Protagonista poveştii este o educatoare care îşi pune la bătaie toate resursele pentru a pleca în Italia, deşi viaţa în propria ţară îi oferă destule şanse. Este, după cum anunţa şi regizorul, un scenariu despre criza de identitate prin care trece România.
Modelul Woody Allen – Mia Farrow
„Francesca” a apărut de nicăieri în lumea filmului românesc, iar primii lui spectatori au intrat în sală cu un munte de prejudecăţi.
„Lumea se aştepta să fie un dezastru”, recunoştea omul de afaceri înainte de premiera la Veneţia, în secţiunea Orizzonti, oarecum eliberat de prima confirmare pe care i-o oferise festivalul. Formula Bobby Păunescu - Monica Bârlădeanu, regizor şi protagonistă, părea una forţată de împrejurări. Inclusiv Cristi Puiu, producătorul filmului, avea temerea că perechea de pe platou o va destrăma pe cea din viaţa reală sau că pur şi simplu nu va funcţiona.
„Ceea ce m-a incitat a fost modelul ăsta, gen Woody Allen şi Mia Farrow sau Nick Cassavettes şi Gena Rowlands, care nu avea loc în mintea mea. Mă gândeam: se vor duce acasă după o zi de filmări, iar relaţia lor va exploda. Dacă Monica ratează rolul, ratează şi filmul lui Bobby şi invers. Cum o să iasă din acest impas?, mă întrebam. Îmi pare bine că nu a fost aşa şi că filmul este un debut foarte onorabil”, a spus Cristi Puiu.
Un film echilibrat
La întâlnirea de ieri cu jurnaliştii, criticul Tudor Caranfil l-a comparat pe Bobby Păunescu cu Howard Hughes – „amândoi sunteţi milionari, ce-i drept, imperiul lui Hughes era mai mare, şi amândoi v-aţi oprit la cinema” -, apreciindu-i apetitul pentru experiment. „Felul de a filma nu seamănă nici cu ce am văzut în «Moartea domnului Lăzărescu», nici în «Poliţist, adjectiv». Am văzut filmul unui profesionist”, a adăugat Caranfil, referindu-se la stilul de filmare şi la cadre, cele mai multe lungi şi fixe.
„Mi se pare un debut onorabil, poate mai mult decât atât. Bobby Păunescu e dintr-o cu totul altă zonă şi, brusc, vine cu acest film care este foarte matur, foarte nuanţat şi foarte autentic. Este ca o secţiune prin societatea românească, care surprinde perfect o stare de spirit”, este de părere criticul Alex Leo Şerban.
Cu stângăcii inerente unui prim exerciţiu de regie în lungmetraj, dar fără minusuri majore, „Francesca” este o mostră de echilibru. „N-aş putea să-i găsesc un minus major, pentru că, trebuie să recunosc, regizorul a fost foarte prudent. Dacă s-ar fi avântat foarte tare, ar fi căzut la un moment dat, dar a avut ştiinţa să păstreze echilibrul”, spune şi criticul Magda Mihăilescu.
„Monica Bârlădeanu nu-şi joacă frumuseţea”
Punctul forte, pe lângă umorul negru, adaugă Alex Leo Şerban, este distribuţia, începând cu Monica Bârlădeanu şi continuând cu Luminiţa Gheorghiu, Teo Corban, Doru Ana, Dorian Boguţă, Mihai Dorobanţu: „Distribuţia e perfectă, nu văd pe nimeni altcineva care să înlocuiască un actor sau altul. Dacă Monica nu era credibilă, tot filmul ar fi avut de suferit. Iar replicile sunt foarte bine scrise, sunt genul acela de replici ce creează personaje”.
„Monica Bârlădeanu nu-şi joacă frumuseţea, ceea ce este foarte important. Pentru o femeie frumoasă e destul de dificil să se vadă în pielea unei femei banale. Ceea ce înseamnă că se înscrie în rândul acelor actriţe - şi mă gândesc acum la frumuseţile din cinematograful italian al anilor 50-60, ca Sophia Loren sau Gina Lollobrigida - care jucau femei simple şi banale”, remarcă Mihăilescu.
O scenă anume - pe care a subliniat-o şi „Variety” în cronica dedicată recent filmului - i-a intrigat pe critici prin umorul negru, stranietatea şi imprevizibilul ei: una în care Francesca (Bârlădeanu) spune o poezie pentru copii pe genunchii naşului ei (Doru Ana). „Scena aceea te duce cu gândul că există un trecut puţin ceţos, o relaţie nu ştiu dacă de perversiune, dar oricum stranie între cei doi. Stranietate care pe mine m-a intrigat, dar care s-ar putea să funcţioneze în favoarea filmului”, consideră Mihăilescu.
CITIŢI ŞI:
Bobby Păunescu: „Lumea se aştepta să fie un dezastru”
Monica Bârlădeanu: „Nu am profil de mercenară”| VIDEO



Spune-ţi părerea!
Nici un mesaj postat până acum