HOROSCOP URANIA, săptămâna 17-23 iunie

Acesta este articolul scris de către domnul inginer Adrian Cotrobescu și prezentat la Congresul Asociației Astrologilor Români (AAR) din 2008.
Aici se arată de ce astrologia va dispărea în viitorul apropiat.



Astrologia, un vis frumos

de ing. Adrian Cotrobescu




Acum cu aproape o sută de ani în urmă, la un mare congres de biologie, un mare om de știință vestit pentru concizia și exactitatea sa, a fost invitat să țină o conferință. Studiile sale în domeniul celulei și deschiderile către analiza genomului erau deosebite și suscitau mult interes. Când a venit momentul atât de mult așteptat, savantul s-a urcat la tribună și a spus: \"asta e tot\". După care a plecat. Publicul spectator a rămas complet nedumerit, iar organizatorii au alergat repede după el. \"Maestre, i-au spus, a fost bine, dar prea concis. Oamenii ar dori să mai elaborați puțin prezentarea\". Savantul a acceptat invitația unei noi conferințe a doua zi. Toată lumea aștepta cu sufletul la gură conferința. Savantul s-a urcat la tribună, și-a dres vocea, a privit în stânga și în dreapta, a desfăcut larg mâinile și a rostit: \"Asta e tot ceea ce am avut de spus\".

Desigur, savantul se referea la articolele deja apărute, la studiile deja publicate, la prelegerile de la cursurile universitare, la seminariile deja avute. La fel voi proceda și eu, dar cu o cu totul altă conotație. Asta e tot ceea ce am avut de spus despre astrologie și tot ceea ce a avut astrologia de spus.

Poate, înainte de a face afirmația: \"acum este timpul să mergem mai departe\", ar fi nevoie de o explicație. Atunci să privim cele două capete ale astrologiei, momentul de început și momentul de sfârșit al ei și veți înțelege. Pentru a realiza asta vom fi nevoiți să facem o scurtă incursiune în istorie și în antropologie, întrucât Astrologia nu poate fi ruptă din acest context.

MOMENTUL DE ÎNCEPUT

Toată lumea din această comunitate este de acord cu faptul că Astrologia și-a avut originile în Chaldeea, o zonă din nordul vechii Mesopotamii. Aici au fost descoperite sute de mii de tăblițe de lut extrem de vechi care cuprind diferite calcule și operații matematice. Erau tabele de calcul: tabele de ridicare la pătrat și la cub, de rădăcini pătratice și cubice, de relații exponențiale și logaritmice. Dovezile arheologice indică fără tăgadă faptul că ei cunoșteau relația lui Pitagora - cu peste 1000 de ani înaintea acestuia. Sumerienii sunt considerați inventatorii algebrei; au studiat ecuațiile de gradul întâi și doi ajungând să formuleze o teorie a numerelor. Ulterior, babilonienii din epoca 2200-2000 î.Cr. cunoșteau formula suprafeței figurilor plane, știau să măsoare volumul corpurilor (cilindru, trunchi de con, piramidă) și altele.

Când ne referim la astronomie, ei puteau să deosebească o stea de o planetă, și știau să determine solstițiile și echinocțiile. Au realizat primii împărțirea eclipticii în 12 semne zodiacale și au întocmit, tot primii, chiar din mileniul I î.Cr. o hartă a bolții cerești, notând cu o exactitate uimitoare pentru acele vremuri orbitele, conjuncțiile și elipsele principalelor planete. Nu are rost să mai discutăm despre determinarea exactă a duratelor sinodice de revoluție ale celor cinci planete cunoscute în vechime, vizibile cu ochiul liber, despre gruparea stelelor în constelații și toate celelalte prea bine cunoscute. Dezvoltarea incredibil de rapidă și de coerentă a matematicii, a astronomiei și a altor științe, prezența primului tratat de astrologie scris pe vremea regelui Sargon I (2334-2279 î.Cr.), colecția de cataloage și hărți ale stelelor, relatările istoricilor și multe alte dovezi conduc la o concluzie unică: Astrologia a început în Sumer. Aici parafrazez titlul cărții orientalistului american S.N. Kramer: Istoria începe la Sumer. Puternica dezvoltare, mărimea imperiului, bazele economice bine puse la punct, mărimea armatei, comerțul și alte mărunțișuri care interesează studiile actuale de istoria culturii și civilizației l-au determinat pe cunoscutul orientalist să dea acel nume studiului său. În ceea ce ne privește, când discutăm despre astrologie, situația este și nu este așa.

Pentru a putea stabili cu exactitate momentul de început voi fi nevoit să fac o incursiune în Istorie, să corectez unele date eronate și să fac lumină în altele neclare. Vă atrag atenția că Istoria nu arată chiar așa cum își imaginează istoricii și nu este singurul lucru care este altfel decât se crede.

Ne aflăm în jurul anului 6100 î.Cr. O ramură a triburilor trace locuia pe un areal cuprins în actualul teritoriu al Turkmenistanului. De mai multă vreme o mulțime de triburi și populații indo-europene migrau, năvăleau și jefuiau. Sub această presiune, o familie din cadrul triburilor trace au decis că se apropie momentul să pornească din nou la drum spre sud. Au pornit de-a lungul Mării Caspice, apoi au traversat Podișul Iranian, pentru a se stabili între Tigru și Eufrat. Nu putem face afirmația că ele au migrat întrucât popoarele trace nu aveau condiție de popor migrator. Ele erau mânate de o năzuință, evident neclară lor în acel moment, dar care îi împingea spre realizarea menirii lor. Deplasarea a fost făcută în două etape. Prima etapă, ce a implicat un grup minor, s-a petrecut în jurul anului 6100 î.Cr. și a doua etapă, cea masivă, în jurul anului 4200 î.Cr.

Primul grup poate fi numit proto-chaldeeni și el s-a așezat în partea de nord, iar al doilea grup poate fi numit proto-sumerieni, el așezându-se în partea de sud a ceea ce va deveni Mesopotamia.

Destul de curând, grupuri de nomazi venind din deșertul Siriei și vorbind o limbă semitică, akkadiana, au început să intre în teritoriile de la nord de Sumer. Către mileniul al III-lea î.Cr., sub conducătorul devenit legendar, Sargon I, akkadienii și-au impus supremația asupra cetăților sumeriene. De acum încolo se poate discuta despre statul akkadiano-babilonean și asta e treaba istoriei și nu a noastră. Noi suntem interesați să aflăm ce s-a întâmplat mai înainte.

Căsătoriile mixte ale primului lot de traci, cu populația autohtonă au condus la apariția unor copii deosebiți de valoroși. A rezultat un mixaj care nu mai păstra nici componentele structurale trace și nici pe cele autohtone. Pentru înțelegere vom face o comparație cu o reacție chimică prin care S și Fe au condus la FeS, care nu mai au calitățile nici ale Fe și nici ale S; este cu totul altceva. Astfel s-a ajuns la populația chaldeeană. Aceasta a preferat să rămână pe teritoriul pe care, după mii de ani, fiul lui Sargon II, Sanherib (704-681 î.Cr.) va construi noua capitală a imperiului asirian Ninive, după ce a distrus Babilonul.

