergăm printre pătuţe, pentru că cei mici nu-şi pot ţine singuri biberoanele. Am ajuns să iubim aceşti copii ca pe ai noştri. Te doare sufletul să-i vezi în starea în care sunt şi să nu-i îngrijeşti”, a spus asistenta Apetrii.

Aşa că micuţii ajung să se ataşeze de cadrele medicale atât de mult încât nu mai vor să plece cu mamele naturale la externare sau se adaptează greu în familie. Tot asistenţii spun că, în timp ce majoritatea copiilor de vârstă mică asimilează culoarea albă cu ceva neplăcut, distroficii o percep prezenţa unui halat alb drept ceva reconfortant, care le provoacă chiar zâmbete. Şi au fost şi situaţii amuzante, dincolo de tragismul situaţiilor în care ajung aceşti copii.

„După ce am externat un bebeluş o mămică a fost nevoită să umble prin casă îmbrăcată cu un halat alb pentru a-şi hrăni copilul. Acesta refuza să mănânce şi plăngea într-una. Îşi revenea doar în momentul în care mama era îmbrăcată în alb. Copilul se credea «acasă», la spital”, a mai spus asistenta şefă Marina Apetrei.

STATISTICI

Majoritatea provin din mediul rural

Cei mai mulţi dintre copiii diagnosticaţi cu malnutriţie anul trecut în judeţul Neamţ aveau vârsta cuprinsă între 0 şi 1 an. În această situaţie se află 247 de bebeluşi, dintre care 192 proveneau din mediul rural.

Spune-ţi părerea!

  • Nici un mesaj postat până acum

Lasă un comentariu

 

Trimite pe:

  • Yahoo! Messenger
  • Altele