Reţeta: 74,2% comunişti
„Toate instituţiile se prăbuşiseră. Principala mea sarcină era să le redau autoritatea. Cauzele situaţiei de acum sunt similare - pierderea gravă a autorităţii instituţiilor. Guvernul Boc 2 a dat peste cap ierarhiile, aşa că este nevoie de un guvern legitim care să readucă ţara pe linia de plutire. Reabilitarea acestor instituţii nu se poate face decât de la capul guvernului”, consideră Petre Roman. Cercetătorul Raluca Grosescu, de la Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului în România (IICCR), publică, în cartea „De ce trebuie condamnat comunismul”, o caracterizare a guvernului născut în haosul din 1989. Într-un procent matematic, la rece, reiese că 74,2% din componenţa noului executiv era „colorată” de foşti membri ai nomenclaturii. Sunt identificate patru categorii de personaje care-şi împărţeau scaunele.
„Din 31 de miniştri, 23 ocupaseră înainte de 1989 posturi de responsabilitate în structurile partidului sau ale statului comunist. 7 din 31 de miniştri ai guvernului provizoriu făcuseră parte din Comitetul Central al PCR, în timp ce 8 fuseseră deputaţi în Marea Adunare Naţională”, scrie Grosescu.
Roman spune însă că, în afară de conducerile ministerelor militare - Apărare şi Interne -, „numite politic”, grosul guvernului era format din specialişti respectaţi pe care i-a găsit după ce-a întrebat în stânga şi-n dreapta.
DISTRIBUŢIA
Tehnocraţi smulşi din frontul luptei socialiste
Se pare că soluţia „tehnocraţilor pe timp de criză” era la modă şi în perioada Revoluţiei. Nu fără a lăsa loc de interpretare, însă. Cei mai numeroşi în guvernul nou format erau „tehnocraţii celei de-a doua generaţii de elite comuniste”, după cum îi identifică Raluca Grosescu. Aceştia avuseseră roluri de decizie în comunism, însă nu fuseseră activişti. Printre ei se numărau Nicolae Ştefan, Adrian Georgescu, Gheorghe Caranfil, Ioan Cheşa, Victor Murea, Nicolae M. Nicolae, Corneliu Burada, Dan Enăchescu sau Sergiu Celac. Acesta din urmă nu ocupase niciodată până atunci vreo funcţie executivă. Fusese însă traducătorul oficial al preşedinţiei şi, în noul guvern, a fost numit la Afaceri Externe.
O a doua categorie de miniştri era cea a tehnocraţilor care urmaseră şi o carieră în partid şi care îşi păstraseră aceste funcţii până în 1989: Teofil Pop, Nicolae Dicu, Stelian Pintilie sau Ioan Folea. În cea de-a treia categorie identificată de cercetătorul IICCR erau comuniştii „proscrişi” din perioada optzecistă, cadre de partid marginalizate de Nicolae Ceauşescu. Printre ei, Nicolae Militaru, Constantin Popescu, Mircea Angelescu sau Mihail Drăgănescu. Militaru şi Drăgănescu avuseseră şi funcţii înalte în aparatul dictatorului, ceilalţi fiind cunoscuţi mai degrabă pentru rolurile avute în organizaţii de tineret comuniste. Numele unui Victor Atanasie Stănculescu, la Apărare, sau al unui Mihai Chiţac, la Interne, se regăsesc în ultima categorie a guvernului-mamut. Aceasta este reprezentată de cei care au avut o implicare directă în represaliile din decembrie 1989.
Mai rămăsese loc şi de câţiva opozanţi recunoscuţi ai fostului regim. „Ei erau însă puţin numeroşi, iar ministerele pe care le conduceau nu aveau importanţă strategică sau economică. Toate ministerele-cheie ale statului erau concentrate sub direcţia foştilor membri ai nomenclaturii : Interne, Apărare, Afaceri Externe, Economie, Justiţie, Petrol, Industrie Grea, Transporturi, Poştă şi Telecomunicaţii. Bazându-se oficial pe reputaţia de tehnocrat, aceste numiri au ajutat fosta nomenclatură să recupereze un anumit capital politic şi să evite o schimbare radicală la nivelul compoziţiei elitelor executive ale statului”, mai notează Raluca Grosescu.
CITIŢI ŞI:
Preşedintele Băsescu şi-a comandat guvern la Croitoru
Contestaţia „Johannis”, la mâna lui Geoană
UDMR îşi cere preţul stabilităţii politice
Agent electoral pentru Crin
Analiştii economici îl creditează pe Croitoru
Carmen Johannis, sfetnicul din umbră
EDITORIALUL EVZ: Antipoliticianul
RODICA CULCER: Tehnocraţi şi politruci
SENATUL EVZ: Hermina din Hermannstadt
Spune-ţi părerea!
Nici un mesaj postat până acum