Gheorghe Ungureanu, cel mai nostalgic roman

Gheorghe Ungureanu, cel mai nostalgic roman

Afara ploua mocaneste, ca toamna tarziu.

Trei elevi de liceu casca gura cand surprind o conversatie dusa sub umbrele. „Sa traiti, tovarasul inginer... Tovarasa Ileana ce mai face?” Baietii se uita ciudat la barbatul pe ale carui degete parca ghicesti petele de cerneala albastra. E un domn adus usor de spate si chel. Poarta palarie si cravata mai mereu. Din felul in care se exprima, ingrijit si corect, iti dai seama ca trebuie sa fi avut legatura cu scoala, cu catedra. Cand te-a salutat cu apelativul desuet acum, tovarase, iti dai seama ca ceva nu e in ordine.

Si-a castigat numele la CEDO

Gheorghe Ungureanu este presedintele Partidului Comunistilor (Nepeceristi). Are 65 de ani, e profesor de limba romana si jurist si are o credinta nestramutata in comunism.

Ne puteți urmări și pe Google News

Timp de 41 de ani i-a invatat limba romana pe copiii din comuna argeseana Cicanesti. Ca jurist nu a profesat niciodata. Totusi, cea de-a doua facultate absolvita i-a ajutat, spune, in numeroasele procese pe care le-a avut cu statul roman inainte de 1989 si dupa.

Acum e pensionar de cativa ani si-si omoara timpul facand politica. A infiintat un partid care, pretinde, are foarte multi membri. Nu stie precis cati pentru ca nu a avut posibilitatea sa incaseze cotizatia, nu are un sediu si, deci, ii e mai greu sa-si intalneasca tovarasii. Dar e multumit la gandul ca acestia sunt multi si, mai ales, ca a castigat dreptul de a inscrie partidul in registrul partidelor din Romania tocmai la Curtea Europeana a Drepturilor Omului de la Strasbourg, in 1995.

Fan Ceausescu

Tovarasul Ungureanu, caci acesta este apelativul care-i place, are o servieta doldora de carti. Dintr-o brosura iese discret o diploma pe care reusesc sa citesc: „Diploma de excelenta Vladimir Ilici Lenin se acorda tovarasului Alexoiu....”. Barbatul merge mai departe, usor adus de umeri, si nu aude comentariile copiilor. „L-ai vazut?! E vecinul meu... Cica e comunist! Ce o mai fi si aia?!...”

Bucuros ca-l intreb, imi spune cu patos: „Astazi, 26 ianuarie, este cea mai insemnata zi pentru poporul roman dupa 1 decembrie. Este ziua numita de noi a iluminarii si demnitatii nationale, este ziua in care s-a nascut cel mai mare dintre conducatorii poporului roman”. Astazi, Gheorghe Ungureanu va fi prezent la Ghencea, la mormantul lui Ceausescu. „O sa-mi iau o portavoce, ca sa fiu mai bine auzit...”, spune mandru.

Se considera victima a Securitatii

Gheorghe Ungureanu are un trecut interesant. Nu a fost niciodata acceptat ca membru la Partidului Comunist pentru ca, sustine el, s-a pronuntat totdeauna impotriva celor care se proclamau comunisti, dar care se comportau ca niste ciocoi. „Ei nu primeau comunisti in partidul lor, au avut un brav comunist si l-au asasinat (Ceausescu - n.r.)”, spune profesorul.

Spune ca a fost urmarit de Securitate de cand avea 13 ani si jumatate si ca a fost dus la anchete de 50 de ori, ca a fost amenintat, rugat si batut, numai ca sa renunte la protestele fata de regim. „Am fost urmarit si sunt in continuare”, sustine omul.

Discutia cu batranul comunist te poate lasa fara replica uneori. „Am fondat Comitetul Popular revolutionar pentru Apararea Socialismului pe 22 decembrie 1989, la Curtea de Arges„, spune pensionarul comunist. Apoi adauga: „Am vrut sa fac un partid comunist inca din 1967, cand a devenit clar ca PCR a intrat pe un fagas de devieri”.

Si-a facut fata pioniera

Pe fetita cea mica a facut-o pioniera in anii ‘90, intr-o perioada in care comunismul era deja hulit in Romania. Marturiseste ca ar fi vrut sa faca o grupa de pionieri sau un detasament, dar nu a gasit „intelegere” la conducerea scolii.

„Am fost ucis in 1977”

Tovarasul Ungureanu e convins ca in 1977 a fost „ucis”. I-a spus-o un fost securist, Serban Marian. „Mi-a povestit in 1986, eram la o coada la cafea, cum ma ucisese Securitatea cu 12 ani mai inainte. Se inaugura Transfagarasanul si securistii credeau ca vreau sa ma folosesc de prilej ca sa-l omor pe Ceausescu. Din greseala, l-au omorat pe altul, care se urcase intr-o masina si despre care au crezut ca sunt eu...”, pretinde Ungureanu.