Grădinile care cresc pe blocuri

Militanţi pentru ecologizarea oraşelor
 
Transformarea teraselor anoste ale blocurilor comuniste în acoperişuri pe care creşte iarba sau în grădini aduce numai avantaje. Peisagiştii spun că aceasta e şansa oraşelor româneşti de a apropia oamenii de natură: să folosească cât mai mult din spaţiile acoperite cu beton ori smoală de pe blocuri pentru a le umple cu plante.

Ei milizeată pentru „înverzirea” oraşelor, mai ales că materialele nu sunt extrem de costisitoare, iar beneficiile considerabile. Sistemul care transformă un acoperiş în grădină cu iarbă seamănă cu instalaţiile de drenare a apei de ploaie care întreţin gazonul pe marile stadioane.

„Un acoperiş verde poate costa 100 de euro/mp şi chiar mult mai puţin, în funcţie de condiţiile date. Pe acoperişurile blocurilor se pretează gazonul, crassulaceae, arbuşti mici, de exemplu buxus, dar exclusiv plante locale. Mai întâi se face un studiu de rezistenţă, care stabileşte grosimea stratului de pământ ce poate fi suportat de construcţie şi, în funcţie de aceasta, vegetaţia. De regulă, pământul are grosimea de 8-15 centimetri, mai subţire în cazul gazonului. Te rasa se îmbracă într-un strat izo lator, urmează altul geotextil, apoi stratul pentru drenarea apei, filtrul de apă şi, în final, vegetaţia”, explică Andrei Condoroş, secretarul general al Asociaţiei Peisagiştilor (ASOP).

„Sus verdele!”

ASOP şi Atelierul de Urbanism al municipalităţii au organizat zilele trecute, la Timişoara, un seminar de promovare a teraselor verzi de pe blocuri, cu titulatura „Sus verdele!”, pentru a implementa trendul şi la noi. Peisagiştii au şi câteva propuneri de blocuri exagerat de betonate, „tratate” ecologic cu verdeaţă. Primul proiect este imobilul de pe strada Mărăşti, nr. 1-2, din Timişoara, dat în folosinţă la începutul anilor ’60, care, prin poziţionare şi aspect, contrastează cu clădirile baroce din Piaţa Unirii. Se caută şi soluţii pentru amenajarea acoperişului unui bloc-turn, relicvă a Epocii de Aur. Finalitatea acestor măsuri este ca toţi cei interesaţi de transformarea ecologică a blocului lor să ştie pe ce se pot baza.

Demersul e susţinut de autorităţi. „În noul Plan Urbanistic General al oraşului o să prevedem, la nivel de reglementare, facilităţi pentru cei care vor amenaja astfel de grădini”, a declarat Sorin Ciurariu, arhitectul-şef al Timişoarei.

Spaţiu pentru socializare

Plantarea cu iarbă a teraselor şi acoperişurilor imobilelor nu va aduce doar culoare, ci şi alte beneficii: acoperişurile verzi (înierbate) protejează de radiaţia solară, izolează fonic şi termic clădirea (60%), prelungesc viaţa acoperişului şi reduc cantitatea de apă pluvială de versată în canalizare, aceasta fiind recirculată pentru întreţinerea vegetaţiei terasei. Un alt beneficiu e că, atunci când au la dispoziţie un spaţiu verde gratuit, vecinii vor începe să socializeze, păstrând nealterată legătura cu natura.

„Nimeni nu mai urcă azi pe acoperişul blocului. Un astfel de acoperiş transformat în terasă înierbată devine un spaţiu câştigat pentru socializare, un spaţiu intim care, altfel, nu există. Locatarii vor putea să se întâlnească, să iasă la plajă, la o carte. Ce e mai important este că apelăm durabilitate: facând terasele înierbate, acestea trebuie îngrijite şi, odată cu asta, fiecare cetăţean va fi din nou conştient de cum funcţionează natura. Peisajul e o valoare, el trebuie să facă parte din oraş”, mai spune Ciurariu.

SOLUŢIE ÎMPOTRIVA ÎNCĂLZIRII GLOBALE

Chicago, „cel mai verde oraş american”
 
În ţările dezvoltate din Uniunea Europeană şi Statele Unite ale Americii, aproximativ 20 la sută din terasele blocurilor sunt „verzi”, prin prisma luptei împotriva încălzirii globale. Ele sunt dotate fie cu jardiniere şi plante rezistente, fie cu sisteme complexe de sol şi irigaţii, cu sute de specii de plante, copaci de mici dimensiuni, flori diverse, toate crescute pe un pat de iarbă.

Casa Hundertwasser, din Viena, a fost construită între 1983 şi 1986 şi este una dintre primele care îmbină natura cu structura minerală a imobilului.

La Chicago, prima clădire cu acoperişul-grădină, care adă posteşte 36 de specii de păsări, a fost cea a primăriei, creată, la începutul deceniului, la iniţiativa edilului, inspirat din Europa. Oraşul are acum peste 200 de grădiniterase. Miile de metri pătraţi de vegetaţie nu numai că au redus din poluarea aerului, dar au făcut din Chicago „cel mai verde oraş american” la înălţime.

Idee veche de mai bine de 2.400 de ani

Istoric vrobind, grădinile sus - pendate au fost create în jurul anului 600 î.H., la ordinul Regelui Babilonului, Nabucodonosor al II-lea. Legenda spune că acestea au fost comandate pentru tânăra lui soţie, Amytis, ca să-i reamintească de ţara ei de baştină dintre dealurile Persiei. Acestea erau de fapt dispuse în trepte, ca o scară uriaşă, concepute astfel încât diferenţa de înălţime dintre ul - tima terasă şi nivelul pământului să ajungă la 40 de metri.

Nabucodonosor a ordonat ca pe aceste terase să fie plantaţi arbori şi flori din toate soiurile posibile, iar apa necesară era asigurată printr-un sistem de irigare foarte bine pus la punct.

BENEFICII

De ce sunt bune terasele înierbate

reduc efectul de seră, combat poluarea prin absorbţia emisiilor de dioxid de carbon şi producerea de oxigen în urma fotosintezei plantelor; 
măresc durata de viaţă a unui acoperiş;
oferă un spaţiu de socializare şi recreere;
izolează termic: temperatura în locuinţele cu acoperiş înierbat nu creşte peste 26 de grade Celsius vara (când o astfel de terasă ar ajunge în mod normal la 70 de grade C - n.r.), dar nici nu scade sub 4 grade Celsius iarna;
pământul din aceste grădini absoarbe apa de ploaie, folosind şi uzând mai puţin sistemul de canalizare al oraşului;
devin mini–biotopuri, aceste grădini ajung să fie un refugiu pentru păsările din oraş.

PENSIONAR ÎN REŞIŢA
 
Zarzavaturile lui nea Andrei

Varianta de criză a teraselor înierbate sunt grădinile de jardinieră. Proprietarii nu mai trebuie să cheltuiască pentru izolarea întregului planşeu, ci doar să cumpere jardiniere, bidoane sau ghivece, pe care le umplu cu plante.

Pensionarul Andrei Zăicăreanu şi-a construit, pe Aleea Roman, în Reşiţa, propria grădină de legume şi zarzavaturi pe terasa-acoperiş a unui bloc cu 10 etaje. Iniţial, a fost un demers împotriva plictiselii: a vrut să-şi umple timpul într-un mod plăcut şi util. A început să cultive, în răsaduri şi ghivece, de la plante ornamentale, la legume şi zarzavaturi.

Cu timpul, a amenajat şi un grătar. Acoperişul a devenit un loc de rendez-vous pentru colocatari aproape în fiecare weekend.