Învăţăturile lui Klaus Johannis către politicieni

Primarul Klaus Johannis spune că e ca şi cum ai răsturna pe partea cealaltă un oraş prăfuit, de provincie şi în locul său ar răsări altul, cochet, conservat şi, mai ales, bilingv, datorită miilor de turişti nemţi care ocupă zilnic Piaţa Mare.

Succesul lui Johannis e printre cele mai rare fenomene din politica românească. E singurul politician validat de două scrutinuri cu scoruri de peste 80%, după o primă victorie cu 69%. Un succes pe termen lung, într-un oraş care a jucat mize foarte mari, pe care le-a câştigat. Un succes greu de descifrat pentru că aparţine unui cvasiindependent într-o Românie sfâşiată de orgoliile celor trei mari partide - PSD, PDL, PNL.

În politica românească regula este „cine nu-i cu noi, e împotriva noastră” şi totuşi primarul sibian iese viu şi nevătămat jonglând pe degete marile partide.

În sfârşit, succesul lui Klaus Johannis e neaşteptat pentru că persistă într-o perioadă de mare dezamăgire faţă de întreaga clasă politică. Excepţia pare a deţine un talisman secret, o poţiune vrăjită ca galii lui Asterix, din care bea pe ascuns şi capătă puteri electorale supranaturale.

Dacă am descifra reţeta lui Johannis am înţelege exact unde greşesc toţi ceilalţi politicieni. Şi am înţelege ce ar trebui să căutăm când cântărim candidaţii la piaţă. Ingredientele formulei „Johannis” au fost evaluate după cinci criterii: calităţi manageriale, abilităţi de politician, vizionarism, interacţiunea cu oamenii şi moralitate.

Imagine
 
În spatele procentelor fabuloase stă rigurozitatea unui profesor neamţ al cărui vis, pe vremuri, nu era să ajungă primar, ci la catedra de fizică a Liceului „Brukenthal”. Calităţile de „om pus în slujba cetăţenilor”, dar şi intrigile care au dizolvat alianţele, au făcut ca Forumul Democrat German, organizaţia etnicilor germani din România, să devină tot mai vizibil în politica locală. Soluţiile lui Klaus Johannis n-au venit peste noapte, ca în urma unui somn odihnitor şi a unui vis frumos.
 
În prima fază, s-a mizat pe respectul oamenilor. „În anii ’90, Sibiul devenise un sat mare, prăfuit. Forumul German a avut până în 2000 un singur consilier local. Atunci ne-am mobilizat să facem o campanie mai puternică pentru a schimba cumva Sibiul”, spune Johannis.

Respect

„Ideea de a promova un candidat la primărie a fost doar pentru imagine şi nu pentru a câştiga primăria. Scopul nostru a fost de a obţine două-trei fotolii de consilier. În faţa electoratului, am prezentat un program de gândire, sim - plu, în douăsprezece puncte. Rezultatul a fost neaşteptat de bun. Am avut cinci consilieri locali”, a povestit cel care a omis să spună că tot atunci a câştigat şi postul de primar.

De nouă ani, cele 12 puncte ale reformei locale îi întreţin farmecul printre alegători. „A făcut străzi şi reparaţii”, „a adus investitori străini”, „a remobilizat turismul”, „se păstrează curăţenia”, „se ascultă păsul cetă ţeanului”, „parcări civilizate”.

Aşa sunau promisiunile din 2000, poate nimic ieşit din comun, ci doar faptul că au fost şi respectate. Restul n-a ţinut de strategie, ci doar de politica stricteţii, treabă făcută nemţeşte. Scandalurile legate de retrocedările din centrul vechi au fost uitate, iar consilierii locali, puşi în funcţiile majorităţii, pentru a păzi primarul, au înnăbuşit orice formă de opoziţie.

VIZIBILITATE

Un milion de turişti în fiecare an

Sibiul este primul oraş din România care şi-a construit un brand în Europa. „Normal. Sibiu” şi „Tânăr din 1191” au fost sloganurile care au atras, în 2007, aproape un milion de turişti. Anul trecut, numărul acestora a crescut simţitor, iar în 2009, din cauza recesiunii, vizitatorii au atins numărul-record din 2007. Johannis a dus vestea Sibiului şi prin înfrăţirea urbei cu şase oraşe: Deventer din Olanda, Marburg şi Landshut din Germania, Rennes din Franţa, Klangenfurt din Austria, dar şi Columbia din statul american Missouri.

Proiectele s-au extins spre toate domeniile, printre care s-a aflat şi Grădina Zoologică. „Am investit peste 4 milioane de lei în lucrări ce au vizat extinderea spaţiilor destinate animalelor”, spune Johannis. Nivelul crizei la Sibiu este „acceptabil”, după cum spune primarul. Bugetul nu se mai îndreaptă către noi investiţii, ci spre continuarea proiectelor vechi. Dintre ele, planul urbanistic general este cel care „arde”.

PROFIL

Nu dă niciodată audienţe la primărie, pentru că le consideră vorbe goale, „de birou”. Discută doar la faţa locului şi preferă vizitele neanunţate.

Primul procent câştigător pentru Johannis a fost 69%, în 2000, când a suflat primăria în faţa social-democraţilor, în al doilea tur. Reacţiile i-au rămas aceleaşi şi în următorii ani: a fost uimit. Realegerea din 2004, cu aproape 85%, spune că a venit, „probabil, în baza rezultatelor mele ca primar”: „Vă poate părea lipsit de modestie, dar m-am aşteptat să fiu reales. Fabulos pentru mine a fost însă procentul. În general, se poate constata că un politician este ales dacă face ceea ce promite. Să promită zece bulaverde şi cinci străzi, dar să le şi facă”, spune Johannis, cu tonul omului care comunică ceva esenţial.