Poporul chaldean, datorită construcției particulare, avea acces la ceea ce astăzi am putea denumi halucinații în stare de veghe. Aceasta stare halucinatorie s-a declanșat prin 5000 î.Cr. și a luat sfârșit prin 4000 î.Cr. În tot acest interval de timp, mai evident în ultima sa sută de ani, a fost recepționată, ca un calup, toată baza \"teoretică\" care va sta la temelia astrologiei. Prin urmare, exprimări pe care le-am utilizat și eu, de forma: \"astrologia este la fel de veche precum lumea\" reprezintă o simplă metaforă. Evident că au mai trecut câteva sute de ani până când informațiile recepționate pe această cale au fost clarificate, au fost înțelese, s-a trecut la aplicația lor practică. Nu uitați faptul că nu se poate vorbi despre astrologie în lipsa unor calcule matematice - deci trebuia inventată matematica. Acest calup, de o deosebită complexitate, conținea, printre altele, și informații detaliate referitoare la matematică. Astfel devine ușor de explicat acel fapt considerat absolut surprinzător de către istorici, referitor la progresele înregistrate de știința mesopotamiană în domeniul matematicilor.

Din căsătoriile mixte ale celui de al doilea lot de traci, cu populația autohtonă au rezultat copii la fel de valoroși ca în primul caz, deși valoarea se repercuta în alte direcții. Copiii rezultați în urma acestor căsătorii mixte vor fi cunoscuți în istorie ca sumerieni. Istoricii au remarcat faptul că limba sumeriană nu este semitică și nu se lasă explicată prin nici-o altă familie lingvistică cunoscută, dar nu știau cauza. Acum cauza devine evidentă: la baza construcției ei a stat un dialect trac. Dacă primul grup a avut o traiectorie, să-i spunem mai mult celestă, al doilea grup a urmărit o implementare terestră. El a pus bazele unei religii naturiste și, fapt deosebit de important, a blocat apariția unui sistem de credințe bazate pe totemuri, animism sau zoolatrie cum se va manifesta în Egiptul antic. Zeul vegetației, al ploii, marea zeiță a fecundității și fertilității și alții au ajuns să fie venerați în fiecare stat-oraș. Nu concretizarea unor credințe în zei era obiectivul lor, cât îndrumarea populației spre natură și binefacerile ei. Astfel a fost pusă temelia terapiilor naturiste bazate pe examenul clinic al bolnavului, pe modul de preparare și administrare al medicamentelor, pe cataplasme, loțiuni și pansamente, pe întreținerea stării de sănătate. Vraciul și medicul își aveau fiecare concepția și metoda sa, foarte bine distincte fiecare, și nici unul dintre ei nu voia să se substituie celuilalt, sau să fie confundat cu celălalt. Pe baza ajutorului oferit de traci și a direcției naturiste concrete ca filosofie de viață s-a ajuns ca la sfârșitul mileniului al III-lea să se realizeze prima corporație de vindecători a căror faimă avea să se răspândească rapid în tot Orientul Apropiat. Apoi, pe măsura ce statul sumerian capătă stabilitate, este realizată, printre altele, diviziunea în clase sociale. Acesta era un obiectiv cu bătaie lungă menit să favorizeze peste aproape două mii de ani populația chaldeană integrând-o în siguranță în societatea babiloniană atât de amestecată. Acesta este momentul în care Strabon va aminti despre \"casta sau colonia de filosofi băștinași care se numesc chaldeeni și care se ocupa în primul rând de astronomie; unii dintre ei și-au făcut meserie din a compune horoscopul\". Acțiunea reprezenta și un obiectiv de protejare a chaldeenilor și un obiectiv de păstrare neștirbită a valorilor ei. Era riscul ca în urma aparițiilor atâtor religii (fiecare cetate avea un zeu protector), a atâtor temple și ritualuri, ea să fie deturnată de la misiunea sa. Între cele două urmașe ale tribului trac va exista o permanentă conlucrare, fiecare căutând să o protejeze pe cealaltă și să o ajute să-și îndeplinească menirea.

O forma de conlucrare o reprezintă realizarea sistemului de bază de numerație. Istoria înregistrează faptul că babilonienii l-au preluat de la sumerieni, dar nu aceștia sunt tocmai realizatorii lui. O serie de pelerini chaldeeni au adus rând pe rând cunoștintele necesare și informațiile despre \"cum se face\" ce au fost numai prelucrate și concretizate de sumerieni. Deși aceștia pun bazele sistemului hexagesimal, acesta nu reprezenta o importanță atât de mare pentru ei, cât era singurul util astrologiei și calcului pe cerc.

Prin urmare, este cazul să ne corectăm greșeala de a privi la situații, la evenimente istorice, la antropologie, religie și la altele cu ochii de acum, înrobiți concepțiilor și obișnuințelor de acum. Gândiți-vă la faptul că cea mai mare realizare a mileniului VII î.Cr. a fost domesticirea caprei și a oii, iar a mileniului al V-lea î.Cr. a încă 3 varietăți de oi. Abia la începutul mileniului al VI-lea î.Cr. în Orientul Apropiat s-a cultivat grâul ca primă plantă cultivată cu intenție depășindu-se astfel epoca de vânător-culegător. Domesticirea dromaderului a fost contemporană cu vârful dezvoltării algebrei (în mileniul II), iar mesopotamienii au pus întâi bazele geometriei și abia apoi au domesticit cămila (la începutul mileniului I î.Cr.). Ar fi bine să vă readuceți în memorie și periodizarea istorică: neoliticul timpuriu aprox. 8500-5200 î.Cr., neoliticul mijlociu (aprox. 5200-4500 î.Cr.), neoliticul târziu (4500-3000 î.Cr.), bineînțeles cu unele variațiuni de la teritoriu la altul. Până în acest moment omenirea a fost în epoca pietrei șlefuite, a olăritului, a podoabelor și a armelor cu vârf de silex, iar epoca bronzului începe abia cu 2500 î.Cr. Observați discrepanța ? Mai trebuie să amintim și despre efectele zdrobitoare la nivelul populației ale acelui cataclism diluvian, care a avut loc în jurul anului 3600 î.Cr., ce a devastat zona văilor joase ale Mesopotamiei, lăsând un strat de mâl gros de 3 m pe o suprafață de 600 km pe 150 km pentru a avea o imagine exactă.

În concluzie, astrologia a apărut în anul 4.000 î.Cr. prin contribuția fundamentală a tracilor și a devenit lucrativă în anul 3.000 î.Cr. Fără o intervenție exterioară nu ar fi fost posibil ca într-o perioadă când omul era atât de primitiv, cu o gândire plină de spaime și superstiții, ori ingrijorat pentru hrana zilei de mâine, el să se preocupe mai mult de bazele matematicii și de astronomie, decât de agricultură ori de domesticirea unui animal care îi asigura un mijloc de transport eficient pe distanțe lungi. Istoria civilizației a început la Sumer, dar istoria culturii și a credinței este cu mult mai veche.

