În scandalul drogurilor legale, oficialii se ascund după fustele UE

„Plantele sunt comericalizate ca plante medicinale ori pentru studii etnobotanice. Nu putem demonstra că se fumează. Ni s-au cerut şi studii prin care să arătăm că plantele sunt tratate cu canabinoizi. Aceste studii însă le făcea Agenţia Antidrog, care a fost desfiinţată”, explică Popescu.

Potrivit acesteia, în lipsa studiilor, este greu să adaugi noi plante/ substanţe interzise pe listele anexe din Legea stupefiantelor.

Elevii fac schimb de experienţă pe forumuri

Oficialii din Sănătate sunt contrazişi însă de fostul deputat european în Comisia pentru sănătate publică, Magor Csibi, care susţine că nu există reglementări care să interzică închiderea magazinelor: „Comisia Europeană nu se amestecă în treburile interne ale statelor membre. A vem o lege prost făcută, pe care nu se oboseşte nimeni s-o îndrepte”.

Cert este faptul că în timp ce autorităţile se asund „după fustele” Comisiei Europene, iar în şcoli, profesorii pretind că le vorbesc despre efectele devastatoare ale consumului de droguri, adolescenţii stau cu orele pe internet şi vorbesc despre „ce se poate cumpăra de la shops şi are efect relaxant”.

Ascunşi pe forumuri, în spatele nickname-urilor, elevii se consiliază prieteneşte despre cum, cât şi ce marfă mai merită să mai fumezi/prizezi, fără să încalci legea şi fără să te depisteze părinţii.

„Special Gold” - praful periculos, vândut cu titlu de „sare de baie, nerecomandat consumului uman” - nu e interzis, se vinde fără probleme în „magazinele de vise”, care funcţionează cu acordul Ministerului Sănătăţii, dar în special pe internet.

„Am început din curiozitate, primele dungi trase la shop, gratis. Ne-am format un grup, patru zile din şapte ne «dăm»”, „«Special Gold» şi «Charge» sunt foarte drăguţe ca efect”, „Merge cu bere”, „Eu fac 14 linii din 0,25 gr (50 de lei)”, „Fac patru, te bagi?”, „Am toleranţă mare, consum mult”, mesajele curg pe forumuri.

Niciun cuvânt despre ce se întâmplă după „relaxare”: epuizare fizică şi psihică, afecţiuni ale inimii, creierului, chiar deces. În viaţa reală, profesorii, cu care elevii îşi împart şi şase ore pe zi, spun că-şi fac treaba: informează.

„Sunt proiecte, vin poliţişti, le vorbesc despre droguri, sunt activităţi, nu vorbărie. E greu de spus ce s-ar putea face mai mult. E vina presei că s-a ajuns unde s-a ajuns”, este de părere Corina Sultana, coordonator de proiecte la Liceul „I.L. Caragiale”, din Capitală.

Foştii consumatori, lăsaţi în voia sorţii

Consilierul şcolar Marcela Călineci admite că elevii sunt informaţi, la ora de educaţie pentru sănătate şi la cea de dirigenţie, dar recunoaşte şi că România s-a obişnuit să-şi cam lase tinerii în aer.

„Vin ONG-uri, fac proiecte, dar nu mai avem grijă să verificăm, la o lună, un an, doi, ce se întâmplă cu elevii. Aplicăm programul, dar nu facem evaluare. În străinătate, copiii mai mari, care poate au avut probleme, vin şi le vorbesc colegilor mai mici. Altul este impactul decât atunci când elevilor le vorbeşte un poliţist despre cât de mari sunt pedepsele pentru consumul de droguri”, conchide Călineci.

„Chiar dacă, să zicem, autorităţile ar interzice «Special Gold», producătorii, inventivi, schimbă formula chimică şi obţin imediat un praf legal, cu aceleaşi efecte devastatoare. Ne trebuie soluţii pe termen lung, să refacem legea. Consumul există, nu poţi să mai speri că vom scăpa de el. Important este să-i informăm pe tineri: care sunt plantele/substanţele periculoase”, este de părere psihoterapeutul Eugen Hriscu, specialist în tratamentul adicţiilor. (A contribuit Mihaela Năftănăilă)