Fratele lui Toni: „Ni s-a spus că a luat un virus din spital”

Mediatizarea creată în jurul vaccinului împotriva A/H1N1 devine, în acest context, una dubioasă, consideră Paul. „Mi-e teamă – având în vedere toate întrebările pe care mi le pun -, să nu fie vorba şi de o manipulare. Nu am dovezi în sensul ăsta, în afară de acest act şi de cele spuse din spital. Siguranţa cu care domnul Streinu-Cercel a spus: «Toni Tecuceanu a fost bolnav de gripă porcină» nu se regăseşte în acest act, în ce este trecut aici. Este un mare semn de întrebare pentru mine. În plus, nu s-a zis nimic de virusul luat din spital”, concluzionează Paul Tecuceanu. El, unul, nu s-a vaccinat şi nici n-are de gând s-o facă, dar consideră că fiecare trebuie să decidă pentru el.

Medicul legist: „Vom da un buletin final”

Şeful secţiei anatomo-patologie de la Spitalul Colentina, unde i s-a făcut necropsia lui Toni Tecuceanu, spune că nu era obligatoriu să se scrie în certificatul constatator de deces şi faptul că pacientul a avut virusul A/H1N1. „În momentul în care se face necropsia virusul nu se vede, se văd complicaţiile care pot fi secundare şi altor afecţiuni. Tot ceea ce am prelevat se procesează, iar la final vom da un buletin în care corelăm toate datele, cele de hematologie, biochimie, culturi de sânge etc”, explică prof. dr. Florica Stăniceanu. Medicul adaugă însă „că există însă un test pozitiv pentru gripa A/H1N1 făcut la Institutul Cantacuzino”. 

Alţi experţi spun că, în mod normal, medicul legist care a efectuat necropsia ar fi trebuit să tracă în certificatul constatator al decesului prezenţa viruslui A/H1N1, dacă rezultatele testelor virusologice erau finalizate la data morţii acestuia. „Când ai germenele îl treci, când nu îl ai consemnezi doar leziunile făcute de acesta”, a explicat medicul legist Alexandru Gheorghe. Specialistul menţionează şi faptul că medicii legişti nu detectează direct prezenţa virusului prin analize anatomo-patologice, ci pot constata doar leziunile provocate de virus organelor interne. „Se văd leziunile plămânului, dar nu poţi să ştii ce virus le-a provocat. Testele virusologice ne vin de la spitalele de boli infecţioase”, lămureşte legistul.

În ceea ce priveşte faptul că virusul gripei noi nu iese din prima la analize, medicii spun că acest lucru este normal. „Depinde unde este localizat virusul, cum se face prelevarea problelor şi ce cantitate de virus există în organism”, spune prof. dr. Marian Neguţ, de la UMF „Carol Davila”. În cazul actorului Toni Tecuceanu explicaţia ar fi că virusul a fost localizat în plămâni şi abia apoi a urcat către bronhii şi trahee, de unde prelevarea de probe se face mai uşor. „Sediul virusului a fost iniţial în aleveolele pulmonare şi apoi este posibil să fi urcat către bronhii şi trahee. Până a urcat virusul acolo rezultatele au ieşit negative”, precizează medicul Marian Neguţ.

ÎNTREBĂRI DUPĂ MOARTEA UNUI ACTOR

„La un moment dat au apărut cu rezultatele, au zis: „Este negativ””

EVZ: Când au apărut primele semne ale bolii lui Toni?
Paul Tecuceanu: Din ce ştiu eu, cu două săptămâni înainte de internare. În jur de 10 decembrie, nu ştiu exact data: locuiam în acelaşi bloc, dar nu în aceeaşi casă.

La un moment dat, şi-a făcut un site dedicat perioadei de Crăciun, mi l-a trimis şi mie. Eu am dat mai departe, pentru cine era interesat să aibă un Moş Crăciun pentru copil. În cinci minute, pe messenger a intrat un băiat de la „Adevărul”, care mi-a spus: „se supără fratele tău dacă facem un reportaj despre el, ca „Moş Crăciun””? I-am zis: „spune-i că suni din partea mea şi cred că se rezolvă”.