CUM A FOST POSIBIL

Acum să răspundem la întrebarea: cum a fost posibilă acea halucinație în stare de veghe. Pentru a răspunde la o astfel de întrebare trebuie să depășim opinia actuală asupra modului în care e văzut complexul uman: un trup condus de creier ca un computer performant în viziunea oamenilor de știință sau trup, suflet, spirit, triada omului de rând. Fără a intra în amănunte asupra acestei construcții și a modului în care a evoluat ea, trebuie numai să amintesc că la nivelul mileniului 5 î.Cr. existau doar 2 popoare care posedau spirit. Unul este cel al tracilor și al doilea al chinezilor. Deși afirm că ambele aveau spirit, cele 2 sunt net diferite ca proveniență și structură. Aici ne lovim de o barieră de limbaj datorită absenței termenilor lingvistici necesari.

În urma căsătoriilor mixte realizate de cele 2 valuri succesive de traci, s-a reușit altoirea spiritului trac pe un teren fertil dat de populația autohtonă. Spun \"fertil\" nu pentru că trupul tracilor nu era bun, ci în sensul că acele populații autohtone erau puternic ancorate în această lume, erau suficient de primitive pentru a primi altoiul și suficient de viguroase pentru a-l susține. S-a realizat astfel o reușită coborâre a elementului de spirit în lumea materială. Dar spiritul singur nu era suficient, mai ales că se urmărea accesarea de informații dintr-o zonă destul de ocultă. Mai era nevoie de o procedură prin care să se realizeze o colaborare între mai multe persoane, prin care fiecare transmitea un ceva anume - având în vedere vechimea construcției e greu de precizat ce anume -, care realiza o construcție asemănătoare cu o oglindă parabolică. Persoana aflată în focarul acestei oglinzi reușea astfel să prindă \"acel semnal\" amplificat care o transpunea într-o stare specifică căreia i-am spune acum halucinație în stare de veghe. Acestei proceduri nu i se poate spune ritual, întrucât nu era executată într-un spațiu dotat cu o anumită sacralitate - să-i spunem așa, deși nu era perioada sacrului-, nu apela la gesturi ritualice, la incantații sau alte asemenea. Pentru ca procedura să fie eficientă era nevoie ca grupul de persoane să fie plasat la o distanță relativ mare, între 100 m și 2 km, să stea pur și simplu într-un fel de meditație și ea trebuia executată timp de 3 zile cu ocazia echinocțiilor (nu și al solstițiilor). Au trecut câteva sute de ani până când oamenii \"s-au prins\" care este așezarea favorabilă, care sunt zilele favorabile și cum să-și completeze unul altuia informațiile primite.

Având în vedere cele deja prezentate, devine ușor de înțeles de ce mesopotamienii considerau știința ca un dar al zeilor, ca o revelație divină - pe care omul n-avea nici voie, nici nevoie de a o aprofunda, limitându-se să o constate. Este foarte distractivă părerea istoricilor care sunt de acord ca o astfel de opinie, limitată prin imperativele ideologice religioase, ducea inevitabil la un progres lent. Păi dacă este așa, cum a fost posibil progresul extrem de rapid de la începutul mileniului 3 î.Cr., chiar neverosimil, în condițiile dure ale războaielor permanente și al consecințelor potopului. Sutele de temple și miile de zei aveau deja peste o mie de ani de existență și ele ar fi trebuit, urmând aceeași logică, să blocheze dezvoltarea științifică chiar din fașă. Este bine să fim mai atenți când preluam opinii nefondate din partea unora, fie ei istorici, filosofi sau oameni de știință.

DE CE FUNCȚIONEAZĂ ASTROLOGIA

În ultimile sute de ani, savanții și profanii au ignorat, au privit cu neîncredere ori s-au plasat pe poziții adverse față de astrologie. Rând pe rând ea a fost considerată drept o recrudescență a superstițiilor, o aspirație intelectuală spre miraculos, o metodă obscură prin care șarlatanii pot profita de naivi, dovada crizei societății sau un sistem de credințe care se opune preceptelor biblice. În fața atâtor atacuri, astrologia a rămas pe aceeași poziție neștirbită. Marea ei realizare a fost că ea a funcționat foarte bine de câteva mii de ani și nimeni nu avea o explicație coerentă asupra acestui fapt. În cele ce vor urma, vom da o mână de ajutor și psihologiei.

Veți fi foarte uimiți când veți auzi de ce astrologia a funcționat cu brio mii de ani, în ciuda lipsei de explicații științifice și a unei certificări astronomice riguroase. Pentru început trebuie să remarcăm două elemente distincte, ambele legate de acel calup despre care am amintit, ce a fost transmis începând cu 5000 î.Cr.

Primul element se referă la faptul că diverse elemente de comportament, atitudine, aptitudini, trăsături de caracter pe care le-a avut omul de-a lungul istoriei sale au fost în cea mai mare parte împrumutate dintr-o lume \"frățească\". Ca metodologie, acest împrumut a început în mileniul 4 î.Cr. sub forma unui Fenomen, scris cu \"F\" mare, printr-o intervenție facilitată de emisari ai Domnului. Calupul, alimentat din acea lume a rămas rezident în spațiul nostru mii de ani și a emis permanent ceva, care traductibil în limbajul nostru, ar fi pictograme. Acest transfer a afectat permanent întreaga populație a globului. Practic, până în secolul al XVII-lea d.Cr., cea mai mare parte a omenirii funcționa pe bază de Fenomen relativ la acele pictograme. Ei nu aveau ceea ce astăzi am denumi aptitudini, ci fenomene de aptitudini, nu aveau comportamente, conduite, ci fenomene comportamentale și de conduită, sinele era într-un stadiu incipient, dar provenit prin reflectarea a ceva arhaic și nu prin construcție proprie, conștientul era înlocuit de fenomene de conștiență ș.a.m.d.

Al doilea element se referă la niște funcții matematice ce legau \"pictogramele\" în cadrul aceluiași calup. În starea specială despre care am vorbit, chaldeenii recepționau aceste imagini, \"cu ochii minții\" i-am spune astăzi, iar funcțiile matematice pătrundeau în subconștient. Evident este o prezentare simplistă, întrucât construcția oamenilor a evoluat și s-a modificat permanent, în acea vreme omul neavând subconștient, ci altceva. Chaldeenii, apoi babilonienii fiind singurii care au reușit să posede, tot prin intermediul acelui calup, și cheile necesare pentru descifrarea fenomenului. Astfel a devenit astrologia funcțională. Revenind la acel împrumut, se constată că el a urmat o curbă ascendentă logaritmică de-a lungul mileniilor până în secolul XVII, după care a urmat o scădere din ce în ce mai vertiginoasă care urmează să atingă nivelul 0 prin 2300 d.Cr. Dar Astrologia își va incheia misiunea mult mai repede.

