GABRIEL GACHI: Satisfacţii intelectuale pe stomacul gol

 
Şi, nu ştiu dacă o să credeţi, şi aceştia adăugau alte elemente privitoare la dezbatere care le scăpaseră până atunci analiştilor profe sio nişti. Vineri noapte a fost olimpiada na ţională de comentariu politic şi eforturile tuturor participanţilor au fost exemplare, meritând cu toţii diplome şi medalii. Credeţi că eu m-am putut abţine? Am spus, la cald, unor prieteni că n-a câştigat nimeni dezbaterea, ci doar că a pierdut Crin Antonescu.
 
Că a mizat de la începutul campaniei pe latura umană, foarte puţin explorată în politica românească, dar că a fost învins de două maşini: Băsescu şi Geoană. Pentru că, în aşa-zisele proiecte gigantice, maşinile transmit mai multă încredere şi inspiră eficienţă. Liberalul şi-a expus sensibilitatea crezând că alegătorii sunt datori să se emoţioneze.

Însă nu toţi sunt preocupaţi să devină receptivi, la oră fixă, în faţa sentimentelor întinse pe masă. Puseul de virtute al lui Antonescu avea un singur antidot, găsit corect de Mircea Geoană sau de cei care l-au învăţat asta: o doză egală de romantism direcţionată în sens invers. Şi, astfel, liberalul a lovit prin aer în timp ce liderul PSD l-a surprins luându-l în braţe aşa cum fac boxerii la finalul meciurilor, când se sprijină unul pe altul.
 
Odată aşternută pe hârtie contribuţia mea la disecarea vajnicelor dispute electorale, mă pot culca liniştit gândind cu speranţă la viitorul României. Sutele de analize inteligente, care nu lasă niciun rictus prezidenţial la voia întâmplării, ne vor ajuta, cu siguranţă, să înţelegem mai bine sensurile adânci ale politicii şi vom călca mai apăsat pe drumul cunoaşterii. Cu misiunea îndeplinită, împăcaţi cu noi înşine, ne vom întoarce la palpitantul joc de supravieţuire numit „Traiul de pe o zi pe alta”.