Grecii petrec de toţi banii

Chiar dacă bonusurile au fost desfiinţate definitiv în ultimii doi ani şi efectele crizei sunt mai vizibile ca oricând, tânăra frecventează la fel de des cluburile, restaurantele şi magazinele. Adesea o însoţeşte şi prietena ei, Nicky Damianou, care nu are în prezent un loc de muncă, dar dispune lunar de 700 de euro, sumă obţinută de la părinţi şi din meditaţii. “Mă descurc destul de greu, aproape la limită, dar asta nu înseamnă că nu mai ies în oraş sau la cumpărături, chiar dacă nu se întâmplă foarte des”.

Statul, angajator prietenos

Munca facilă de la stat nu este pe lista tinerei generaţii, dar asta nu înseamnă că nu face cu ochiul. Şi este greu să nu se întâmple asta, în condiţiile în care statul pare a fi cel mai îngăduitor angajator din lume. “Sora mea lucrează la stat. Programul începe la 8.00, dar ea nu se duce înainte de 10.00 şi se întoarce la 14.00. Nu-i tentant?”, zâmbeşte Nicky.

Pentru Gabi, situaţia este aproape frustrantă, mai ales atunci când este vară şi are treburi de rezolvat la primărie. Odată ajunsă acolo, află invariabil că toată lumea a plecat cu o oră mai devreme din cauza căldurii. “La privat n-ai putea folosi niciodată asta ca pretext”, susţine ea. Tuşa finală este asta: “Toţi grecii înjură statul şi toţi îşi doresc să lucreze pentru el”.

Tinerele au mai descoperit un atribut grecesc pe care ar vrea să-l schimbe: aruncarea responsabilităţilor pe umerii altora. “Compania noastră ilustrează perfect imaginea societăţii greceşti, mai ales când ai nevoie de ceva. Nimeni nu ştie ce atribuţii are. Ai nevoie de ceva? Te pasează de la unul la altul până se lămureşte cine trebuie să se ocupe”, povesteşte Gabi.