Se poate pune întrebarea: de ce tocmai 12 zodii și nu 13 cum s-a încercat în ultima sută de ani sau o altă cifră. Cifra de 12 a provenit din divergența calupului, la intrarea în zona noastră de existență. Aceasta divergență a fost realizată prin dizlocarea unor părți din el sub efectul interferenței cu alți 4 \"radicali chimici\" (aceasta este singura echivalare) ce au fost numiți ulterior Cald, Rece, Umed, Uscat, aflați pe 3 nivele de excitare. Prin urmare, aceste denumiri nu reprezintă niște calități de bază ale elementelor, așa cum s-a încetățenit, ci era vorba numai de o exprimare pe înțelesul oamenilor. În realitate, este vorba despre niște \"radicali chimici\" prezenți în spațiul fizic, cu proveniență dintr-o lume magică. Nu este momentul să intrăm în amănunte despre anumite suprapuneri ale unor lumi magice peste lumea fizică așa cum o înțelegem astăzi.

Se mai poate pune întrebarea: de ce a fost nevoie de astrologie? Răspunsul este deosebit de complex întrucât implică elemente diferite. De pildă, dacă cineva ar fi urmărit de-a lungul istoriei modul în care omul putea să obțină informații, ar fi constatat faptul că el nu prea posedă nici-o capacitate. El nu avea capacitatea de a recepționa mesaje, nu avea cu ce să le prelucreze, nu avea intenția să o facă, nu avea motivații, într-un cuvânt nu avea nimic. Câștigarea acestor capacități nu înseamnă automat că el le poate decodifica, le poate asimila, le poate înțelege. Este o deosebire majora între a citi, de exemplu, o lecție din manualul de fizică și a înțelege fenomenele care se petrec și consecințele ce decurg. Asta înseamnă că, din păcate, omul nu poate înțelege și aplica corect o informație decât la ceasul potrivit pentru rodirea ei. Acest moment depinde însă atât de conjuncturi și evenimente exterioare (sociale, de cultură și civilizație, de ritmuri cosmice, de agresiuni malefice despre care nu am amintit nimic), cât și de efortul cerebral, intelectual, volitiv, personal. În toate acestea s-a implicat cu brio astrologia. Altă componentă a răspunsului este legată de karmă. Opozițiile și cuadraturile indicate de astrologie, celelalte elemente implicate în studiul karmei ofereau și o măsură a numărului de lecții învățate în viețile anterioare, de realizare a misiunii în viață. Asta este echivalent cu creșterea înțelepciunii și a gradului de spiritualizare, dar este vorba numai de o echivalare, întrucât karma nu are legătură cu spiritualizarea. O altă componentă a răspunsului, dar nu ultima, este cea de utilizare a astrologiei cu efect educațional pentru persoanele atee. Structura componentă a acestora le împiedică să se îndrepte spre credință indiferent de puterea de convingere a unora sau de exemplul practic al altora. Singura soluție era ca ei să verifice personal răspunsurile oferite de astrologie pe un număr mare de cazuri, să fie intrigați, să li se zdruncine certitudinile științifice, să se reușească introducerea în mintea lor a conceptului: mai este și altceva posibil decât ceea ce se măsoară, ce se vede și se pipăie.

INFLUENȚA PLANETELOR

Prin intermediul astrologiei se obțineau până acum informații despre aceste împrumuturi care au făcut parte constitutivă din om - deși termenul umanoid este mai potrivit, mai avem până la titulatura de om. Deci, chiar de la începuturile sale, astrologia nu vedea și nu studia trăsăturile și soarta omului. Nici nu avea cum să vadă omul până la venirea lui Iisus care l-a \"activat\" ca să spunem așa, i-a dat semnalul de ieșire din adormire. De abia după intervenția în forță a Fiului lui Dumnezeu se poate vorbi despre devenirea omului. Trebuie înțeles faptul că acesta era în anul 4 d.Cr. asemănător unui computer performant, dar lipsit de orice fel de program de funcționare. Până s-a realizat Psihicul, Planul Mental etc., s-au introdus Interpretoarele de date, axiomele care stau la baza gândirii, diferite legi de funcționare la nivelul minții și altele, a durat destul timp. De aceea, s-a acceptat pentru o perioada de 16 secole, funcționarea încă cu ajutorul împrumuturilor a căror pondere a scăzut încetul cu încetul către final. Din secolul al XVII-lea omul era suficient de \"pe picioarele\" sale pentru a se putea începe și, ulterior, adică la sfârșitul secolul al XX-lea, a se realiza deconectarea sa. Ideea alarmantă legată de anul 2000 ca sfârșit al lumii indica într-adevăr un sfârșit, dar a lumii așa cum am cunoscut-o și am conceput-o până acum. Ea este profund legată de această deconectare. Evident, ea nu se realizează asemănător închiderii unui comutator, ci este ceva realizat în pași mărunți care deja a început de 8 ani. În acest moment apare o problemă. Toate acțiunile de până atunci de-a lungul istoriei sale, se executau într-un mod destul de automat, fără vreo implicare a omului. Începând cu secolul al XVII-lea a apărut, la început timid, iar în ultimile decenii din ce în ce mai stringent, necesitatea modificării opticii de viață. Din acel moment, toate acțiunile se execută și cu implicarea omului, ajungând la sfârșitul secolului al XX-lea la pondere de 50%. Toate referirile din Biblie de forma: \"Cere și ți se va da\", \"Bate și ți se va deschide\", \"Caută și vei afla\" se refereau la acest prezent neavând vreo legătură cu secolele III-IV d.Cr. când ea a fost redactată în forma actuală. Aceste referiri indică foarte clar faptul că acțiunile au finalitate numai prin activitatea comună între om și Dumnezeu. Primul trebuie să ceară, să bată, să caute conștient, cu inima deschisă, iar al doilea îi va da, îi va deschide, îl va ajuta să afle. Deși au trecut aproape 2000 de ani de când a fost scrisă Biblia, multe persoane nu dau vreo dovadă că au reușit să înțeleagă acest fapt. Multe au dificultăți de înțelegere, altele au dificultăți de conștientizare, altele trăiesc într-o lume de vis nereușind să-și activeze conștiința de sine, altele sunt extrem de mirate sau chiar șocate când cineva vorbește despre valoarea rugăciunii creștine, despre post și maslu, despre necesitatea faptelor bune și alte asemenea.

Prin urmare, la modul concret, nu este vorba și nu a fost niciodată vorba de fapt despre influența lui Jupiter, Saturn sau Pluton din sistemul nostru solar. Totul se reduce la un raport matematic strict și exact. Practic, s-a reușit o traducere (nu o corelare sau altceva) a unor stări personale, comportamente, evenimente etc. cu proveniența din lumea \"frățească\", în termeni matematici aplicabili poziției planetare. A fost cea mai simplă realizare. Dacă poziția planetelor nu corespundea, atunci probabil s-ar fi găsit altceva. Deci nu trebuie să tragem concluzia că sistemul solar a fost \"realizat\" pentru a facilita o astfel de traducere. Pur și simplu s-a potrivit, iar micile corecții necesare s-au realizat prin felul în care au fost \"inspirați\" astrologii în desemnarea Caselor astrologice.

LĂMURIRI

Înainte de a ne ocupa de viitorul astrologiei, să facem un scurt popas pentru a lămuri câteva neînțelegeri și a puncta câteva idei necesare ulterior.

