Gratuitatea ştirilor online, o oportunitate ameninţată de criză

Potrivit unor informaţii furnizate de Apple, compania care asigură platforma online a publicaţiei, taxarea cititorilor ar putea începe chiar de pe 27 ianuarie. De asemenea, circulă zvonuri şi cu privire la intenţiile lui Sulzberger de a încheia un nou parteneriat în vederea îmbunătăţirii conţinutului editorial, astfel încât cititorii să simtă că decizia este echitabilă.

Trei strategii, nicio hotărâre

Conducerea a avut în vedere trei tipuri de strategii pentru taxarea cititorilor de pe site. Prima este cea tradiţională, după modelul "The Wall Street Journal", în care anumite părţi ale site-ului puteau fi accesate gratuit, iar altele numai pe bază de înregistrare. O a doua opţiune este aceea a contorizării ştirilor, în timp ce ultima, bazată pe privilegii acordate utilizatorilor, a fost abandonată din start, întrucât a fost considerată prea costisitoare şi greoaie.

Board-ul de la "New York Times" a decis, de asemenea, să respingă parteneriatul cu Journalism Online şi nu a cedat tentaţiei de a coopta în echipă editori de la publicaţiile rivale, astfel încât ziarul să primească o bună indexare atât pe Google, cât şi pe alţi aggregatori.

Greşeală „monumentală”

Hotărârea ca "Times" să treacă în variantă plătită este considerată "monumentală" şi culminează cu un an de dezbateri aprinse în acest sens. În favoarea taxării cititorilor au fost senior editorul Bill Keller şi directorul managerial Jill Abramson. În schimb, Martin Nisenholtz, responsabilul cu divizia online a publicaţiei şi fostul director editorial Jon Landman, care, până de curând, a ocupat funcţia de content manager la www.nytimes.com, s-au declarat în favoarea menţinerii accesării gratuite a ştirilor.

Argumentul lor a fost acela că nytimes.com s-a dezvoltat ca un ziar de limba engleză de importanţă globală, cu un număr impresionant de cititori unici - 20 de milioane - şi cu un real potenţial de câştig din publicitate, pe măsură ce acest domeniu va ajunge la maturitate.

Şi nu este nimic exagerat în aceste justificări, întrucât, în timp ce alte publicaţii au dispărut la scurt timp după trecerea în variantă online, "The New York Times" nu numai că s-a menţinut pe linia de plutire, dar a atras chiar mai mulţi cititori unici. Astfel, spune Nisenholtz, dacă s-ar trece la varianta plătită, unul dintre efecte ar putea fi acela al scăderii numărului de accesări şi, totodată, al reducerii câştigurilor din publicitate.

În România e chiar mai rău

Când s-a anunţat că omenirea se va confrunta cu una dintre cele mai mari crize financiare, în România vestea a prins mai greu, neîncrederea domnind până când am simţit efectele pe pielea noastră. La fel a fost şi pe piaţa media.

Primul care a dat semne de criză, a fost trustul Realitatea-Caţavencu. În vara anului trecut, patronul Sorin Ovidiu Vîntu anunţa că „ideea falimentului îl sperie” şi aplica reduceri masive de personal. Criza s-a adâncit, „Cotidianul”, una din publicaţiile trustului a renunţat la vatianta tipărită, iar SOV a anunţat, la începutul acestei luni, că îşi vinde revistele.

Ianuarie a venit ca o molimă printre cotidienele româneşti. "Ziua" şi "Gardianul", două publicaţii cu tradiţie, au anunţat dispariţia de pe tarabe şi din chioşcurile de ziare şi continuarea numai în variantă online, cel puţin „până la echilibrarea balanţei financiare”.

La finalul lui 2008, GfK România a publicat un studiu cu privire la disponibilitatea cititorilor de a plăti pentru a accesa ştirile online. 80% dintre repondenţii din 17 ţări europene şi SUA îşi doresc în continuare acces gratuit la conţinutul online, iar o treime din totalul participanţilor cred că informaţiile de pe Internet trebuie să fie gratuite şi neînsoţite de publicitate.

Cei mai deschişi către o astfel de măsură sunt bloggerii şi perosanele care preferă să facă plăţi prin Internet sau să acceseze site-urile cu filme pentru adulţi.