După alte 5-10 minute mă sună frate-miu: „Se supără dacă-l chem la mine? Că-s cam răcit şi n-aş vrea să ies din casă”. S-au întâlnit, a durat cam trei ore, timp în care am respirat acelaşi aer, în aceeaşi încăpere. I-a arătat şi costumul de Moş Crăciun – probabil că în barba aia erau deja viruşi, pentru că era deja răcit de câteva zile bune.

Şi articolul începea chiar cu faptul că e răcit, din câte ţin minte.   
Da, îmi aduc şi eu aminte de asta. Materialul a apărut în ziar, nicio bănuială... Ştiam că e răcit, dar când eşti răcit nu te gândeşti atât de departe, chiar dacă auzi de o pandemie.

Erau semnele unei gripe normale?
Pur şi simplu o gripă cu temperatură, cu... Până la urmă, sunt aceleaşi simptome ca şi la gripa „porcină”. De aici s-a tăiat filmul. N-am mai vorbit cu frate-miu, amândoi aveam un program încărcat.

Pe 24 decembrie, noaptea, în jurul orei 12 şi un sfert, a sunat Şerban Huidu pe fixul de la mine de acasă. Mi-a spus imediat: „Treaba e foarte serioasă, sunt cu Toni la „Matei Balş”, e internat, cel mai probabil e vorba de o gripă „porcină”, şansele de supravieţuire sunt mici”. Îţi dai seama, nu-mi venea să-mi cred urechilor ce auzeam. Prima oară am crezut că e o glumă, dar nu-mi venea să-i spun.

Pe moment ce avansa discuţia, realizam că e de fapt ceva real şi că situaţia e gravă. L-am luat pe taică-meu, am plecat imediat la spital, din taxi am sunat la „Balş”, mi s-a spus că situaţia e gravă, că plămânii sunt afectaţi în proporţie foarte mare şi că doar vârfurile plămânilor sunt sănătoase. „Pregătiţi-vă de ce e cel mai rău!”, ni s-a spus.

Am ajuns acolo, am discutat cu medicul care era de gardă, ne-a confirmat că situaţia e gravă şi că probabil e vorba de gripă „porcină”.

Spuneai pe blog de două prime concluzii ale medicilor, care arătau că nu e vorba de gripă „porcină”.
Vreau să o luăm cronologic, ajungem şi la bănuieli.

În prima noapte frate-miu a fost conştient, taică-meu a intrat la el, l-a văzut, l-a întrebat: „Ce ai făcut, mă, tată?”, el a răspuns – un tip optimist şi care nu se speria de nimic, cum îl ştiam cu toţii -: „Ce-am făcut? N-am făcut nimic”. A doua zi dimineaţă am luat-o de la capăt. M-am întors la spital, a venit şi „Dezbrăcatu’” (Codruţ Keghes de la „Cronica Cârcotaşilor” - n.r.), cu care sunt prieten foarte apropiat. Ni s-a spus că n-a putut respira de unul singur, că a fost sedat şi intubat, că starea este critică, pronosticul era rezervat.

Ni s-a zis din nou de gripa „porcină”, că probabil este vorba de aşa ceva. Zilele au început să curgă, noi zi de zi am fost acolo, cât el a fost internat la „Balş”. I s-au recoltat secreţii de două ori, dar răspunsul a tot întârziat să apară. Ni se tot spunea: „într-o zi, două”. La un moment dat au apărut cu rezultatele, au zis: „Este negativ”. Ne-am bucurat, îţi dai seama. Ni s-a spus că sunt totuşi rezervaţi şi că vor încerca şi a treia recoltare, din alt loc. La a treia probă recoltată a ieşit „porcină”.