1. Prima nelămurire este legată de poziția Bisericii față de astrologie și de caracterul magic al forțelor implicate. Având în vedere faptul legat de împrumuturi, modul în care a funcționat omul de-a lungul secolelor și noua direcție imprimată de Iisus, devine limpede de ce Biserica a avut o poziție fermă împotriva practicării astrologiei. Astrologia făcea apel la elemente străine omului și succesele sale în această practică riscau să blocheze începutul timid al dezvoltării ființei umane, începutul dezvoltării caracteristicilor umane, ar fi sufocat exprimarea inimii, a sufletului și chiar a rațiunii, proprii, de această dată, omului. De aceea nu mai este nevoie să mai apelăm la invenții \"doctrinare\" precum introducerea lui Chiron sau a altor planetoizi în ecuație, din dorința de a putea explica elementele de tip spiritual. Acestea sunt strict legate de Sfânta Treime și Credința personală.

2. Alt element care trebuie lămurit este legat de apartenența astrologiei la științele oculte, mai ales prin intermediul astromanției ca veche practică divinatorie. Astromanția nu este o precursoare a astrologiei așa cum și eu am crezut la un moment dat - și-mi fac mea culpa cu această ocazie. Astromanția este o realizare de tip european care numai a decupat anumite elemente legate de viitorul și karma omului (numită de ei destin) introducând-o în zona artelor divinatorii. Artele divinatorii au o cu totul altă proveniență, unele chiar din zone oculte; astrologia, nu.

3. Să facem și un scurt comentariu asupra acelui personaj cu aură magică numit Hermes Trismegistus. Pentru început, trebuie să facem distincția între acest personaj și legendele care l-au înconjurat. Hermes Trismegistus a trăit efectiv, dar nu în Egipt cum se presupune, ci în Chaldeea. Nu a avut nici-o legătură cu tracii sau cu descendenții acestora, chaldeenii, făcând parte dintr-un trib învecinat acestora. Deși născut în Chaldeea, mare parte din prima viață (în jurul anului 4000 î.Cr.) și-a petrecut-o în Egipt. Celelalte două vieți, prima dintre ele în jurul anului 1500 î.Cr., iar a doua în jurul lui 1100 î.Cr. și le-a petrecut în totalitate în ținutul natal din Chaldeea. Prin urmare, el nu a călcat prin Egipt decât în prima viață, însă învățătura predată de el a fost cel mai bine adunată și păstrată acolo. Învățătura a fost transmisă pe cale orală, iar alte persoane, de aceasta dată din Egiptul antic, care s-au autointitulat discipolii săi, au căutat să o adune în niște papirusuri. Când acestea au fost recuperate după niște sute de ani, toată lumea a trăit cu impresia că el și-ar fi practicat învățătura în Egipt. Acum urmează legenda croită sub acoperirea numelui său. În vremea gnosticilor, o confrerie ascunsă cu mare grijă, a redactat, între secolele al II-lea și al IV-lea, sub numele de Hermes Trismegistus, o serie de opere, propagând povestea hermetismului până în prezent. Adevărul este că scrierile colectate din Egipt erau deja modificate de intervenția doctrinară a așa numiților discipoli, și ele nu au fost decât umbrela sub care confreria respectivă și-a exprimat propriile idei. Prin urmare, din scrierile ce i-au fost atribuite doar capitolul de medicină ocultă și parțial elemente de alchimie îi aparțin cu adevărat. Restul, legat de filosofii, de creația universului și a omului, teorii ale macrocosmosului și parțial ale microcosmosului reprezintă contribuția grosieră a gnosticilor. Oricum, Hermes Trismegistus rămâne un caz special în cadrul acțiunii de ridicare a nivelului umanității.

4. Să discutăm pe scurt despre karmă. Este cu mult mai comod când discutăm despre karmă să o privim ca o sumă a erorilor din viețile anterioare. Fără a intra în alte detalii, karma trebuie privită mai concret ca o sumă a energiilor negative cuprinse în acele acțiuni. Problema este că aceste energii nu sunt cumulative pur și simplu, ci sunt grupate pe clase energetice. De exemplu, un furt este un furt, ce implică un anumit dozaj energetic negativ, indiferent că respectivul a furat o pâine sau o fabrică. Energiile nu se pot cumula în sensul că furtul a 100 de pâini sau a o mie de mașini ar putea echivala cu energia negativă implicată în cazul unei crime.

Datinile strămoșești, care în paranteză fie spus, au o proveniență foarte bună, au oferit o rezolvare, ce a a fost preluată de Biserica Ortodoxă. Este vorba despre pomană - ca datina la moartea unei persoane. Datul de pomană nu folosește persoanei decedate, ci persoanei care o face în sensul scăderii datoriilor karmice. Pomana nu are nici-o legatură cu jertfa sau ofranda practicată în vechile temple, așa cum ar putea fi tentați etnologii să gândească. În acele cazuri era vorba despre o tentativă de atragere a bunăvoinței unei zeități, mai mult sau mai puțin închipuite, iar pomana realizează efectiv o plată karmică. În aceeași grupă a plăților karmice intră și faptele bune. Pentru a nu exista nelămuriri, o faptă bună se execută față de o persoană complet străină, față de un dușman personal și, după un minut de la săvârșirea ei, se uită complet de ea. În caz contrar, se consideră că ai făcut un fel de investiție pentru viitor, ceva de forma: \"eu îți dau acum, iar tu te revanșezi la anul\", investiție care intră sub incidența legilor sociale și va fi penalizată dur din punct de vedere spiritual.

Karma cumulează energiile negative - să le spunem deocamdată așa pentru a fi înțeles - pe întreg traseul reîncarnărilor - deși traseul ăsta este mai complicat decât se crede - și este specifică acelei persoane. Totul reprezintă erorile sale proprii, și accentuez asta. Prin urmare, ce a fost obligat să facă, ce a fost constrâns să facă împotriva voinței sale de o căpetenie, un șef (mafiot, ministru, politic, ritualic, nu contează ce fel de șef), sau în diverse împrejurări de un alt om, nu afectează karma. Păcatul, așa cum este vorba românească, va cădea pe acela și Karma aceluia se va amplifica. Întrucât omul a funcționat în mare parte cu ajutorul împrumuturilor, poate apare întrebarea: de ce erorile îi sunt imputabile și suportă \"piatra de moară\" a karmei de la o viața la alta? Răspunsul este foarte simplu. Pe de o parte, un fenomen, așa cum a intrat acesta în cadrul uman, nu este bun sau rău, o energie sau o informație nu este bună sau rea, o trăsătură de caracter nu este bună sau proastă - numai noi le-am împărțit în defecte și calități, totul depinde de ceea ce alegi să faci cu ea, de propria decizie, de opțiunea liberă. Pe de altă parte, karma implică și o lege de anulare. Dacă persoana nu-și compensează toate erorile, nu va putea să facă pasul mai departe în mileniul 3. Asta revine la a spune că ciclul ei de reîncarnări va fi anulat de către karma. În două mii de ani, adică de la venirea lui Iisus, ea a avut la dispoziție multiple ocazii pentru a o lua pe drumul cel drept. A avut legile spirituale foarte clar enunțate, a avut pildele și sfaturile din Biblie, a avut experiențe personale, a avut exemple în jurul ei, a fost angrenată în evenimente din care trebuia să învețe ceva, a avut atenționările îngerilor păzitori, a avut acel tremur interior și acea chemare lăuntrică care o îndrumau în îndeplinirea menirii sale ș.a.m.d. Dacă ea a ales, mai ales în ultimile 2 vieți, să le ignore, să fie surdă la apeluri, să se avânte în obținerea de onoruri sociale și avantaje materiale - ambele indică forme de furt și conduită degradantă -, dacă nu a conștientizat cauzele reale ale stării precare în care se află și nu s-a apucat serios de treaba, asta e. Un instrument mucegăit, deformat și crăpat pe alocuri nu mai are ce căuta în vastul concert al ființelor din viitor. Acesta va fi eliminat, prin acceptul Divin ca legile de anulare ale karmei să intre în funcțiune.