Scrutinul din 2004 pentru primărie, câştigat în beţia unanimităţii, precum Ceauşescu în vremurile comuniste, a înnodat, pe de altă parte, funia cu care primarul era târât prin scandalurile retrocedărilor din centrul vechi al oraşului, precum şi în cele ale licitaţiilor pentru lucrările publice, câştigate mai mereu de firmele lui Ilie Carabulea, patronul Atlassib. Totuşi, în 2008, alegătorii s-au înmulţit. 88,8% dintre sibienii care au mers la vot l-au ales fără să clipească.

Interacţiunea cu oamenii

Nouă ani de mandat le-au fost suficienţi sibienilor să-şi facă o părere. Cu problemele cetăţeneşti însă nu pot merge la primar. Vine el singur la poartă. „N-am dat audienţe niciodată. Cred că astfel de întâlniri şi discuţii sunt reminiscenţe ale comunismului, care sunt inutile. Nu poţi rezolva nimic discutând într-un birou”, pove s teşte Johannis.

Metoda preferată: mers neanunţat, văzut, vorbit: „Discuţiile cu oamenii le port pe teren, în faţa casei lor, acolo unde îţi pot spune ce au pe suflet. Vizitez în fiecare zi şantierele, fără să anunţ. Sau mă întâlnesc cu oamenii în oraş, mă opresc şi vorbim oricât despre o problemă a oraşului sau chiar a cetă ţeanului”.

Sibienii l-au văzut întotdeauna drept primarul modest, care, uneori, vine la serviciu cu bicicleta. Maşină personală nu are, dar foloseşte una, pe care o parchează câteodată fix în faţa primăriei, în Piaţa Mare, unde parcarea este interzisă. „Parchez aici pentru că sunt primar”, i-a răspuns Johannis, într-un zâmbet, unei ziariste.

Talentul politic

Administraţia locală l-a primit bine-mersi şi fără o doctrină politică, în baza căreia să poată spune ce este sau nu prioritar în oraşul său.

Odată ce încrederea oamenilor în politicieni scade vertiginos către zero, Johannis a cucerit definitiv o bună parte a electoratului din Sibiu. Motivul este şi pentru el o mare enigmă, dar crede că omul gospodar trece în faţa oricărui fel de politică:

„Am câştigat în 2004 o majoritate cu care puteam administra oraşul de unii singuri. Am avut două treimi, ceea ce e majoritatea absolută pentru orice decizie. Însă gândirea noastră nu e de a ne impune prin majorităţi sau prin putere. Rolul nostru e să conducem oraşul bine, nu să-l conducem singuri”.

Pe de altă parte, mai spune Johannis, „nu vrem să fim exclusivişti, în senul să fim noi altfel decât celelalte partide politice. Chiar dacă n-am avut nevoie de alianţe, le-am încheiat, pentru că nu dorim să lăsăm clasa politică în afara oraşului. De aceea, am avut şi în 2004 alianţe. Nu poţi să incluzi pe toată lumea, ar fi un pic complicat şi atunci am inclus partidele care au dorit să lucreze cu noi, PNL-ul şi PD-ul. În 2008, lucrurile s-au schimbat un pic, pentru că au fost puţini care au dorit să lucreze cu noi. Cum Forumul nu are o doctrină politică, nu excludem nici un fel de alianţă”. Până una alta , el şi-a luat doi viceprimari, unul din Forumul Democrat German şi unul din PNL.

RĂFUILEI

Departe de PDL

Alianţele politice la Sibiu au fost de conjunctură. N-au contat nici un pic în administraţie, pentru că germanii s-au flancat bine în consilul local. Cu majoritate. Dintre partidele puternice, Johannis spune că apropiat nu-i este nici unul. Totuşi, recunoaşte că simte o distanţă mai mare de PDL, care l-a ademenit pe Daniel Thellman, primarul Mediaşului, să renunţe la Forumul Germanilor.

„Nu mă simt trădat, pentru că n-am avut niciun fel de înţelegere”, a spus Johannis, care a refuzat orice discuţie după „momentul ostil”, aşa cum a numit gestul democrat- liberalilor. Reţeta nemţească a introdus- o şi la Cisnădie, localitatea în care Klaus Johannis l-a ajutat pe Johann Krech, un alt membru al Forumului Democrat German, să câştige alegerile.

PDL, opoziţia nedeclarată a lui Johannis, spune că lucrurile sunt de suprafaţă. La mijloc stă o colaborare strânsă, imună la politică. „Am lucrat cu Johannis foarte bine. Proiectele culturale din 2007 au fost cel mai mare succes, care l-a ţinut bine pe poziţii. Va fi primar şi în 2012, pentru că realizările lui sunt importante. Eu, ca şi cetăţean şi nu ca politician, spun că primarul nostru este bun gospodar”, declară Ion Ariton, şeful PDL din Sibiu.

MODEST
 
Vacanţe în Sibiu sau în Germania, la rude

Klaus Johannis n-a fost niciodată excentric. A copilărit în centrul istoric al Sibiului, pe care nu-l poate compara nu nici un alt oraş european. „Pentru mine, Sibiul este unic. Şi este, desigur, un oraş mult mai frumos decât multe altele din Europa”.

După o zi în care bifează vizite de lucru, şedinţe şi întâlniri, Johannis spune că merge la orice eveniment cultural la care este invitat: „Fie că este vorba despre o delegaţie, fie că este o piesă de teatru, un concert, merg cu mare plăcere”. Vacanţele şi le petrece cel mai des acasă, în grădină, alături de soţia sa, Carmen, profesoară la Colegiul „Gheorghe Lazăr”. Din când în când merge în străinătate, se opreşte la Wurzburg, în Germania, unde locuiesc părinţii, sora lui şi prietenii.