Situaţia s-a menţinut până în prima zi a anului. Pe 1 ianuarie au apărut primele semne bune. Medicii ziceau că e un mic pas, că situaţia e în continuare critică, dar că începe să respire, şi că îi scad ventilaţia.

Atunci a scris şi Şerban Huidu pe blog că Toni se simte mai bine.
Se simţea mai bine atunci, pe 1. Sâmbătă şi duminică, erau numai medicii de gardă, nu mai erau cei trei medici de la „Terapie intensivă” care cunoşteau cazul. Medicul de gardă a fost extrem de direct: „situaţia este critică, vă spunem în faţă. Nu sunt semne de îmbunătăţire”. Eram uluit: cu o zi înainte lucrurile mergeau mai bine.

Pe 3 am fost din nou acolo. Am dat de un alt doctor, care ne-a zis că e un pic mai bine, că nu-l mai ţin sedat, că în mare parte a timpului e conştient, şi că în două-trei zile încearcă să-l deconecteze de la ventilaţie. A intrat tata la el, chiar în ziua aia: Toni era conştient, s-au privit ochi în ochi, şi ca orice părinte i-a spus: „Fii tare! Nu ceda! Suntem toţi cu tine, ne rugăm pentru tine”. Şi el îi făcea când cu un ochi, când cu altul. A încercat să spună ceva, dar tata nu a înţeles, pentru că Toni era intubat. A fost ultima dată când un membru al familiei l-a văzut în viaţă.

Cu o zi înainte să moară, am fost trei oameni care am intrat la „Terapie intensivă”. De data asta am fost primiţi un pic mai oficial, asta am simţit. Am fost invitaţi în biroul şefei de la „Terapie intensivă”, cu alţi doi medici. Şefa de la acolo ne-a spus: „Sunt şi lucruri bune, şi lucruri proaste. Partea bună e că reuşeşte să respire cu plămânii lui, nu-l mai ţinem sedat, noi considerăm deja asta o minune. Partea proastă e că a contractat un alt virus”. Ştiam despre asta, în urmă cu câteva zile ni se spusese că a apărut acest virus, un virus de spital – îl numeau ei -, un virus pe care l-ar fi contractat din cauza aparatelor. Ventilaţia fiind ridicată la parametri mari, aparatele te ajută să respiri, dar cauzează altele. Virusul era extrem de puternic - nu mai reţin denumirea medicală -, făcea faţă celor mai puternice medicamente din lume existente la ora actuală. 

Plămânii lui erau albi, nu se mai vedea la radiografie nimic. Urma ca a doua zi să i se facă o bronhoscopie şi o tomografie computerizată, să se vadă exact unde este localizat virusul şi dacă se poate interveni chirurgical. A doua zi, la 7 dimineaţa, a murit.

Dubios este că, în toată perioada internării, ni s-a spus că avea virusul în organism de opt zile. Profesorul Adrian Streinu-Cercel a ieşit pe toate posturile de televiziune şi a spus că era de trei zile.

Nimic despre virus

Ai observat seria asta de contradicţii apărute pe durata internării şi după aceea...
Una dintre „bebeluşele” mici a fost şi ea la spital să-şi facă un control. A întrebat de Toni Tecuceanu şi i s-a spus: „Toni Tecuceanu nu are gripă „porcină””.

Când asta, la început?
Nu ştiu exact, mie mi-a spus Oana (una dintre „bebeluşele” din echipa „Cârcotaşilor”). Aici am avut primul semn de întrebare. Are „porcină” de două zile, de trei zile sau deloc. Apoi a venit acest certificat medical constatator al decesului. În care e scris, la „cauzele decesului”: la punctul a – „insuficienţă cardio-respiratorie acută”, adică ce e scris la orice deces, la punctul b nu este scris nimic, la c – „bronhopneumopatie acută bilaterală”, iar la punctul d – „obezitate gradul II”.