5. Să mai discutăm despre o lege aplicabilă și în domeniul astrologiei, o lege pe care eu am denumit-o Legea ciclicității în spirală. Ea este răspunzatoare de faptul că o cauză îndepărtată poate avea efect acum. Reamintesc faptul că începând cu secolul al XVII-lea, harta nativă reprezintă o structură-cadru legată de trecutul omului, de realizările, acumulările și greșelile cumulate în alte vieți. Prin tranzite se înscriau potențialitățile care se puteau sau nu concretiza în decursul acelei vieți. Este vorba despre o evoluție în timp, în care, rând pe rând, fiecare este pus în fața unor factori, evenimente, conjuncturi sociale menite să provoace niște răspunsuri, bune sau mai puțin bune, să determine apariția de decizii, să funcționeze ca lecții de viață, să compenseze erorile Karmice, să îmbogățească spiritualitatea dacă omul este mai întâi dispus să-și preia, apoi să-și rezolve menirea și rolul în acea viața și multe altele. Suma tuturor răspunsurilor și soluțiilor adoptate va constitui harta nativă a subiectului la viitoarea reîncarnare. Dacă în acel moment, ca și în acesta, nativul nu învață nimic, își bate joc de propria viața, se ambiționează în orgolii prostești sau în decizii stupide, să nu se mire data viitoare când revine pe Terra, de poziția disonantă și efectele dure pe care le suportă. Mulți afirmă că sunt loviți de soartă când de fapt ei și-au cauzat singuri toate aceste dificultăți.

6. Cred că ar fi indicat să lămurim și o anumită terminologie: soartă, karmă, destin, ursită. Analizând o temă nativă, multe persoane își imaginează că există o predeterminare nativă, iar în lipsa unor acțiuni creative, constructive, conduse în sens benefic de-a lungul acestei vieți, această devine determinare și unii o numesc karma, alții soartă sau destin. Nu este tocmai așa.

În primul rând, karma este altceva decât destin, soartă, ursită. Fiecare dintre acești termeni, utilizați adesea ca sinonime, poate cu excepția karmei ca termen împrumutat de la hinduși, corespunde unei alte realizări, unui alt drum și este coordonat de \"entități\" diferite. Karma este o acumulare de tip energetic, care este coordonată de un spirit destul de vechi ca proveniență și aflat în afara celor subordonate Sf. Treimi. Prin intermediul legilor care guvernează karma sunt generate o categorie de evenimente, acordate subiectului pentru a-l ajuta să evolueze. Acestea sunt în primul rând evenimente de natură karmică necesare fiecăruia pentru plata datoriilor sau pentru a beneficia de acumulările din trecut, totul în scopul facilitării progresului. Este evident că nu te poți lansa într-o cursă a vieții cu o piatră de moară atârnată de picioare și trebuie să scapi de ea și este la fel de evident că niște merite anterioare îți dau dreptul la o poziție mai bună pe grila de start, acea pole position din cursele automobilistice.

Destinul reprezintă o chestiune de mare complexitate, care în nici-un caz nu poate fi privită ca un scenariu. El este urmărit de Divinitate pentru progresul speciei umane, împreună cu scopul final pentru concretizarea planurilor Ei. În această grupă intră evenimente ce pot fi considerate la nivel individual extemporale ori probe, mai mult sau mai puțin eliminatorii, pentru a se constata cât de mult ai învățat și dacă ai dreptul să treci în clasa următoare. Oameni au o părere mult prea bună despre ei, vorbesc prea mult și fac prea puțin, nu fac deosebirea între dorință și putință etc. De aceea, trebuie să dea un examen pentru a fi pus în fața unui fapt pe care să-l rezolve cu adevărat și nu după închipuitele sale posibilități. Marea majoritate abia atunci înțeleg valoarea lor adevărată, abia atunci înțeleg cerințele fundamentale ale vieții, dar din fericire uită repede.

Soarta reprezintă alegerea și contribuția personală a omului pe calea dorită de el, care corespunde scopurilor și intereselor ființei lui. În acest caz putem discuta despre o alta mulțime de evenimente pe care și le creează omul singur prin intermediul liberului arbitru. El are posibilitatea de a transpune din planul probabilităților de evenimente în planul real de concretizare, acele evenimente care îl interesează. Trebuie să subliniez că liberul arbitru nu este chiar atât de liber, adică la întâmplare, pe cât ne-ar putea lăsa să înțelegem formularea. În realitate, subiectul va alege din noianul de împrejurări pe acelea care i se potrivesc cel mai mult, care îl interesează cel mai mult, pe care le poate înțelege și urmări cel mai bine etc. Cu alte cuvinte conduita psihică joacă un rol fundamental, dar asta îi este dictată de conectarea reușită la psihic, care are de aceasta dată o componentă divină, de antrenarea posibilităților psihice, de efortul propriu depus pentru dezvoltarea calitativă, de iubirea creștină pornită din inimă. Într-o viață, un om poate să-și împlinească soarta 100%, dar nu a parcurs decât 0,1% din destinul lui și mai are 100 de bile negre karmatice ori își împlinește 60% din soartă, dar parcurge 3% din destin și a rezolvat aproape toate probleme karmatice.

Ursita reprezintă direcția și rolul pe care îl joacă fiecare om în planurile făcute de Divinitate. Ea nu poate fi schimbată decât de Sf. Treime. Ea este legată prin anumite punți de destin, și nu are nici-o legătură cu karma.

VIITORUL ASTROLOGIEI

Informațiile referitoare la elemente importante pentru om, cum ar fi: soarta, personalitatea, aptitudinile, poziția socială, familia, karma etc. și-au făcut datoria câteva mii de ani. Acum ele nu mai prezintă decât un interes din ce în ce mai limitat, pentru ca în viitor să fie absolut inutile. Ca să înțelegem de ce se întâmplă astfel, ar trebui să urmărim un istoric al evoluției umane de-a lungul mileniului, treabă extrem de laborioasă și neinteresantă pentru această întâlnire.

Important este că astrologia a apărut atunci când trebuia, a jucat rolul pe care trebuia să-l joace, și-a îndeplinit, cu brio aș putea spune, misiunea. În curând, ea va deveni inutilă. Personal, eu apreciez că mai poate trăi \"cântecul de lebădă\" încă vreo 25 de ani, după care totul s-a încheiat definitiv, oricât ar fi de neașteptat pentru unii. Le înțeleg poziția de totală negare. \"Cum domnule, după o istorie de peste 5.000 de ani, după atâtea realizări, după dezvoltarea la care a ajuns în prezent, nu este posibil - ca posibilitate - să-și încheie drumul. Le-aș răspunde că nu este posibil ca o persoană apropiată, cunoscută de zeci de ani, simpatică și binevoitoare să decedeze brusc în urma unui infarct de pildă, și cu toate astea în câteva zile se întâmplă astfel. Le-aș răspunde că nu este posibil ca un paradis tropical să ajungă un ținut sterp, înghețat, pustiu. Și cu toate astea, în câteva zeci de milioane de ani așa se întâmplă. Vă mai pot reaminti un fapt destul de proaspăt în memoria fiecăruia, anul 1989. Dacă discutați cu cineva în luna octombrie a acelui an și acesta v-ar fi informat că peste 3 luni regimul comunist își va încheia traiul, iar peste cei câțiva ani necesari tranziției se ajunge la un alt regim, ați fi negat vehement faptul. Ați fi adus imediat o mulțime de argumente, l-ați fi considerat rupt de realitate, dacă nu nebun și cu toate astea s-a întâmplat astfel. Acum a venit și momentul ca astrologia să-și încheie parcursul. Acesta este un fapt obiectiv, care răspunde unor condiții obiective. Care ar fi acestea? Să începem cu cele mai puțin importante ajungând în final la cele majore.

1. Prima condiție este legată de faptul că astrologia a reprezentat o artă dedicată omului. Prin intermediul poziției astrelor și a aspectelor formate, ea urmărea să ofere răspunsuri asupra ceea ce ei numeau, atitudinea, comportamentul și personalitatea omului. Prin intermediul progresiilor și a tranzitelor, ea urmărea să prevadă posibile evenimente ulterioare, să identifice momente de timp în care erau realizabile anumite transformări interioare. Practic, dintotdeauna astrologia s-a centrat pe om. Unul dintre motive se referea la anticiparea unor trăsături de caracter cu scopul de a se putea accentua cele pozitive și a se atenua cele negative, conducând astfel la detensionarea acestuia, la îmbunătățirea calitativă a omului. Alt motiv se referea la prevederea unor evenimente asigurându-se astfel o modalitate de protecție a celui care este informat. Alt motiv se referă la momente de timp în care sunt îndeplinite condițiile ce permit o anumită creștere spectaculoasă a calităților, o sublimare a defectelor, o transformare profundă. Ratarea unui astfel de moment era foarte păcătoasă prin blocarea evoluției respectivului nativ în așteptarea momentului viitor. Fără a mai intra în alte amănunte, rămâne ideea centrală dominantă: astrologia s-a interesat, a apărut și s-a centrat pe om și pe evoluția lui. Acum apare întrebarea: omul nu a evoluat deloc în cei 5.000 de ani de existență a astrologiei? El nu folosit nimic din avantajele și acumulările realizate prin intermediul astrologiei sau pe alte căi? Dacă el a înțeles o problemă de personalitate care apărea pe harta sa natală, dacă a depus eforturi pentru a o rezolva și a o depăși, dacă a acumulat experiență înseamnă că el s-a schimbat. Dacă s-a schimbat o dată, apoi altă dată pe alt segment al personalității după aproximativ 400 de ani (cam atât este în medie perioada de reîncarnare), apoi încă o dată și încă o dată, atunci după niște mii de ani el mai este același? Nu. De acum încolo - și acum înseamnă trecerea în mileniul 3 sau intrarea în epoca Vărsătorului, cum doriți să-i spuneți - el a ajuns cu totul altul și astrologia nu-l mai poate ajuta întrucât nu se mai poate centra pe el.

2. A doua condiție pentru care astrologia și-a încheiat traiul este legat de \"mișcarea\" ei, dacă se poate spune așa. Urmărind ideea de comparație cu sistemul solar, în care omul este așezat în locul soarelui, iar toate științele se învârt în jurul său, se constată la astrologie - comparată cu o planetă - o mișcare retrogradă. În clipa apariției ei, astrologia reprezenta un element de avangardă, ceva ieșit din comun, de domeniul extraordinarului și reamintiți-vă împrumuturile de la lumea \"frățească\". Își atinge apogeul în perioada renascentistă, după care practic s-a îndreptat spre stagnare. În perioada prezentă, ea are o mișcare retrogradă, fapt evidențiat, printre altele, și de coborârea ei valorică prin horoscoape, aplicații ale astrologiei în jocurile bursiere etc. Ea nu mai indica viitorul, așa cum s-a întâmplat în momentul în care babilonienii au pornit-o, ci trecutul. Ea nu mai indică ce i se va întâmpla unui om peste un număr de luni sau de ani, ci ceva care deja i s-a întâmplat data trecută și se va repeta, dacă el nu înțelege mesajul de modificare al ființei sale, al inimii sale, a sufletului său. Așa cum o educatoare din clasele primare i-a pus creionul în mână prima oară, i-a deslușit literele alfabetului și l-a învățat să numere, deci a jucat un rol esențial în formarea puiului de om, la fel a făcut și astrologia cu trăsăturile comportamentale umane și cu evenimentele. Chiar dacă copilul este îndrăgostit de educatoare, chiar dacă mai este fascinat de litere și cifre, el trebuie să treacă în clasa a cincea unde va întâlni profesori, alte materii, noțiuni mult mai complexe etc. El trebuie să arunce abecedarul, să-și continue evoluția și nu să se cantoneze într-o clasă, pentru care deja nu se mai potrivește, doar de dragul educatoarei. Prin urmare, trebuie să-i mulțumim astrologiei pentru ajutorul acordat, dar este cazul să mergem mai departe pe calea credinței în Dumnezeu.

3. A treia condiție este alăturarea pentru un timp a astrologiei la vastul concert magic și drumul de devenire al omului. Pe scurt, ca fapt istoric, în zorii umanității, adică prin 3.000 î.Cr. lumea era supusă în cvasitotalitate legilor, acțiunilor și influențelor magice. Cumulez sub această denumire atât elementele magice propriu zise, cât și toate celelalte influențe provenite din lumi lipsite de spiritualitate. Prima breșă cu adevărat importantă a fost realizată de venirea lui Iisus pe pământ. Ca efect, elementele de tip magic au început să scadă în continuare, iar cele de tip creștin au început să crească încetul cu încetul. Până în anul 2000 elementele magice au fost predominante. După trecerea acestui an, ele au scăzut sub 50%, iar elementele creștine au depășit 50%. Magia a avut și ea rolul ei, la un moment dat, în dezvoltarea, protecția și devenirea umanoidului, așa cum un cărucior este foarte important pentru noul născut. Dar când copilul a început să meargă pe picioare, căruciorul devine inutil.