Obezitatea e un factor de risc pomenit des, în cazul gripei noi. Ţi-au spus doctorii dacă a fost important în cazul lui Toni?
Este clar că majoritatea celor bolnavi de „porcină” erau supraponderali. Dar una e să scrii „obezitate”, alta e să scrii „porcină”. Sunt două lucruri care nu se leagă: nu se pomeneşte nimic de „porcină” şi nici de virusul luat din spital. Ni s-a spus că virusul ăla se ia în orice spital din lumea asta, chiar şi în ţările dezvoltate. Din ce ştiu eu, în mod normal, dacă erau atât de convinşi că a murit de „porcină”, trebuia să apară aici. Dacă peste două săptămâni va apărea asta în raportul de la necropsie, nu ştiu... Dar pentru mine rămâne un semn de întrebare: de ce nu apare aici?

Numele fratelui tău este pomenit foarte des în această campanie de vaccinare, toată lumea merge să se vaccineze tocmai după ce s-a întâmplat. Ce crezi despre asta?
Mi-e teamă – având în vedere toate întrebările pe care eu mi le pun -, să nu fie vorba şi de o manipulare. Nu am dovezi în sensul ăsta, în afară de acest act şi de cele spuse din spital. Siguranţa cu care domnul Streinu-Cercel a spus: „Toni Tecuceanu a fost bolnav de gripă porcină” nu se regăseşte în acest act, în ce este trecut aici. Este un mare semn de întrebare pentru mine. În plus, nu s-a zis nimic de virusul luat din spital.

„Eu nu m-am vaccinat”

„Bebeluşa” Oana vorbeşte pe blogul ei despre faptul că era nevoie de un nume public pentru succesul acestei campanii...
Nu ştiu ce să cred. Poate să fie aşa sau nu. Dar dacă este aşa, pentru mine unul este mai mult decât dureros ca un nume – nu neapărat al fratelui meu, dar al unei personalităţi, oricare ar fi fost ea – să fie folosit pentru atingerea unui interes.

Ce i-ai spune unui om aflat în momentul acesta în faţa întrebării: „mă vaccinez sau nu mă vaccinez?”
Eu nu m-am vaccinat, dar fiecare hotărăşte pentru el. Nu m-am vaccinat şi nu mă voi vaccina şi prefer să mor pe mâna mea. Atât. Eu nu spun: „du-te sau nu te du”. Fiecare decide pentru propria viaţă, atât cât poate.

Circulă zvonuri potrivit cărora Toni s-ar fi vaccinat împotriva virusului.
Nu e nimic adevărat. Prefer să-ţi răspund cu o întrebare: dacă Toni s-ar fi vaccinat împotriva virusului, nu ieşeam cu asta de la bun început?

Era un tip bolnăvicios?
Era un tip sănătos, un munte de om care se ducea la doctor şi pentru o muşcătură de ţânţar. Nu este doar afirmaţia mea, acest lucru poate fi afirmat de toţi prietenii apropiaţi. Din păcate aşa i-a fost scris. Nu s-a dus. Nu s-a speriat de răceală, iar dacă eram în situaţia lui cred că procedam la fel. Iubea prea mult meseria pe care o făcea şi se simţea probabil dator să-şi onoreze contractele, obligaţiile din acea lună decembrie, extrem de plină pentru orice om.

S-a mai speculat că a venit din Angola (în perioada iulie-noiembrie 2000 a fost soldat într-o misiune ONU de menţinere a păcii în această ţară – n.r.) cu malarie sau nu ştiu ce: nimic adevărat. În primul rând, când o ţară îşi trimite soldaţi într-o astfel de misiune, le face toate analizele. În plus, i se făceau teste în fiecare zi. A fost un om sănătos tun, din păcate a fost răpus de gripă „porcină”, de gripă normală... Probabil răspunsul la asta nu-l voi afla niciodată. 
 
CITIŢI ŞI:

"Toni Tecuceanu nu a murit de gripă porcină"