4. Al patrulea motiv este reprezentat de modificarea condițiilor locale. Acum 2.000 de ani, acum 1000 de ani și chiar acum câteva sute de ani, omul putea fi privit ca un element punctual destul de izolat în mediul său. El putea interacționa cu câteva zeci de persoane din satul său sau din târgul său. Modificarea condițiilor locale, mai ales prin interacțiunile intense din ultima sută de ani au condus deja la mari modificări. Acestea vor deveni profunde și de substanță în următorii 30 de ani. Interacțiunile apar:

a) datorate creșterii fără precedent a populației - a fost nevoie de mii de ani pentru a se ajunge la primul miliard de locuitori în 1830, apoi de 100 de ani pentru a se ajunge la al doilea miliard, apoi de 30 de ani pentru al treilea miliard și numai 14 ani pentru al patrulea miliard. Consecintele sunt majore;
b) datorită posibilității de a călători în cele mai diverse zone ale Pământului. Asta permite să remarce alte fapte, să înțeleagă alte lucruri, să rețină la față locului alte obiceiuri, alte trăsături comportamentale, alte atitudini. Asta mai permite schimburi de opinii, schimburi culturale și științifice (congrese, seminarii naționale și internaționale, conferințe, publicații, etc.) care îi vor schimba opinia, comportamentul, atitudinea și în final îl vor schimba chiar pe el.
c) datorită acțiunilor benefice ale unor entități subordonate Sf. Treimi și nu în ultimul rând al oamenilor cu înaltă spiritualizare, care au ajutat la implementarea Psihicului, al Planului Mental sau au curățat mult din impuritățile minții.

5. A cincea condiție, și acum intrăm în grupa celor importante, răspunde uneia dintre afirmațiile celebre ale filozofului francez H. Bergson: \"secolul 21 va fi unul religios sau nu va fi deloc\". Se pare, că la nivel înalt s-a luat decizia ca secolul 21 să mai fie, deci el va fi unul religios. Nu trebuie înțeles termenul religios ca dogmă, ritualuri sau altceva, ci ca elevare a spiritului, ca trăire sufletească, ca o credință ce pornește din inimă. Până în anul 2000 s-a pus accentul pe o dezvoltare cantitativă a omenirii, iar astrologia era necesară și pentru gestionarea traseului individual și a relațiilor interumane, atâtea câte erau. După anul 2000 accentul începe să cadă pe dezvoltarea calitativă a omenirii. Deja aceasta implică faptul că, odată cu trecerea pragului mileniului III s-a trecut la o forma de colaborare între Divinitate și om, care îi permite acestuia să-și ia soarta în propriile mâini, să aleagă cine să fie (ca om, ca ființă, ca suflet, ca rol jucat în planurile divine și nu ca profesie sau cariera), să-și corecteze singur, evident îndrumat și sprijinit de alții, diferitele probleme ale ființei sale. Dacă peste 25 de ani o hartă nativă se potrivește unei persoane, faptul se va constitui într-o dovadă că ea nu a făcut nimic pentru sine, pentru evoluția sa umană și spirituală.

6. A șasea condiție este legată de plasarea spațială a planului sistemului solar față de planul galactic. În anul 2012 sistemul solar, în mișcarea sa cosmică, ajunge la nivelul planului Galaxiei, urmând ca după niște zeci de ani să se afunde suficient de mult în acest plan făcând imposibilă funcționarea astrologiei. De ce se întâmplă astfel? Întreg planul Galaxiei funcționează ca o oglindă concavă cu focarul îndreptat preferențial asupra Terrei. Utilizându-se această focalizare, se puteau trimite \"elementele\" necesare vieții unui om (sentimente, emoții, legi de funcționare ale rațiunii etc.). Odată cu atingerea planului galactic, intensitatea și valoarea celor trimise scade vertiginos și, pe măsură ce sistemul solar se afundă în bază, se oprește definitiv transmisia, pentru că receptorul uman iese din raza de acțiune. Deci după anul 2012 vor apare primele cazuri la copiii care nu au depășit la acea dată vârsta de 14-16 ani, care nu vor mai putea fi explicate cu ajutorul astrologiei. După anul 2030 ea va ieși din funcțiune treptat, pe măsură ce ultima generație pleacă spre locuri mai fericite. Se speră ca în acel moment noile generații să stea ferm pe picioarele lor, iar cei care se vor împiedica o vor face pe propria răspundere și pe \"propria piele\" nemaiputând să dea vina pe destin, pe viață, pe alții etc. Atrag atenția că în acest interval problemele karmice se vor acumula substanțial și se vor acutiza la numeroase persoane. E momentul plăților.

Având în vedere situația care va urma începând cu momentul 2012, devine evident de ce astrologia karmică a luat o astfel de amploare și de ce pozițiile cu efect karmic: Lilith, Nodul Ascendent și Descendent, Pluton, Uranus etc. sunt frenetic studiate. Practic, astrologii se pregătesc și se antrenează pentru a ajuta în perioada, sumbră pentru unii, care va urma. Dacă mai este nevoie de vreo dovadă vă invit să urmăriți elementul dominant al perioadei oferit de multiplele cuadraturi formate de Pluton în Capricorn, cu celelalte planete mari și în special cea cu Uranus acutizat de \"focul\" Berbecului. Celelalte situații, adică alte cuadraturi formate de Pluton cu Saturn, cu Jupiter, mișcarea lui retrogradă ce se încheie prin octombrie 2009, ale lui Uranus ce valsează și el retrograd, apoi și un Neptun retrograd în Pești, Saturn aflat în Scorpion și în recepție mutuală cu Pluton nu fac altceva decât să amplifice efectele distructive, nelăsând nici-o pauză și conducând la o catastrofă. Cu alte cuvinte, apare o altă generație ce nu are nimic în comun cu aceasta, vechile concepte se restructurează apărând altele noi și la nivel social totul se schimbă, posibile cataclisme telurice și eruptive. Va fi o altă lume.

După un periplu de milenii în care astrologia a ajutat pe cât de mult a putut, va veni și momentul, prin 2030-2040 în care visul frumos numit astrologie se va încheia. Din păcate, pentru unii, sau din fericire pentru alții, asta este situația obiectivă. Nu are nici-un fel de importanță dacă ne convine sau nu, dacă suntem de acord cu faptul în sine sau nu, dacă ne place sau nu. Având unele informații, la o săptămână după definitivarea Tratatului de astrologie în 1998, mi-am luat rămas bun de la ea. Nu avea rost să mai întârzii când sunt atâtea de făcut. Obținerea altor informații în ultimii ani m-au făcut să înțeleg foarte bine de ce a fost cazul să-i mulțumesc pentru ajutor și să-mi continui drumul spiritual. Acum v-am informat și pe dumneavoastră.

Pe astrologii tineri de 20-25 de ani îi sfătuiesc să nu se mai preocupe de astrologie decât dacă constată în ei o chemare irezistibilă spre acest domeniu. Înseamnă că fac parte dintre cei chemați să ajute pe viitor la vindecarea celor bolnavi cu probleme karmice. Pe ceilalți îi îndrum să considere astrologia numai un pas necesar în evoluția lor, așa cum orice copil de 1 an merge de-a bușilea, dar vine și vremea ca el să meargă pe propriile picioare. Mersul pe propriile picioare vi-l asigură credința în Dumnezeu, în Sfânta Treime, trăirea din inimă, iubirea seamănului, rugăciunea, totul realizat cinstit, curat, din suflet, fără exagerări dogmatice.

• Votează
• Răspunde
• Raportează